CORTEXT

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 27 Mar 2017 21:29:00 +0000

Gabriel Sitaru

AM PUS UN SENTIMENT PE BRONZ…

Sunt două feluri de a depăși lumea vizibilă spre transcendent: prin cuvînt și prin materie. Al doilea pare paradoxal, căci înseamnă a trimite, a expedia, vizibilul spre eternul invizibil. Primul pare mai firesc, însă doar atîta vreme cît considerăm cuvîntul ca o simplă emisie sonoră cu sens, de îndată ce ne aducem aminte că Însuși Cuvîntul s-a făcut trup, înțelegem că cele două căi sunt, de fapt, una singură. Despre o astfel de convergență este vorba în expunerile sculptorului Gabriel Sitaru. Despre o – improbabilă, dificilă, paradoxală – întîlnire între două limbaje: limbajul articulat al poeziei nichitiene și cel material al sculpturii. Ceea ce le unește este voința de „abstracție și intropatie”, ca să citez titlul unei cărți clasice. Altfel spus, o abstractizare a imaginii poetice s-a cerut tradusă în abstracția construcției din metal sau marmură. Întru aceeași emoție. Cum se petrece această alchimie? Prin simbol. Simbolul însuși este un loc privilegiat al întîlnirii, este engrama lumii noastre scindate. Sensul originar al lui symbolon este punerea împreună – spre recunoaștere – a două jumătăți tăiate dintr-o monedă, amuletă etc. Această recunoaștere între versul lui Nichita și formele sculpturale, vocile materiei, dialogul permanent dintre ele constituie interesul acestei expoziții.

Gabriel Sitaru nu ilustrează pleonastic poezia lui Nichita, ci încearcă să îi vizualizeze rădăcina arhetipală. Sînt cîteva forme predilecte la care apelează: sfera, cubul, elongația hiperbolei (în sens geometric) care se combină între ele. Acum, poezia lui Nichita însăși are, de foarte timpuriu și tot mai accentuat, pînă la a deveni centrală în ultimele volume, ca interogație centrală chestiunea limbajului. Pe de altă parte, puțini poeți sînt mai concreți în verbul lor decît Nichita: obsesia osului, a pietrei, a anatomiei umane, a trupului, a pămîntului, a materiei dure pe care numai ochiul lui Homer (adică văzătorul de invizibil, eminescianul ochi „care-nchis afară înăuntru se deșteaptă) o poate șlefui, trimite aproape cititorul acestei poezii să se gîndească la sculptură. Dar cum se gîndește sculptura la poezie? „Ghemul” acela atotprezent în aceste opere, de cele mai multe ori suspendat întru ascensiune, în altă parte odihnit pe cubul-pămînt (făcut din granit), este sfera-cerc, este cerul conținut în chiar mișcarea ascensională spre el. Acele arcuri, tensiuni plastice (precum în Îndoirea luminii, Subțirea pasăre…și multe altele) dau întregii expoziții un fior dinamic excepțional. Nu sînt sculpturi cinetice (deși conțin componente ce se pot mișca) dar sugerează o mișcare continuă. Este foarte mult aer în expoziția lui George Sitaru; structurile filiforme numeroase par a se sprijini pe văz-duh (femininul este sugerat, mai ales, printr-o astfel de curgere a părului-fluviu-timp-aer), elanul ascensional, reducerea formelor plastice la două, trei semne fundamentale mi-au dat, nu știu bine de ce, o senzație de bucurie. Poate tocmai prin această simplitate, capacitatea ascezei formale întru esențial, care eliberează materia și o lasă să fie văzută. (a fi privit este o altă obsesie nichitiană. „Dar mai înainte de toate, noi suntem semințele, noi suntem cei văzuți din toate părțile deodată, ca și cum am locui de-a dreptul într-un ochi”).

