Am ascultat foarte multe povești de când am început să realizez emisiunea Spune-mi CUM! cu Antonia Fudulu. Am plâns, am râs, am învățat din experiențele invitaților mei și de fiecare dată i-am privit plină de admirație.

Însă nu pot să nu mă întreb uneori cam de câtă putere trebuie să ai nevoie să mai fii om după o viață care nu poate fi numită viață. Același lucru m-am întrebat și în cazul lui Deniz, a cărei viață a ar putea fi un scenariu de film.

Spune că nu a avut timp să fie copil. La doar 4 ani, tatăl ei o bătea crunt. Iar la cinci ani își amintește că trăia într-un mediu greu de imaginat.

”Părinții mei aveau o relație mai mult decât toxică. Tatăl meu o viola pe mama mea în fața noastră, în fața mea și a fratelui meu. O abuza, ne bătea crunt și pe noi și făcea niște jocuri de genul: fratele meu trebuia să meargă să aducă un băț, cu care tatăl meu mă bătea pe mine și eu trebuia să aduc un băț pentru fratele meu. Niște jocuri sadice”.

Tatăl nu îi bătea din vina lor, ci din vina mamei lor

Nu știau că viața lor nu era una normală. Credeau că totul așa trebuie să se întâmple. Erau extrem de speriați și se ascundeau de fiecare dată când el venea de la serviciu. Indiferent de vreme ei se îmbrăcau foarte gros pentru a ameliora loviturile primite de la părintele lor.

La șase ani știa deja să își gătească micul dejun. Și nu doar atât. Gătea pentru ea și pentru fratele ei, mai mare cu un an și jumătate, ouă ochiuri, cartofi prăjiți, pentru că părinții nu se ocupau de ei. Și dacă nu își găteau singuri, nu mâncau.

Cele mai multe bătăi le luau nu din vina lor, ci ca urmare a unei greșeli a mamei lor. În cazul în care ea nu făcea ceva bine, tatăl îi bătea și pe ei ”până ieșea sânge”.

La opt ani a crezut că totul va fi mai bine. Părinții ei s-au despărțit și au sperat așa că vor scăpa de bătăi. Însă lucrurile au luat o altă întorsătură. Fratele ei a fost luat de tată iar Deniz a rămas alături de mama ei pentru o perioadă, până ce și aceasta a părăsit-o și a lăsat-o în grija bunicilor.

S-a îndrăgostit de un bărbat cu 16 ani mai în vârstă

Nici aici însă viața nu era ușoară. În ciuda faptului că nu mai era bătută, bunicii erau extrem de săraci și trăiau de pe o zi pe alta. Așa că a început, încă de la acea vârstă fragedă, să muncească în agricultură.

La 14 ani s-a îndrăgostit de un bărbat. Nu știa ce este aceea dragoste, așa că a încercat să își umple un gol din inimă. Își căuta de fapt tatăl în acest bărbat care era mai mare cu 16 ani decât ea.

Faptul că o făcea să râdă, că o plimba, că îi arăta afecțiune, a făcut-o să se apropie de el.

”Greu să zic că a fost dragoste, pentru că nu eram pregătită să ajung la nivelul acela de a iubi pe cineva ca pe un bărbat. Și acest domn a profitat de situația mea”.

Copilul i-a murit pe când ea avea doar 14 ani

A lăsat-o însărcinată la 14 ani. Însă nici măcar de acest lucru nu s-a putut bucura. A suferit un avort spontan la 6 luni și jumătate de sarcină. Iar copilul a trăit doar trei ore.

Spune că a trăit ca și sechestrată în casa aceea timp de șase ani.

”Nu știam altceva decât să am grijă de animale, de el și de casa respectivă. Eram practic servitoarea lor”.

Se ruga adesea atunci când simțea că nu mai are scăpare.

”Trebuie să te rogi și atunci când dai de bine, nu doar când dai de rău. Este foarte important să îi mulțumești lui Dumnezeu când ești și la bine. Să împarți cu El și bucuria, nu numai tristețile. Să fii recunoscător, este foarte important!”.

A fugit de acasă când a auzit ce planuri avea concubinul cu ea

Bărbatul alături de care trăia avea legături cu persoane care practicau proxenetismul. Și urma ca și Deniz să fie trimisă să practice prostituția. Chiar de concubinul ei și de tatăl copilului ei. Pentru că, la vârsta de 16 ani, Deniz a rămas din nou însărcinată și a născut o fetiță sănătoasă.

Și-a dat seama că singura variantă de a se salva și de a-și salva copilul era să fugă din casa aceea. Din păcate însă nu a fost lăsată să își ia copilul cu ea. În ciuda faptului că a fost judecată în nenumărate rânduri că și-ar fi abandonat fetița, Deniz spune că a făcut tot posibilul să o țină lângă ea, iar ulterior a vizitat-o ori de câte ori a putut. Însă și în timpul acestor vizite nu erau niciodată lăsate singure.

A făcut alegeri pe care le regretă

A reușit până la urmă să plece din țară. A ajuns în Elveția unde a lucrat într-o bucătărie. Însă avea tot timpul în gol în inima pentru că fetița ei nu îi era alături.

”Abia acum am reușit să îmi iau copilul lângă mine. După 10 ani. Pentru că părinții lui au murit iar el este în închisoare”.

Din păcate, alegerile pe care le-a făcut mai târziu, în viață, în ceea ce privește bărbații, au fost tot greșite. A nimerit doar bărbații agresivi alături de care nu a putut să trăiască. Însă a încercat să învețe câte ceva și din aceste experiențe.

