Cu ocazia Zilei Mondiale Taichi 2025, Clubul Sportiv Choy Lee Fut Romania a participat la evenimentele organizate de Centrul Cultural Chinez din Bucuresti si Federația Română de Wushu Kungfu.

In ziua de vineri, 25 aprilie, Sifu Mihai Tătaru a participat la seminarul „Practici traditionale si predarea moderna a tehnicilor de Taichi”, desfasurat la sediul Centrului Cultural Chinez din Bucuresti si sustinut de Li Fengmei, lector universitar și directoarea departamentului de stiluri tradiționale la „Capital University of Physical Education and Sports din Beijing”.

Sambata, 26 aprilie, in Parcul Herăstrău, a avut loc o intalnire a pasionatilor de arte martiale din Bucuresti si din tara, reprezentand cluburi afiliate la Federatia Romana de Wushu Kungfu, care au sustinut demonstratii de Taichi, respectiv Chi Kung (Qi Gong).

In cadrul demonstratiei sustinute de Clubul Sportiv Choy Lee Fut Romania, echipa condusa de Sifu Mihai Tătaru a executat secventa de inceput a exercitiului Sup Bah Luohan Sau (Cele 18 maini Luohan), un exercitiu de Chi Kung din cadrul sistemului Choy Lee Fut.

Dupa demonstratiile sustinute de cluburile prezente, toti participantii la eveniment au executat un exercitiu de Taichi sub indrumarea doamnei profesoare Li Fengmei.

Evenimentul s-a incheiat cu o sesiune de intrebari si raspunsuri, dar si cu multe fotografii.

Post-ul Ziua Mondială Taichi 2025 apare prima dată în Choy Lee Fut Romania.

de sifu Gaspar Garcia Lopez

Există multe legende diferite despre originile acestei arte marţiale – după cum o arată şi numele “Ultimul mare pumn” –. Ceea ce este sigur este că artă marţială sau gimnastică, tai-chi-ul este unul din sistemele de apărare cele mai eficiente cunoscute de om. Una dintre aceste legende spune că la finele dinastiei Sung, acum 800 de ani, trăia în munţii Wu Dang un fabricant de elixiruri numit Zhang Sang Fen.

Într-o noapte, acest sihastru visa că Xuan Du, Împăratul Negru, i-a arătat o formă de luptă graţie căreia, în ziua următoare, el singur a omorât o sută de bandiţi.

Xuan Du era o divinitate Taoistă, asociată cu Nordul şi cu Steaua Polară, loc spre care se îndreaptă în mod tradiţional Tai chi-chuan-ul. Datorită originii sale, această artă este considerată un sport divin. O altă legendă povesteşte că acelaşi călugăr taoist a prezentat o luptă între un şarpe şi un cocor. Acesta din urmă ataca fără încetare, cu forţă şi hotărâre, în timp ce şarpele evita cu supleţe ciocnirile mortale. Pasărea trebui să plece fruntea în faţa unui adversar ale cărui mişcări relaxate nu ofereau rezistenţă directă şi îi permiteau totuşi să contraatace cu viteza fulgerului. Această singură luptă l-a inspirat pe Zhang Sang Fen să creeze o artă marţială care să îmbine mişcările viguroase cu cele suple, să adapteze stilul propriu la stilul altora şi să răstoarne o greutate mare cu una mică.

Datele istorice care există par totuşi să arate că tai-chi-chuan-ul îşi are originea sau cel puţin s-a dezvoltat în provincia Henan, în sânul familiei Chen, acum trei sute de ani. Se acceptă în general că stilul Chen, cunoscut şi sub numele de Lao Jia sau Vechea structură, este primul şi din el provin toate celelalte. Se caracterizează prin amestecul de mişcări viguroase şi suple care uneori în traiectoriile lor circulare culminează cu adevărate manifestări explozive de forţă.

Din stilul Chen provine stilul Yang, cel mai popular dintre stilurile tai-chi-ului. Fondatorul său, Yang Lu Chan (1799-1872), originar din provincia Hebei şi elev al clanului Chen, îl introduce în Beijing în 1852, de unde se extinde în toată ţara. Această expansiune se datorează în acelaşi timp şi faptului că Yang Lu Chan şi-a câştigat o reputaţie de luptător invincibil, străbătând ţara ca unul dintre cei mai celebri maeştri de kung-fu ai epocii sale.