Cosmologia simbolică ne spune că, deasupra chiar a îngerilor și a cerurilor, stă planul Înțelesurilor. Orice artist încearcă să ajungă „acolo”. Dialogul dintre limbajul abstract (id est epurat de discontinuitățile zilei, vezi a zecea Elegie) al poeziei și limbajul sculpturii abstracte (nu este acesta, oare, un neinocent oximoron?) impune traseul acestui minunat expozeu plastic. Descriind, în Lecția despre cub actul paradigmatic al unei „sculpturi absolute” (n-am cum s-o numesc altfel), poetul încheia, senzațional, prin a o readuce în lumea imperfecțiunii „reale”, dar și asta tot printr-un act al voinței demiurgice a artistului. Pentru că, nu-i așa?, trebuie cerută iertare cercului, adică perfecțiunii. Gabriel Sitaru are această umilință a iertării față de Frumusețea perfecțiunii geometrice. În artefactul care răspunde plastic distihului celebru: „plutea o floare de tei în lăuntrul unei gîndiri abstracte” artistul așază pe un postament paralelipipedic masiv de piatră albă un „cap” („prins” de postament printr-o tijă lungă), închipuit printr-un cerc metalic, avînd abia sugerat „părul”, în interiorul căruia chiar „plutește” o floare de tei. Senzația de imponderabilitate, în ciuda materiilor grele, este remarcabilă. De altfel, încadrarea pe care o are globul/pămîntul mai mereu în aceste constructe este una profund semnificativă, el apare fie ca sprijin, fie ca elan spre cer. Săgeată, precum în acea siglă a sacrului N, monograma de la numele poetului, care conține, poartă cu sine spre Ținta absolută, imaginea pămîntului. Superb elogiu adus puterii poeziei, artei în genere, ca vizînd pururea Cerul.

Expoziția lui Gabriel Sitaru este o sintaxă elaborată, aduce înțelegerea la temeiul simbolului, în aceeași măsură poetic și plastic, propunîndu-ne un splendid dialog al imaginilor comune celor două limbaje.

Bunavestire 2017

Publicat în Literatura de Azi 28 martie 2018

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 27 Mar 2017 21:21:00 +0000

Despre căutare (IV)

Harul se opune căutării? În sensul în care el se oferă (se pasiv și se reflexiv) cunoscătorului, da! Vine, se insinuează, trăsnește, șoptește, bîntuie, te lovește și, mai ales, te ia totdeauna prin surprindere. Nu ascultă de nici o cerere. Asta nu înseamnă absolut deloc că harul este pentru leneși, indiferenți sau neatenți. Harul presupune, dimpotrivă, o veghe specială, o încordare inaparentă. Harul este mantia cunoașterii, învelește invizibilul pentru a-l face vizibil. Cit efort pentru grația instantanee și improvizată a harului!

Simțurile. Nu există căutare „spirituală” „pură” și „simplă”. Paza simțurilor, de care ne vorbesc asceții, înseamnă nu tocirea lor, ci dimpotrivă, a le face atît de ascuțite, încît să perceapă „cum iarba creste”, să audă fîlfîirea de aripă a îngerului, să vadă aura firavă a fiecăruia, să miroasă într-o brazdă de iarbă cosită raiul adamic. Sigur, simțurile noastre așa de rudimentare (cît de mult sîntem în urma jivinelor din acest punct de vedere!) sînt un prim pas în cunoaștere. S-a vorbit mult despre înșelarea la care ne condamnă simțurile. În primul rînd, pentru că ele, oricît de ascuțite, nu acced la tot. Simțurile sunt bune cînd se des-trupează. Atunci ele caută cu adevărat și descoperă tocmai trupul slavei celei nepieritoare.

Căutarea este posibilă datorită structurii neomogene a spațiului. Crucea ca Semn al căutării. Spațiul orientat, cardinalitatea, locul ales, ca și timpul sacru, structurează căutarea. Haosul este in-distincţia. În lumea noastră, bazată pe diferențe, căutarea este posibilă. De aceea este atît de important discernămîntul, adică știința diferențelor. El face posibilă citirea semnelor, instituirea sensului…. deci justul căutării.

Căutarea și lumina. Căutarea și întunericul. Confuzia dintre ele. De fapt tot ce ţine de căutare este, în esența sa, oximoronic. Altfel nu ar fi posibilă totalizarea finală. Moartea ca sfîrşit sau ca împlinire a căutării? Tocmai pentru că se anulează contrariile.

Urmele. Există totdeauna ceva care te duce spre ceea ce cauți. Spațiul dintre tine și obiectul căutat este plin de sens. Ne e niciodată un spațiu gol. Tu cauți, de fapt, urmele îngerului pe apă. Uneori, întîrziind în descifrarea urmelor, uiți realitatea țintei spre care ai pornit. Uitarea este cel mai mare dușman al căutării. Drumul parcurs de dragul drumului, ispitele din deșert sînt formele acestei uitări. Tinerețe fără bătrîneţe și viață fără de moarte ca înțeles absolut al uitării. Și, implicit, amintirea ca regăsire a morții. Moartea este memoria absolută, nu uită niciodată, nimic. Chiar în călătoria din jurul camerei tale, aventura nu este exclusă, cum s-a spus.