”În acest moment trec printr-un divorț și tot ce am trăit alături de acest om m-a făcut să îmi dau seama că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea și că nu toată lumea merită să aibă lângă ea o persoană ca mine. Mă consider un om extrem de bun, mă las pe mine pentru altcineva și cred că este cea mai bună descriere a mea”.

Căsnicia a fost una toxică. Partenerul ei era extrem de gelos și posesiv și de multe ori, agresiv. A fost înșelată, motiv pentru care a încercat să se despartă de el în nenumărate rânduri. Însă de fiecare dată se întorcea înapoi pentru că îl iubea și nu își putea închipui viața fără el. Însă lucrurile au degenerat. Și au devenit din ce în ce mai rele când cei doi au intrat în lumea artistică și au devenit faimoși. Soțul ei a început să o înșele cu mai multe femei, iar cu ea devenea din ce în ce mai violent. O bătea adeseori, motiv pentru care Deniz nu mai putut să ierte. Și a decis să pună punct.

Are un singur motiv pentru care a luptat pentru viață

Ceva bun a ieșit totuși din această relație. Doi copii pe care o iubește ca pe ochii din cap. Aceștia, alături de fetița din prima relație, sunt motivul pentru care Deniz trăiește.

”Vreau să îi învăț despre iubire, despre viață, despre muncă, despre putere și să le fiu alături chiar și atunci când nu este nevoie”.

Singurul lucru care îi lipsește în acest moment este pacea. Tot ce își dorește este să fie liniștită.

Vreau să închei cu un mesaj pe care Deniz vrea să îl transmită tinerelor care trec prin situații asemănătoare ei:

”Trădătorul va trăda, mincinosul va minți, alcoolicul va bea, nimeni nu se schimbă. Oricât ai încerca să schimbi un om, nu vei reuși. Doar atunci când el vrea acest lucru și când iubește într-un mod egal cu tine. Să nu accepte nimeni să fie umilit, jignit, bătut pentru că bătaia și durerea nu înseamnă iubire, niciodată”.

The post Este faimoasă, însă nimeni nu știe că viața ei poate fi un scenariu de film first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Trauma unei nopți din copilările i-a schimbat complet viața

Acum, după mulți ani de terapii, vrea ca povestea să îi fie cunoscută de cât mai mulți oameni, în special de cei care au nevoie de ajutor. Acesta este și motivul pentru care am invitat-o în emisiunea Spune-mi CUM! , pentru că scopul nostru este unul comun: să demonstrăm că, în ciuda tuturor greutăților, există o luminiță la capătul tunelului.

Dar haideți să o luăm cu începutul. S-a născut în Târgu Ocna, județul Bacău. Părinții ei erau destul de restrictivi. Avea oră fixă la care trebuia să fie în casă, iar prieteni nu prea avea tocmai din această cauză.

”Nu eram auzită, nu eram ascultată, nu mi se ascultau dorințele de a petrece cât mai mult timp cu copiii de la bloc. Și lucrurile astea m-au transformat în a alege să plec de acasă, să mă aventurez în București, la facultate, agățându-mă în tot felul de prietenii. Să acopăr niște goluri pe care le-am avut în copilărie”, povestește Mihaela.

Astfel, a ajuns să se apropie de tot felul de oameni doar din dorința de a se simți acceptată. Și nu își dădea seama că acest lucru nu era în beneficiul ei.

La 18 ani a intrat într-o relație în care a rămas timp de opt ani și jumătate și pe care o considera, la vremea aceea, normală. A plecat alături de iubitul ei din țară și i-au luat nu mai puțin de 2 ani ca să își dea seama cât era de nefericită. Însă nici măcar când a realizat acest lucru nu a putut pune punct relației.

Încă de mică avea tot felul de frici. Îi era frică de întuneric, îi era frică să rămână singură acasă. Iar aceste temeri au luat un puternic avânt într-o noapte, când mama ei a plecat.

”Am ajuns la ușa balconului urlând că eram singură, mama plecase și a venit vecina de dedesubt, m-a luat acasă la ea unde a avut grijă de mine până a venit tata de la serviciu. O simplă noapte m-a traumatizat pentru foarte mulți ani”.

Părinții ei aleseseră să divorțeze, așa că mama a decis să plece într-o noapte când tatăl Mihaelei lucra în tura de noapte. Toate aceste lucruri au condus-o către o ”anxietate teribilă”. Acum, după ani de terapie, poate descrie această afecțiune ca pe ”frica de a pierde frumosul”.

”Anxietatea este teribilă în sensul că aveam atacuri de panică la metrou, la birou, la serviciu, unde era un mediu sigur, noaptea în somn… Am ajuns să nu mai dorm de teamă că făceam atacuri de panică în timpul somnului, îmi bătea inima foarte tare și aveam senzația că o să fac atac de cord și o să mor.”

Nu vorbea cu nimeni despre ceea ce i se întâmpla. În primul rând pentru că nu știa despre ce este vorba. Suna la ambulanță când simțea că i se face rău, însă și echipajele medicale o mustrau oarecum pentru că apela la numărul de urgențe ”doar pentru atât”.

Se gândea tot timpul că va muri și că nu îi va mai vedea pe cei dragi. Nu știa că era doar un atac de panică și nimeni nu îi spunea lucrul acesta.

”Corpul nostru ne spune când ceva este în neregulă cu noi. Doar că noi nu știm să îl ascultăm, nu știm să comunicăm cu el. Motiv pentru care ne afundăm în pastile, în droguri, în țigări, energizante, pentru a primi puțin energie bună”.