Obiectivul de a populariza complet tai-chi-chuan-ul este însă realizat de nepotul lui Yang Lu Chan, numit Yang Cheng Fu (1883-1936). Acesta a eliminat mişcările rapide şi bruşte pentru a putea fi practicat de copii şi bătrâni. În această formă a ajuns stilul Yang în zilele noastre, ca o şcoală de mişcări lente şi continue, de posturi ample şi naturale, ca şcoala Da Jia sau Marea Structură. Acesta este momentul în care tai-chi-chuan-ul încetează să fie practicat de unii ca artă marţială pentru a fi practicat în scop terapeutic.

Alte stiluri de tai-chi-chuan mai cunoscute sunt: stilul Wu, popularizat de Wu Jiang Quan (1870-1942) şi cunoscut ca Structura Mediană, care foloseşte posturi moderate şi mişcări flexibile. Wu Jiang Quan era discipolul lui Yang Lu Chan. Alt stil Wu, dezvoltat de Wu Yu Xiang (acest Wu se scrie diferit) şi cunoscut de asemenea ca Xiao Jia sau Mica Structură sau stilul Hao pentru că a fost popularizat de Hao Weizhen, discipol al lui Wu Yu Xian. Acest stil Wu se caracterizează prin executarea mişcărilor circulare de mică amplitudine. Un ultim stil existent, stilul Sun, cunoscut ca Huobu Jia sau Structura Paşilor Vii şi dezvoltat de Sun Lu Tang, discipolul lui Hao Weizhen, ale cărui mişcări sunt rapide şi cu o mare activitate a picioarelor.

Actualmente, Tai Chi Chuan-ul s-a răspândit şi popularizat pe tot globul. Aceasta datorită multiplelor beneficii fizice, mentale şi spirituale pe care le aduce practicarea sa.

Se spune că secretul acestei vechi arte fizice şi mentale chineze constă în uşurinţa şi încetineala mişcărilor şi în maniera în care acestea sunt combinate pentru a atinge un echilibru perfect al corpului, inteligenţei şi spiritului. Mişcările Tai Chi Chuan-ului sunt atât de variate încât pot pune în mişcare fiecare parte a trupului, de la cele mai mici ligamente până la cei mai mari muşchi.

Rezultatul practicării tai-chi-chuan-ului este o sănătate perfectă, supleţea ligamentelor, circulaţia sângelui stimulată permanent, activarea sistemului nervos, menţinerea în exerciţiu permanent a aparatului respirator.

Un specialist american de origine chineză spunea că “toate acestea duc la iluminare spirituală; practicând tai-chi-chuan-ul, omul îşi dezvoltă conştiinţa interioară de sine, aceasta devenind profundă şi astfel el se află tot mai mult în legătură cu sine şi cu universul”.

Post-ul Tai Chi apare prima dată în Choy Lee Fut Romania.

CHI KUNG (QI GONG) este un ansamblu de exercitii interne pentru cultivarea celor “trei comori”: CHI – energia vitala, JING – esenta si SHEN – spiritul. Utilizand sufletul, respiratia si miscarile corporale, CHI KUNG activeaza valul intrinsec de energie vitala in lungul meridianelor, intareste organele interne, oasele, articulatiile si muschii, previne bolile rezultate din stres si ajuta la dezvoltarea propriei constiinte la toate nivelele.

Pentru practicantii constanti CHI KUNG reprezinta esenta si baza unei vieti sanatoase, fericite si armonioase.

Originile Chi Kung

Ca metoda profilactica, CHI KUNG era foarte extins in China antica. Marturiile istorice indica faptul ca in timpul dinastiei Yao, acum 4000 ani, oamenii utilizau un anume dans pentru a intari corpul si a regla respiratia si circulatia energiei si sangelui cu scopul de a preveni si vindeca bolile.

In cursul secolelor, profitand de cultura rodnica a tarii natale, China, CHI KUNG –ul s-a imbogatit prin intermediul artelor martiale si a filosofiei chineze. Astfel, taoismul, budhismul, confucianismul, medicina si scolile martiale au contribuit la evolutia si imbogatirea acestei arte minunate.

Ce este Chi Kung?