Căutarea presupune să fii scăldat într-o aură de permanentă uimire. Fără capacitatea de a te mira de totul (și mai ales de lucrurile banale, aparent inobservabile) nu există căutare. Ca început al filozofiei, uimirea este un temei. Și o energie inepuizabilă. Aici și acolo sînt rodul căutării, ea este mama lor. Iar plecarea este Facerea.

Căutarea presupune două puncte între care se instituie tensiunea devenirii. Este de văzut în ce măsură schimbă căutarea atît subiectul, cît și obiectul căutării. Transformare ori transfigurare? La sfîrșitul (?) căutării nici subiectul, nici obiectul nu mai sînt identice cu ele însele la începutul căutării. Dar cine știe unde sînt, în fapt, începutul și sfîrșitul căutării? De aceea identitatea e o iluzie. O știa deja Heraclit. De fapt, dacă traseul este circular, ești căutat numai pentru că (și dacă) te păstrezi într-o continuă stare de căutare.

Căutarea creează libertatea și nu se poate desfășura decît în libertate. Este singura operație care își făurește mediul. Fără să îl consume. O ardere care nu distruge rugul. Și, fiind (în) libertate, căutarea este bucurie. Nu găsirea, ci căutarea aduce bucuria. De fapt, propoziția ultimă despre căutare este pascaliana „Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit deja”. Nu cauți decît ceea ce ai deja, acesta este paradoxul. Cunoașterea ca re-găsire, re-amintire platoniciană.

Cînd încetează căutarea? Aparent în orizontul certitudinii. Ce imagine mortuară este aceasta a certitudinii ca sicriu! Caut o certitudine care să nu mă oprească.

+++

(sursa foto: immromania.ro)

publicat în Literatura de Azi, 28 martie 2017

DESPRE CĂUTARE 3

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 20 Mar 2017 21:32:00 +0000

Despre căutare (III)

Agitația te îndepărtează de ținta căutării. Trebuie să faci liniște, să asculți, să adulmeci (să ad-urmeci zicea cineva), să scanezi cu ochi de vultur pentru a prinde prada. Săgetînd de sus în jos. Căutarea săgeată și căutarea țintă. Da, și ținta caută! Pasivitatea învingătoare, dinamică, din artele marțiale care știu să se folosească de greutatea adversarului pentru a-l doborî. Căutarea care se caută pe sine ca supremă căutare.

A căuta înseamnă uneori arta de a te lăsa căutat (Iov). A fi țintă, și nu săgeată, a ști în calea cui te afli. A te lăsa lovit de săgeata inspirației. Ești totdeauna în calea cuiva. Este suprema ta investitură. Undeva, pe un drum te poți întîlni cu drumețul care să te întrebe: de cînd mă cauți? De ce mă cauți? Au n-am fost eu mereu alături de tine?

Împlinire. Adică umplerea golului din tine. Prima certitudine (uneori și ultima): existenta acestui gol. „Adînc asemenea uitării celei oarbe”. Cineva trebuie chemat să locuiască acest gol. Invitat. Omenit. În-omenit. „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”. Căutarea ca infantilism: îți este frică de singurătate și atunci strigi după ajutor. Pădurea aceea terifiantă din După melci și găsirea melcului prost încetinel. Căutarea îți dă puterea teribilă de viață și moarte asupra celui căutat. Și totdeauna găsești melcul la începutul primăverii, găsești adică viața, mai bine zis învierea. Atenție însă, nu provoca ritmurile! Căci atunci învierea poate fi părelnică. Și moartea fără de înviere. Nu oricui îi este dat să spună: Talita Kumi! Melc, melc…

Căutatul există dintotdeauna, este etern, căutătorul este trecător. În ambele sensuri ale cuvîntului. Aceasta face splendoarea și tragedia drumului.

Căutarea pe orizontală, mișcarea din aproape în aproape, epuizarea spațiului de cunoscut, în toate direcțiile. Și căutarea pe verticală, raza care coboară secant pînă în inimă, direct în rațiunea inimii. Revelația. Căutarea de amiază, în plină lumină, și căutarea crepusculară. Apoi cea nocturnă, în plină și adevărată lumină. De la întrebare la răspuns și de la răspunsul știut la întrebarea abia bănuită.