Primul atac de panică l-a avut într-o noapte de noiembrie când era singură acasă. Se uita la televizor și se simțea extrem de agitată. A simțit cum inima începe să îi bată din ce în ce mai tare, motiv pentru care s-a alarmat. A sperat că este doar o stare trecătoare. Însă după trei ore nu a mai suportat și a sunat la ambulanță.

Nu mergea niciodată cu avionul, de frică, pofta de mâncare îi dispăruse complet, nu avea deloc încredere în ea. Până când, din disperare, a ajuns să ia tratament. Lua cinci pastile pe zi. Timp de trei luni toate stările s-au diminuat. În sfârșit, după mult timp, se simțea mai bine. Însă fericirea nu a durat mult. La doar câteva luni, o dată cu venirea toamnei, stările au revenit mult mai grav.

Mai mult decât atât, Mihaela s-a schimbat și fizic. A acumulat câteva kilograme în plus pentru care se simțea extrem de vinovată.

Așa că a ajuns la terapie de grup. Acesta a fost punctul în care viața ei s-a schimbat. În bine de data aceasta. S-a despărțit de iubitul ei alături de care spune, cu bucurie acum, că a avut o relație toxică. Pentru că astfel realizează și se bucură mai mult de ceea ce îi oferă actuala relație.

Mai mult decât atât s-a mutat în țară și a început un job nou. La momentul acela locuia în Anglia și avea o muncă pe care o iubea. Cu toate acestea a avut puterea să renunțe la tot și să o ia de la început. Și totul s-a întâmplat foarte repede. A pus punct relației, și-a dat demisia, și-a luat bilet de avion și a plecat spre casă.

În acest moment, Mihaela este recunoscătoare pentru anxietatea prin care a trecut pentru că altfel nu ar mai fi fost omul care este astăzi.

”Multe persoane îmi scriu și îmi cer sfaturi cum să facă să nu mai simtă anxietatea. Nu funcționează să te ajut acum și peste cinci minute să fii fericit. Durează luni, ani de muncă cu tine. Dar oamenilor le este frică de muncă, nu le mai place munca. Așa că vor totul rapid și apelează la pastile”.

Mihaela susține că mult mai importantă decât medicamentația este terapia. Mai mult decât atât, contează extrem de mult psihologul. Contează ca cei doi să fie pe aceeași lungime de undă.

Astăzi, Mihaela a devenit coach și terapeut ThetaHealing. A publicat o carte, are planuri mari, și spune că a devenit prietenă cu anxietatea. Urmează să organizeze un eveniment în care dorește să îi conștientizeze pe oameni că viața este frumoasă ”atâta timp cât ieși din mintea ta”. Postează videouri motivaționale pe YouTube, pe TikTok și își dorește să țină cursuri gratuite pentru cei care nu și le permit.

În ciuda faptului că anxietatea își mai face simțită prezența din când în când în viața ei, atacurile de panică nu o mai sperie. Știe să le gestioneze și trece râzând peste ele.

”Important este să știi să acționezi și să nu reacționezi. Este extrem de important să îți păstrezi calmul”.

Dacă vă confruntați cu anxietate sau dacă pur și simplu simțiți că viața dumneavoastră nu are nici un rost, vă invit să o ascultați pe Mihaela. Modul în care a trecut prin cea mai grea perioadă a vieții ei și sfaturile pe care le dă plină de optimism vă vor fi cu siguranță de ajutor.

click aici daca vrei să urmărești și alte povești de la Spune-mi CUM!

The post Trauma unei nopți din copilările i-a schimbat complet viața first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Mama lui a mers la vrăjitoare, pe când el avea doar nouă ani, și de acolo totul s-a schimbat

O nouă ediție a emisiunii Spune-mi CUM! cu Antonia Fudulu, o nouă poveste emoționantă. Povestea lui Alex, pe care și-a scris-o pe față. În adevăratul sens al cuvântului. Nu l-a interesat ce crede lumea, nici măcar cum este privit de cei din jur. A simțit pur și simplu nevoia să își exprime suferința într-un fel special. Și a reușit.

Mama lui a făcut o mare greșeală pe când Alex avea doar 9 ani

Deși este judecat de cele mai multe ori pentru felul în care arată, Alex și-a asumat acest lucru încă ”de la primul tatuaj pus pe față”.

S-a născut într-o familie ortodoxă, însă disfuncțională. Nu și-a cunoscut niciodată tatăl natural. Până la vârsta de 7 ani a fost crescut de mamă și de bărbatul alături de care aceasta trăia. Imediat după despărțirea dintre cei doi, Alex a început să își vadă mama cu diverși bărbați. Din ce în ce mai mulți… Ducând lipsa unei figuri paterne, a început să încerce tot felul de lucruri riscante.

Ceea ce Alex consideră că i-a schimbat viața, în rău, a avut loc însă când avea doar nouă ani, atunci când mama lui a făcut o greșeală enormă.

”Am avut de suferit toată familia. Și frații ei și bunicul și nepoții și rude… Din cauza faptului că mama mea o luase razna cu bărbații, schimba bărbații destul de des, bunicul meu nefiind mereu acasă, la un moment dat acesta a aflat de aventurile ei. Și atunci bunicul a lovit-o, nu pot să spun că a bătut-o. A doua zi mama s-a dus la o prietenă care era vrăjitoare. Își dorea să afle viitorul. Însă, din câte am înțeles, l-ar fi blestemat și pe bunicul meu”.

Atunci au început nenorocirile

La doar trei zile după ce mama lui Alex a fost la vrăjitoare, au început nenorocirile. Acesta s-a îmbolnăvit de meningită. Într-o formă foarte gravă. Iar la doar o săptămână, bunicul lui Alex a fost internat în spital cu tuberculoză.