CHI KUNG (CHI – energie, KUNG – munca) este o metoda a medicinii traditionale chineze care imbina miscarile placute ale corpului, concentrarea mentala si respiratia pentru a spori energia interna a omului.

Fiind parte a medicinii traditionale chineze, CHI KUNG are la baza principiul conform caruia boala se naste dintr-un dezechilibru de flux al energiei vitale a omului. Astfel practica regulata a CHI KUNG –ului intareste sanatatea si ajuta la prevenirea bolilor. Aceste tehnici, numite izvor de sanatate, reprezinta o sursa inepuizabila de liniste, sanatate si vitalitate, fiind in acelasi timp un exercitiu ideal pentru mentinerea formei fizice si a tonusului psihic in conditiile de tensiune si stres cotidian.

Fundamente stiintifice

CHI KUNG este un exercitiu complet care aduce, in plan fizic, imbunatatiri tuturor organelor si sistemelor functionale din corpul omenesc:

• Sistem cardio-vascular: diminueaza pulsatiile inimii si sporeste irigarea sanguina si volumul cardiac, ameliorand functia ventriculara; amelioreaza circulatia periferica si cerebrala; regleaza tensiunea arteriala.
• Sistem respirator: regleaza ritmul respirator; imbunatateste volumul ventilatiei pulmonare si alveolare.
• Sistem digestiv: amelioreaza functiile stomacului si colonului; regleaza si imbunatateste actiunea peristatica a intestinelor; intareste ficatul si pancreasul.
• Sistem nervos: protejeaza scoarta cerebrala printr-un mecanism inhibitor; regleaza sistemul nervos vegetativ.
• Sistem endocrin: regleaza si amelioreaza functiile endocrine (glande hipofize, tiroide, testiculare, ovariene, suprarenale si pancreatice).
• Sistem imunitar: corecteaza alteratiile timusului; sporeste numarul si capacitatea limfocitelor; sporeste imuno-globulele ca si numarul si activitatea celulelor macrofage.
• Sistem locomotor: intareste oasele si previne osteoporozele; sporeste elasticitatea muschilor si tendoanelor.
• Metabolismul: activeaza si regleaza metabolismul lipidelor (colesterol) si zaharurilor.

Sistemul Luo Han Chi Kung

Sistemul LUOHAN CHI KUNG este o scoala budhist-medicala a CHI KUNG –ului, formata din “patru forme” sau “ansambluri de exercitii”. Desi cele patru forme ale sistemului LUOHAN utilizeaza relaxarea si controlul respiratiei si a sufletului pentru a dirija fluid energia vitala in lungul meridianelor, fiecare din ele are caracteristici speciale.

• „Cele 18 maini ale lui LUOHAN” (Sub Bak LuoHan Sau). Sunt exercitii foarte pulsante care intaresc oasele, muschii si tendoanele, drenand in acelasi timp canalele energetice si favorizand astfel circulatia energiei si a sangelui.
• „Micul LUOHAN” (Siu LouHan). Acest exercitiu cuprinde miscari circulare si placute, insistand in special asupra respiratiei pentru a putea genera si activa energia. Incorporeaza posturi stationare in diferite puncte de ansamblu ale exercitiului, miscarea izvorand din liniste si linistea nascand miscare.
• „Marele LUOHAN” (Tai LuoHan). Exercitiile sunt executate in postura asezat, picioarele fiind incrucisate si mainile in diferite pozitii. Sufletul, impreuna cu respiratia, concentreaza energia in punctele vitale din corp.
• „Fara sfarsit” (Wu Chi). A patra si ultima forma a sistemului LUOHAN este o combinatie a celor trei precedente. Linistea sufletului se uneste cu miscarile corpului, rapidul curge in lent. Este un relief al dansului cosmic al creatiei, unde Yin si Yang, forte opuse ale Universului, se unesc pentru a crea o miriada de fenomene si entitati.

Post-ul LuoHan apare prima dată în Choy Lee Fut Romania.

Sistemul CHOY LEE FUT este un sistem traditional caci trateaza artele martiale in totalitatea lor, fara sa faca distinctie intre lupta, sport, performanta, sanatate, religie si aspectele culturale ale artei. El este atat nuantat cat si comprehensiv in continut, avand aproape 50 de forme de pumn, fara a lua in consideratie armele, doua sau mai multe forme de lupta efectiva, forme la manechin de lemn si forme de antrenament ajutator.