Căutarea și harta. O comoară este însoțită totdeauna de o hartă misterioasă. Înainte de a fi pornit în căutarea comorii, lupta se dă pentru hartă și descifrarea ei. Toate cărțile sfinte și mitologiile furnizează astfel de hărți. Psihanaliza ambiționează și ea asta. Numai că atunci cînd reperele sînt „relative” sau mobile (reper mobil, oximoron, baza teoriei relativităţii care se vrea o certitudine, onestitatea lui Heisenberg, cu principiul indeterminării) căutarea devine pur şi simplu rătăcire. Filozofia nu furnizează o hartă, ci mai degrabă cîteva reguli de citire a hărții. Harta este însă o abstracțiune, un artefact simbolic, fără nici o asemănătoare cu terenul. Iar terenul este viața mea accidentată, atît de diversă ca relief. Viața mea acoperită cu o foaie de hîrtie mai subțire decît foiţa de ceapă, care se pliază pe ea mai strîns decît pielea pe trup, şi pe care Dumnezeu îmi scrie romanul. Eu sînt în acelaşi timp ţara necunoscută, harta şi expediţia. Ba şi jungla care le înghite pe toate.

(sursa foto: transilvaniareporter.ro)

Publicat în Literatura de Azi, din 21. III. 2017

Căutare 2

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 13 Mar 2017 21:56:00 +0000

Despre căutare (II)

Are și etape căutarea, popasuri, recapitulări, pietre pe care te așezi să-ți tragi sufletul, opriri, rătăciri, ezitări, întoarceri, căderi în prăpastie. În funcție de miză. E viața însăși. Numai că nu are capăt. Sînt multe drumurile care duc la Roma. Este o preajmă, un orizont în care îți arunci ochii roată și astfel te orientezi. Cauți repere. Căutare și rătăcire. Funcția pozitivă a rătăcirii și negativele ei. Căutare și rătăcire sunt corelative, nu există una fără alta. Totul e să cauți în rătăcire și să te rătăcești în căutare. Obosești. Dacă rodul căutării tale nu se arată prea îndelungată vreme, te îndoiești că ținta există. Dar, dacă e invers? Sînt oameni care pornesc căutarea după ce au găsit. Misticul, credinciosul nu mai colindă. Ei stau pur și simplu în centru. Drumul lor s-a redus la punct. De fapt, nu au plecat niciodată de acolo. Atunci care mai este sensul existenței lor? Întrebare aparent „profundă”, de fapt proastă. Din două motive – cuvinte. Unu: pentru că în punct nu există sens. Și doi: pentru că în punct nu există ex-istență, ci in-sistenţă. Ergo: orice căutare pornește și se termină în punct. Apoi, orice căutare este labirintică în fapt și circulară în epură. Nu aveți voi atîtea întrebări cîte răspunsuri am eu, spunea un Cuvios ucenicilor săi. Asta răstoarnă datele banale ale căutării. În punct nu mai poți să bîntui trebuie să te deplasezi într-o strictă nemișcare. Într-aceasta căutarea se aseamănă pînă la identificare cu rugăciunea. Stare dinamică, mișcare încremenită, piatră curgătoare, slavă stătătoare.

(sursa foto: poartacarpatilor.ro)

publicat în LITERATURA DE AZI din 13,03.2017

Căutare 1

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Tue, 07 Mar 2017 13:03:00 +0000

Despre căutare

Moto: „Dacă-L vei căuta Se va lăsa găsit de tine…”

I Cronici 28.9

Condiția omului este aceea a căutătorului. Se află mereu în mișcare spre o țintă. Își dă mereu o definiție. Se încercuiește pe sine. Nimic nu îi este dat, totul este de achiziționat pe parcurs. În Rai, Adam s-a ascuns de Dumnezeu, de rușine. Acolo încă nu existase căutare, pentru că totul era prezent. În primul rînd, Dumnezeu. Adam nu avea ce căuta, pentru că nu îi lipsea nimic. Dar, ciudat, după călcarea interdictului, Dumnezeu este cel care îl caută pe Adam, cel ascuns: „Adame, unde ești?”. Orice meditație despre căutare trebuie să înceapă de la această stranie inversare de roluri. Orice căutare este umplerea unui gol. În rai, nu exista spațiu, căci nu exista un în afara, nu exista timp, pentru că nu exista moarte, deci nu exista căutare. Odată cu izgonirea, firea omului devine fundamental schizoidă. O parte păstrează „nostalgia paradisului”, cealaltă e în pururea rătăcire. Se spune „căutarea de sine”. Asta înseamnă că Adam s-a pierdut pe sine pierzînd raiul. Căutarea este punte între cele două maluri între care se varsă torențial existența noastră. Împlinire. Cunoaștere a părții lipsă. Spune Blaga „Sufletul lui e în căutare/în mută seculară căutare/de totdeauna și pînă la cele din urmă hotare”. Căci Dumnezeu a pus hotare acestei căutări, atît pentru a o călăuzi oarecum, a-i da repere (orice hotar e un reper), cît și pentru a împiedica ajungerea la capăt. Cenzura transcendentă.