”Schimbarea s-a văzut de la o zi la alta. Și de acolo pot spune că începe povestea”.

Timp de o jumătate de an s-au mutat dintr-un loc în altul. Simțeau că nu își găsesc locul. Motiv pentru care s-au întors în sat, în casa bunicului, care era încă în spital. Acolo, Alex rămânea adesea singur acasă. Și nu pentru o jumătate de oră, ci pentru zile întregi. Până într-o zi, când bunicul și-a dat seama de ceea ce se întâmplă.

”Bunicul fusese externat chiar în acea dimineață. A ajuns acasă mai repede decât mama cu vreo oră. Și-a dat imediat seama că nu e acasă demult, pentru că nu era mâncare făcută, mâncasem numai pâine cu untură, focul era vai și amar de el. Dar eu am spus că e la magazin. Am vrut să o acopăr. Dar chiar când am spus asta, s-a întâmplat ca mama să intre pe ușă. Și era cu bagajele după ea. A fost scandal mare. La trei zile după asta ne-am mutat înapoi în oraș”.

Și-a dorit să meargă la orfelinat

Acolo s-a rupt și relația cu singura figură paternă pe care o știa. Nu înainte însă ca Alex să fie pus să aleagă între bunicul lui și toată averea acestuia și mama lui. Pentru Alex nu a fost greu. Mama lui era totul pentru el. Așa că s-a mutat alături de ea și de iubitul acesteia în Oradea. Însă totul devenea din ce în ce mai greu. Bărbatul își făcuse un obicei din a-l bate.

”Prima lună a fost minunat. I-am și zis tată după trei săptămâni. Îmi făcea toate poftele. Dar după o lună de zile s-a schimbat totul”.

Alex învăța bine, însă doar la materiile care îi plăceau. Iar bărbatul a început să îi impună să învețe și să vină acasă cu note bune. Ceea ce lui Alex nu i-a plăcut.

”Am început să mint și m-a prins. Și de la o chestie mică cu care m-a prins a început să fie recalcitrant, violent”.

Iar mama lui nu intervenea niciodată. Motiv pentru care, după doar o jumătate de an, Alex a ajuns la orfelinat. Își dorea lucrul acesta.

”Ultima bătaie pe care am primit-o, am fost tot spart, din cap până în picioare. Și atunci am fugit ultima dată de acasă și când am ajuns la Direcția pentru Protecția Copilului nu au mai avut nevoie de alte dovezi. Au decăzut-o pe mama din drepturi imediat”.

A suferit orori de nedescris în orfelinat

A sperat că acolo îi va fi mai bine. Însă, din cauza greutăților, la 10 ani a început să fumeze și la 11 ani să bea alcool. La 13 ani fuma deja etnobotanice. Își dorea ”să își amorțească durerea sufletească”.

Fugea adesea din orfelinat, unde a fost violat, abuzat și bătut. Până la 14 ani a fost sigur că aceea este o viață normală. Însă acum, când privește în urma, spune că au fost două lucruri care l-au ținut în viață: Dumnezeu și muzica.

”La un moment dat am fost implicat într-un caz destul de grav din Oradea, care luase amploare la vremea aceea. Am fost dat și în ziar. Era un pedofil care lucra cu poliția, mână în mână, și pot să spun că prin mine Dumnezeu a pus stop la cazul ăsta pentru că am fost singurul care a avut curajul să vorbească. Eram fugit din orfelinat, mă prinsese poliția. Aveam vreo 12 ani. Și la poliție când am ajuns, l-am văzut pe el, era acolo, pe hol. Și le-am spus polițiștilor că eu îl cunosc. Și atunci poliția, știind cu ce se ocupă el, m-a luat la întrebări. Și eu, în inocența mea, am spus tot ce s-a întâmplat”.

A avut un vis cu o zi înainte să se sinucidă

La 15 ani nu a mai rezistat și și-a plănuit moartea. Însă, cu o noapte înainte, a avut un vis.

”Am visat ceva cu Iisus Hristos. Dar a fost ceva mai mult decât un vis, nici nu știu să explic. M-am trezit, aveam tricoul ud. Ieșea apă din el. Și fără să îmi spună nimeni cum trebuie să mă rog, cum trebuie să fac, m-am pus pe genunchi lângă pat și L-am chemat. Așa cum am învățat să mă rog în vis, m-am rugat în realitate și în momentul acela s-a întâmplat ceva. Și de acolo a început transformarea”.

În ciuda faptului că își dorea să moară, spera totuși că cineva îl va opri să își ducă planul la îndeplinire. Își dorea să conteze cu adevărat pentru cineva și să simtă lucrul acesta. Și prin visul acela a simțit că Dumnezeu este cel care pune preț pe el.

A cunoscut biserica și a făcut legământ cu Dumnezeu prin botez. După o lună în care a locuit în casa pastorului bisericii, a fost nevoit să se întoarcă la orfelinat. Iar obiceiurile rele au revenit chiar mai rău decât înainte. Pentru că s-a simțit abandonat.

Cu timpul însă și-a acceptat soarta și a început să își ”deseneze” povestea pe corp. A fost modul lui de a se exterioriza. Este mândru de tatuajul de pe mână care spune ”Isus este eroul meu”. Și nu doar atât. Și-a tatuat pe corp diverse versete biblice care, pentru el, au reprezentat cheia salvării în momente critice.