Formele sale largi, executate la viteza maxima, ofera un exercitiu excelent pentru sistemul cardio-vascular, iar antrenamentul in CHOY LEE FUT dezvolta forta fizica si regleaza o crestere armonioasa a tuturor sectoarelor si grupelor de muschi vizind marirea rezistentei musculaturii la toate tipurile de activiati ce necesita efort.

Miscarile in CHOY LEE FUT au un caracter imitativ si sunt denumite global: “Cele 5 forme animale ale Dragonului, Tigrului, Leopardului, Sarpelui si Cocorului ”. Avind in vedere acest fapt, se spune ca miscarile Dragonului cultiva spiritul (SHEN), Tigrul durizeaza muschii si intareste oasele, Leopardul sporeste vigoarea si forta, Sarpele activeaza viata – energia vitala (CHI) iar Cocorul acumuleaza Esenta (JING).

In zilele noastre CHOY LEE FUT-ul este stilul de Kung-Fu cel mai raspindit si mai popular de pe intreg cuprinsul Chinei si, cum spune o cunoscuta revista de specialitate(Secrets of Kung-Fu): „unde calatoresc chinezi se poate intilni CHOY LEE FAT”. In Asia popularitatea sa este atit de mare incit in Hong Kong, orasul cel mai important al Kung-Fu-ului din lume, unde se intilnesc sute de stiluri, CHOY LEE FAT-ul numara el singur o treime din practicantii de arte martiale.

Aceasta popularitate a CHOY LEE FUT-ului are o explicatie clara: este un sistem foarte profund, care ofera tot ce doreste un practicant serios, atit in plan fizic cit si psihic. Cele peste 100 de forme ale sale(inclusiv forme cu arme) propun o mare varietate de tehnici de mina si de picior, miscari drepte sau circulare, largi sau scurte, lovituri de picior si de cot, ruperi si proiectari, toate acestea insotite de o forta teribila, numita GING, si care provine din conceptul unic potrivit caruia : „Taria naste suplete, supletea naste tarie”, aceasta fiind o energie exploziva dar relaxanta.

Metoda de antrenament a sistemului CHOY LEE FUT KUNG FU

Acest sistem are un program de antrenament complect, care ridica practicantul pas cu pas, de cind intra in sala si invata miscarile de baza, pana la tehnicile si formele avansate, perfectionindu-si corpul(forta, echilibru, fluiditate) si mintea (concentrare, disciplina, controlul corpului si al durerii).

Antrenamentul nostru este un antrenament traditional. Nu este inventia unei singure persoane care a practicat citiva ani, ci acumularea cunostintelor tehnice si pedagogice care au fost adoptate de mari maiestri si care au fost dezvoltate pe parcursul a sute de ani.

Intrand pentru prima oara intr-o scoala de Choy Lee Fut, elevul invata intii miscarile de baza ale stilului peste care va aseza tehnicile viitoare: blocaje, lovituri de brate si de picioare de baza. Astfel vine durizarea gradata a pumnilor si a diferitelor parti ale corpului folosite in lovire. Acest antrenament se desfasoara cu saci si multe alte aparate care nu folosesc numai la durizarea pielii si a oaselor, ci maresc reflexele praticantului si-l obisnuiesc cu distanta corecta de executie a miscarilor ofensive si/sau defensive. Practicantul este in stare, sa puna in practica toate aceste cunostinte acumulate. Cu manusi si echipament protector, elevul se va invata treptat cu adevaratele lovituri, va invata sa blocheze si sa contraatace cu usurinta.

Astfel practicantul in Choy Lee Fut va progresa si va trece la miscari si tehnici mai avansate: forme traditionale de animale, manevrari de arme (baston, sabie, lance, baston cu trei sectiuni etc), invatind sa lupte liber.

Tot acest antrenament fizic va fi insotit de un antrenament mental de curaj, sacrificiu, concentrare, disciplina, autoperfectionare si control.

In Romania sistemul Choy Lee Fut se practica in cadrul Clubului Sportiv „Choy Lee Fut Romania”, sub indrumarea sifu Mihai Tataru.

Post-ul Choy Lee Fut apare prima dată în Choy Lee Fut Romania.