Iar rostul lui pe acest pământ spune că este să îi slujească pe alții. Însă povestea lui Alex nu se termină aici. Sunt mult mai multe detalii și chiar secrete din viața lui pe care vă invit să le aflați zilele următoare. Tot pe blogul meu, așa cum v-am obișnuit!

click aici daca vrei să urmărești și alte povești de la Spune-mi CUM!

The post Mama lui a mers la vrăjitoare, pe când el avea doar nouă ani, și de acolo totul s-a schimbat first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Un copil abandonat ce a luptat până în pânzele albe pentru a-și depăși situația și a ajunge cineva. Și chiar a reușit. Însă sunt câteva detalii pe care Ionuț a omis să ni le spună atunci. Mai exact, detaliile care l-au ajutat să treacă peste condiția lui și să ajungă cine e azi.

Au refuzat să spună că părinții i-au părăsit, de frică să nu fie despărțiți

S-a născut în orașul Lugoj, județul Timiș, într-o familie ”disfuncțională”, așa cum o numește chiar el.  A crescut alături de un tată alcoolic și o mamă casnică. De mic a îndurat foamea și sărăcia.

Ionuț s-a îndrăgostit de o femeie în vârstă, pentru că nu își putea ierta mama

La doar 10 ani, mama l-a  anunțat că trebuie să renunțe la școală și să meargă la muncă. Și așa a făcut. A fost extrem de greu pentru el, la acea vârstă fragedă, să ajungă să hrănească întreaga familie. Dar cumva a reușit. Și mai mult decât atât, optimist convins, a văzut până și în asta partea bună a lucrurilor.

”Astăzi, când mă uit înapoi, pot să mulțumesc pentru asta, pentru că m-a responsabilizat.  Foarte mulți oameni fug de responsabilitate sau nu și-o asumă, dar eu pur și simplu am fost pus în poziția respectivă, iar după câțiva ani de lucru cu ziua, părinții au decis să ne părăsească”.

Au reușit cumva să supraviețuiască și să rămână împreună

Avea doar 14 ani, însă era un bărbat în toată firea.  Cel puțin din punct de vedere al maturității. Era sigur că va reuși, însă nu știa exact cum.

”Abandonul, atunci când părinții ne-au părăsit, a fost punctul culminant. Trei luni de zile am supraviețuit, eu cu sora mea. De fapt, de frică să nu ne ia cineva, nu am vrut să spunem oamenilor, iar după 3 luni am ajuns la limită. Nu aveam ce mânca, căutam prin gunoaie, a fost foarte greu. Am cerșit oamenilor de mâncare și ei au chemat autoritățile”.

Au făcut un gest pe care puțini l-ar înțelege

Așa că au fost duși împreună la un orfelinat unde au rămas până la 18 ani. Însă lupta pentru supraviețuire a continuat. Au învățat în timpul școlii cum au știut ei mai bine, au luat bursă de merit pe care au trimis-o părinților ca un semn de mulțumire. Au terminat liceul și au mers la facultate. Acum duc o viață bună, poate mai bună decât ar fi sperat vreodată. Dar totul, cu mari sacrificii.

”Sunt stabilit la Londra de șapte ani, anul acesta aplic și pentru cetățenie.  Am început de jos,  am mers cu gândul să îmi iau o diplomă în international coaching, să antrenez oamenii și mental și profesional. Nu stăpâneam limba, mi-am luat un job de jos, am început să spăl vasele, lucram 12 ore pe zi, nu am avut casă, dormeam în stațiile de tren”.

A primit o slujbă la care nici nu spera

Iar integrarea a durat câteva luni bune. Pentru că nimeni nu credea el. Însă a reușit să le demonstreze tuturor că se poate. În prima companie în care a lucrat a fost promovat de trei ori în doar nouă luni. Iar de acolo cariera a continuat să înflorească. Astăzi este consultant în afaceri.

S-a vindecat singur de o boală rară

Însă traumele din copilărie s-au făcut resimțite pe tot parcursul drumului lui. Într-una din zile, în timp ce se afla la muncă, a leșinat. A fost dus imediat la spital și după mai multe analize amănunțite a fost diagnosticat cu o boală destul de rară, numită boala Crohn. În ciuda faptului că medicii i-au spus că nu există o cauză anume, Ionuț s-a încăpățânat să afle ce anume i-a provocat această boală. Și a reușit și de data aceasta. Traumele emoționale, abandonul, lupta continuă pentru supraviețuire și toate experiențele pe care le-a trăit de-a lungul timpului au fost principalele cauze. Și, în ciuda faptului că a fost operat și că a fost la un pas de moarte, a reușit să se vindece. Singur chiar!

”Eram imobilizat, șase luni de zile am făcut doar rugăciuni și meditații. Sunt câteva meditații foarte greu de făcut. Și le am spus că o să mă vindec, dar nu au crezut. După șase luni mi-au făcut din nou colonoscopie și au rămas impresionați cum corpul meu s-a vindecat”.

Și pe lângă meditație și rugăciuni, a mai fost un factor important care l-a ajutat să treacă peste boală. Isaia, fiul său.

A descoperit motivul pentru care nu putea avea o relație normală

Ionuț s-a căsătorit în anul 2016, cu o femeie mult mai în vârstă decât el. Avea doar 24 de ani când a hotărât să facă acest pas iar aleasa inimii lui, 37 de ani. Aveau doar 7 luni de relație.

”Mi-am dat seama de ce am căutat o figură atât de maternă. Pentru că neavând o mamă, ea mi-a dat acel confort. Și așa este și ea ca persoană. Era mai mult ca o mamă. Cum avea grijă de mine, felul ei de a fi, modul de a transmite iubire, toate erau în modul acesta. Și eu o consideram mai mult ca o mamă. Adevărul e că relația noastră a fost ca o relație mamă și fiu decât ca o relație de cuplu”.

Recunoaște că această femeie a fost persoana de care a fost cel mai atașat în viața lui. Chiar mai atașat decât de fiul lui. Însă relația a eșuat.

”Diferența de vârstă chiar contează. Contează din toate punctele de vedere. Fizic, mental, emoțional, din punct de vedere al experienței…  Poate câțiva ani nu se observă, însă când această distanță depășește 10 ani, deja vorbim despre altă generație. Mentalitatea este diferită”.

Și-a găsit pacea cu puțin înainte ca mama lui să își piardă viața

Cea mai mare problemă a lui Ionuț a fost faptul că divorțul a venit chiar în momentul în care fiul lui venea pe lume. A simțit că l-a abandonat. Atât el cât și fosta lui soție au făcut tot posibilul ca relația lor după divorț să fie una bună pentru fiul lor.

A încercat să își refacă viața însă simțea că nicio relație nu funcționează cum trebuie.

 Până ce și-a dat seama că, de fapt, totul se întâmpla din cauza faptului că nu exista o

 pace între el și mama lui. Însă a reușit să găsească această pace cu puțin timp înainte ca mama lui să își piardă viața. De atunci, totul s-a schimbat.

”Acum pot să fiu fericit și pe plan emoțional și împlinit cu fata cu care sunt astăzi. Am reușit să înțeleg că eu aveam o problemă, nu fetele aveau o problemă. Pentru că eu nu o acceptam pe mama nu puteam să accept nicio femeie care intra în viața mea. Pentru că vedeam în acea femeie o parte din mama”.

Are un secret care l-a ajutat să devină un învingător

Magia, spune el, s-a întâmplat când a întâlnit-o pe Oana. Este femeia care l-a ajutat să treacă peste foarte multe lucruri și care a fost alături de el în fiecare clipă.

Secretul lui? Pacea interioară. Puterea de a se accepta, de a ierta, de a-i putea ierta pe ceilalți și de a merge mai departe.  Sunt lucruri care par ușoare însă puse în practică devin extrem de grele. Însă Ionuț are un mod de le face plăcute atunci când vorbește despre ele. Tocmai de aceea vă sfătuiesc să îi ascultați povestea pentru că veți avea cu siguranță de învățat. Veți fi motivați și veți afla cum să mergeți mai departe chiar și atunci când spuneți: ”Nu mai pot”.

click aici daca vrei să urmărești și alte povești de la Spune-mi CUM!

The post Ionuț s-a îndrăgostit de o femeie în vârstă, pentru că nu își putea ierta mama first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Însă povestea Angelicăi este poate una dintre cele mai emoționante pe care am auzit-o. Este povestea care îmi confirmă că miracolele există. Și că Dumnezeu are un plan pentru fiecare. Chiar și pentru cei care nu îl cunosc.

Femeia sechestrată trei ani într-un canal

S-a născut într-o familie simplă, într-un orășel din Hunedoara. Nu își amintește nimic de tatăl ei, pentru că acesta a părăsit-o pe când avea doar trei ani. Și nu doar pe ea, ci și pe cei patru frați ai ei. Despre mama ei spune însă că ”nu a avut călăuzirea lui Dumnezeu”. Imediat după ce a fost părăsită de soț, mama Angelicăi a decis să o ducă pe aceasta la bunica ei unde a crescut până la 7 ani.

A avut de suportat ceea ce niciun copil nu ar trebui să suporte

Dacă până atunci viața ei nu era tocmai una bună, de când a ajuns la bunică, totul a devenit și mai greu. Angelica o descrie pe aceasta ca fiind o femeie ”înapoiată, agresivă și rea”.

”Eu am primit foarte multă bătaie de la bunica mea, nu aveam voie să plec de lângă ea. Avea un pat din scândură și avea o pilotă din aia, cum era odată, din lână, și eu trebuia să stau tot timpul la picioarele ei. Dacă uneori mă riscam și când vedeam că adormea fugeam și eu la joacă, atunci când se trezea venea cu o joardă, avea o joardă care se arcuia și nu se rupea și cu aia mă bătea tot timpul. Spunea că eu sunt fată și că eu nu am voie să mă joc, doar băieții se joacă. Că fetele trebuie să stea în casă, să facă curat, asta era mentalitatea ei”.

Era bătută tot timpul. Indiferent dacă exista un motiv întemeiat sau nu.

”Dacă se întâmpla, când puneam masa, să scap câte o farfurie de mâncare, pur și simplu mi se întâmpla să mă împiedic și să scap farfuria cu mâncare, mă pedepsea. Nu îmi dădea să mănânc toată ziua. Asta era o pedeapsă pe care cam tot timpul o punea în aplicare. Nu doar la mine, dar la mine cel mai des. Sau uneori îmi dădea să mănânc și nu puteam să mănânc. Și efectiv mă obliga până mi se făcea rău”.

A sperat că a scăpat de rău, însă viaţa ei s-a înrăutăţit

Nu a simțit niciodată iubirea. Nici din partea mamei, nici din partea bunicii. Și nici din partea celor de la orfelinat unde a ajuns când bunica ei s-a îmbolnăvit, câțiva ani mai târziu. Acolo era bătută la fel de des și umilită în ultimul hal.

”Ei stăteau toți la țigară și dacă veneau și vedeau că nu am știut să facem un exercițiu ne băteau, ne dezbrăcau. Așa ne pedepseau și ne puneau în genunchi, cu mâinile sus, în fața celorlalți copii. Eram foarte umiliți”.

A rămas acolo până la 16 ani, când mama ei a venit și a luat-o acasă, alături de frații mai mici, speriată fiind de o nouă lege care spunea că părinții care nu își vizitează copiii în orfelinat sunt decăzuți din drepturile părintești.

A ajuns să îşi urască mama

Acolo, bătăile au luat-o de la capăt.

”Mă plesnea din orice, mă jignea din orice, mă insulta, mă umilea în fața fraților mei. O dată m-a dat cu capul de pereți de mi-a venit sângele pe nas. Așa făcea mereu, mă bătea mereu și eu nu reușeam să înțeleg de ce nu pot să am o discuție normală cu ea. O uram!”.

Mătușa ei a fost cea care a ajutat atât cât a putut. I-a dat bani de tren și i-a spus să meargă înapoi la orfelinat și să facă tot posibilul să facă o școală.

”Mi-a spus du-te, că asta te omoară!”

Nimic nu o pregătise pentru ceea ce urma

Așa că a luat primul tren spre București și a plecat, în speranța că îi va fi mai bine. Însă lucrurile au mers tot mai prost. A ajuns pe străzile Capitalei bătută, abuzată, flămândă, fără nicio speranță. Și totul a început atunci când a cunoscut un bărbat.

”Dormeam într-o scară de bloc. Locatarii mă lăsaseră să dorm acolo. Mergeam din când în când la o biserică ortodoxă și stăteam acolo unde primeam mâncare. Acolo m-am împrietenit cu o fată despre care nu știam că se droghează, însă ea se droga cu aurolac, trăgea din pungă. Am adus-o acolo, să doarmă cu mine. Dar într-o seară ea a venit și a adus o întreagă șatră de oameni, între care era și el”.

Așa a început totul. Bărbatul a dus-o pe Angelica într-un canal unde a băgat-o cu forța.

”Mi-a spus să intru acolo! Și eu nu voiam pentru că nu intrasem în viața mea într-un canal. Și am spus că nu vreau să intru. Dar el m-a obligat. M-a împins și eu am căzut direct în canal. Atunci când am căzut m-am lovit la cap de scara de fier”.

Era violată şi abuzată zilnic

Așa au început abuzurile. Ceea ce trăise până în acel moment simțea că era o nimica toată. O bătea, o viola și o abuza în fiecare clipă.

Era doar un copil. Avea 16 ani când a început să cerșească, obligată de el, alături de cele două fetițe care au apărut în urma violurilor. Însă le iubea ca pe ochii din cap. Îndura bătăile, îndura foamea, îndura durerea, însă avea o singură teamă: că fetițele îi vor fi furate. Era o practică des întâlnită în canalul în care trăia. Așa că le lega de ea cu un fular în timp ce încerca să doarmă.

Timpul a trecut, fetițele au crescut, iar tânără noastră devenită femeie ajunsese la capătul puterilor. Își dorea din tot sufletul să fugă. A crezut chiar că va scăpa într-o zi în care o persoană s-a oferit să o ajute. Scăparea era departe însă. Când bărbatul care o teroriza a aflat că ea a spus că el o agresează, a bătut-o atât de tare încât două săptămâni nu a fost în stare să iasă din canal. Îi era greu chiar și să o țină pe fetița mică în brațe.

Multă vreme după această întâmplare nu a mai avut curaj să vorbească. Până într-o zi când o fată creștină i-a promis că o va ajuta. A învățat-o să se roage și i-a vorbit despre Dumnezeu. Iar Angelica a prins speranță în ciuda situației critice în care se afla. Starea ei era atât de gravă încât era hotărâtă să își pună capăt zilelor alături de cele două fetițe. Însă Dumnezeu avea un alt plan pentru ele.

”Mi s-a părut că este un vis. În noaptea de Revelion am avut un vis. Mi-am pus o dorință la 12:00 noaptea, m-am rugat așa cum m-a învățat fata aceea. Spre dimineață am avut un vis cu o cameră albă, micuță, un pat, o masă, un dulăpior și erau razele soarelui în acea cameră. A doua zi, când am ajuns acolo, mi-a deschis cineva ușa și mi-a spus că aceasta este camera mea. Era o cameră micuță, foarte curată, cu pereții albi. Avea o fereastră și o perdea iar pe geamul acela veneau niște raze de soare. A fost exact ca în vis”.

A încercat să își refacă viața alături de un bărbat creștin. Însă a avut o mare surpriză

I-a fost extrem de greu să revină la o viață normală. O speria bunătatea oamenilor și trăia tot timpul cu gândul că ceva rău va veni din partea acestora.

Însă ușor, ușor, și-a dat seama că trebuie să lupte pentru copiii ei și pentru a se ridica. Și a reușit, bineînțeles, alături de Dumnezeu.

”L-am cunoscut pe Dumnezeu în realitate. A avea o relație cu Dumnezeu nu înseamnă să îți închizi viață. A avea o relație cu Dumnezeu înseamnă să ai pace, să fii liber. Dumnezeu te restaurează, te vindecă, te ridică”.

Asta spune acum, când a ajuns o mamă model atât pentru fetele ei cât și pentru băieții care au apărut atunci când a încercat să își refacă viața alături de un bărbat creștin. Din păcate, nici această relație nu a avut un final fericit. Ajunsese din nou să fie abuzată atât fizic cât și emoțional dar de data aceasta era mai puternică, mai matură și a știut exact cum să reacționeze. Iar când a văzut că lucrurile nu merg spre bine, a pus punct. La timp, am putea spune.

”Astăzi mă simt completă, sunt fericită și nu îmi lipsește nimic”.

Cuvintele mele sunt mult prea neînsemnate pentru a va transmite toate emotiile Angelicăi. Cu siguranță auzind povestea din gura ei vă veti simti binecuvântați si veți realiza cât de frumoasă este viața, în ciuda greutăților de zi cu zi.

click aici daca vrei să urmărești și alte povești de la Spune-mi CUM!

The post Femeia sechestrată trei ani într-un canal first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Subiectul  acesta poate fi unul controversat. Asa ca voi incepe prin a ma da pe mine ca exemplu.

Sunt o perfectionista iar asta pe termen lung oboseste. Atunci cand esti perfectionist nu reusesti sa te bucuri de viata pentru ca vrei ca fiecare lucru pe care il faci sa fie la superlativ. Atunci cand esti perfectionist nu dai randament pentru ca devii incordat, stresat si irascibil in incercarea de a face lucrurile perfect.  Cand esti perfectionist nu reusesti sa fii relaxat in orice ai avea de facut. Cand esti perfectionist esti obosit. 

Un perfectionist nu va avea timp sa se bucure alaturi de oamenii dragi, si nu va reusi sa observe frumusetile vietii care ii sunt ,,puse pe tava”. Perfectionismul ne inhiba, ne sufoca si ne ,,alearga” prin viata fara a avea timp sa o gustam. 

Poate o persoana obosita, irascibilla, incordata sau stresata sa fie buna in ceea ce face? Nu poate. Si stiu ce spun. Niciodata nu vom ajunge la perfectiune, fie ca vorbim despre relatiile cu cei din jur, comportament, aspect fizic, sau profesie. Asa ca relax. E suficient ca Dumnezeu ne-a facut unici. Si asta e mai important decat a fi perfect.

Ce e de facut? Eu voi incerca sa ma relaxez si sa fac lucrurile din placere, nu pentru ca vreau sa iasa perfect. Si sunt sigura ca vor iesi mult mai bine. 

De exemplu, de ceva timp imi propun sa scriu. Dar am evitat sa o fac spunandu-mi ca mai sunt alte zeci de mii de oameni care scriu mult mai bine decat mine. Dar ma consoleaza gandul ca nici ei nu sunt perfecti. Asa ca eu de ce nu as face asta? Zilnic imi trec prin minte zeci de intrebari, raspunsuri si dileme despre care as vrea sa scriu. Am evitat pentru ca sunt perfectionista si culmea, nu sunt perfecta. 

Vad in fiecare zi oameni imperfecti si imi sunt atat de dragi. Eu de ce sa ma chinui sa ating ceva ce nimeni niciodata nu a atins, ceva de care nu am nevoie, ceva care ma tine pe loc. 

Nu pot spune ca de azi m-am vindecat de ,,perfectionism” dar pot spune ca ma lupt cu asta. De azi, voi incerca sa-mi dau jos perdeaua perfectionismului de pe ochi pentru a vedea cu adevarat frumusetea vietii. 

Deci: de ce suntem perfectionisti daca nu suntem perfecti? Merita efortul? 

The post De ce suntem perfectionisti daca nu suntem perfecti? first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Reatasarea fracturilor dentare!

The post Cum se pot reatasa Fracturile Dentare! first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

Afla din video-ul de mai jos alte cateva motive pentru care ar trebui sa consumi zilnic LAMAIA!

The post LAMAIA, vedeta citricelor! first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

,,Intr-un vagon-restaurant am stat vizavi de un cuplu casatorit pe care nu il cunoasteam. Doamna era imbracata scump, judecand dupa blanurile, diamantele si vesmintele pe care le purta. Dar nu se simtea deloc bine. Dimpotriva, proclama sus si tare ca vagonul e prafuit si ca era curent, ca serviciile sunt execrabile, iar mancarea foarte fada. Se plangea si se agita in legatura cu orice.

Sotul ei, prin contrast, era amabil, placut si dispunea de o capacitate evidenta de a accepta lucrurile asa cum se prezentau. Am avut senzatia ca era putin jenat de atitudinile critice ale sotiei si, in acelasi timp, putin dezamagit, de vreme ce o luase impreuna cu el in aceasta calatorie de placere.

Pentru a schimba subiectul discutiei, el m-a intrebat in ce fel de afaceri eram implicat, dupa care a spus ca era avocat. Apoi a facut o mare greseala, pentru ca a zambit si a adaugat: ,,Sotia mea lucreaza intr-o afacere de productie.”

Acest lucru era surprinzator, pentru ca nu parea sa fie genul de industrias sau de director executiv, astfel incat am intrebat: ,,Ce anume produce doamna?” ,,Nefericire”, a raspuns el. ,,Ea isi fabrica propria nefericire.”

Sunt atat de multi oameni care isi produc propria nefericire. Nefericirea este alimentata de rea-vointa, ura si egoism. In schimb, obiceiul fericirii este dezvoltat, pur si simplu, prin practicarea gandurilor optimiste sau fericite.
Maine trezeste-te si spune:

,,Cred ca voi avea parte de o zi minunata. Cred ca voi rezolva cu succes toate problemele care vor aparea astazi. Ma simt bine fizic, mental, emotional. E minunat sa fiu viu !!! Sunt recunoscator pentru tot ceea ce am. Lucrurile nu vor merge prost. Dumnezeu e aici si va avea grija de mine. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare lucru bun.”

Forta Gandirii Pozitive (Norman Vincent Peale) 

The post Daca FERICIREA nu se poate cumpara cu bani, atunci…? first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.

The post Ajuta la intarirea OASELOR si reduc intensitatea DURERILOR CRONICE ! first appeared on Antonia Fudulu | byAntonia.ro.