Definiția omului este de a fi în continuă mișcare spre sine însuși. Căutător. Căutarea este însă, înainte de toate, o provocare din punct de vedere logic. Cauți nu pentru că nu știi, ci pentru că știi. Socrate a descoperit această dialectică inaparentă. Necunoscutul care te așteaptă este învelit într-o anvelopă de cunoscut. E un miez. De aici metafora interiorului care guvernează mereu cunoașterea, ca o spargere de coajă. Toate sunt coji durerii celei nepieritoare, spune poetul, pentru care culoarea miezului era durerea universală. Aici se face legătura între anamnesisul socratic (ai știut cîndva) și raiul adamic pierdut. În felul acesta, cunoașterea nu înseamnă înaintare, ci întoarcere. Originea. Poți căuta două lucruri: fie ceva ce nu ai încă, dar despre care ai aflat că este (fata pe care o caută Făt Frumos în basm), fie ceva ce ai avut și ai pierdut (fata pe care a furat-o zmeul). Poți avea o imagine destul de exactă a ceea ce cauți (rezolvarea teoremei lui Fermat, ruinele Troiei) sau poți găsi ceva căutînd altceva (Columb, Newton). Sau poți găsi ceva pe măsură ce îl construiești (artistul, compozitorul). Căutarea, în oricare din aceste trei ipostaze, nu este altceva decît o pregătire. O trezire a spiritului pentru a recunoaște ceea ce este căutat. Care nu te anunță nici cînd se ivește, nici cum se ivește. Vegheați deci, stă scris.

(sursa foto: cultural.bzi.ro)

publicat în LITERATURA DE AZI, 7 martie 2017

ÎNNEGURAREA LA FAȚĂ

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Sun, 05 Mar 2017 21:08:00 +0000

Înnegurarea la față

În operația de recuperare a unor texte vechi, am găsit și acest mic eseu din rubrica ce o dețineam pe atunci (1983) în revista timișoreană Orizont și care se numea, sub fascinația lui Noica, evident, Cuvinte fericite. Am mai preluat aici și textele Bătut de gânduri sau Limpede ca lacrima.

O primă privire în urmă peste cele câteva Cuvinte fericite pe care am încercat să le deslușim din inerția obișnuită a vorbirii ne spune cu mirare neîntreruptă cum, treptat, ele schițează un fel de antropologie sui-generis, o filosofare asupra omului conținută în adâncul limbii, deci în profunzimea originară a spiritului. Pe un astfel de teren ne aflăm dintru început și cu sintagma de azi.

Într-o „meteorologie a ființei” ea ar da seama despre un anume moment precis al mișcării sufletești, despre comunicarea secretă, niciodată întreruptă, dintre adâncuri și suprafață, dintre fizic și psihic. Sintagma ne lămurește că omul este o ființă stratificată și că, în comunicarea dintre straturile sale, Sensul se află pe sine. Sau, altfel spus, omul este spațiul (drumul) ascendent – descendent în care ia naștere Sensul prin neîncetata mișcare de a se căuta pe sine. Iată schița drumului, așa cum ne-o sugerează expresia noastră: într-o primă mișcare, printr-un reflex de antropomorfizare originar, deja bine studiat, cerului i se atribuie sentimente umane, ușor de ghicit după semnele lor prin analogie. Într-o a doua mișcare, inversă, fenomenele cerești „încarcă” semnificativ atitudini și gesturi obișnuite ale omului.

Negura este reflexul, umbra gândurilor pe chip trecând. Iar fața omului, oglindă a adâncului. Cum oglinda apei e cea dintâi tulburată de adierea, oricât de slabă, a vântului, înnegurarea la față vestește de multe ori prima reacție la vântul cuvintelor care ne ating sufletul. Ne înnegurăm la față fie dintr-o supărare, fie dintr-o veste rea care ne ia pe neașteptate. În primul caz negura e mai rece, ține mai mult, precum cețurile toamnei, se preface în încruntare. În cel de-al doilea nu cunoaștem decât începutul, brusca pierdere a luminii de pe chip, fără să avem vreo învățătură despre încotro se vor îndrepta norii. Nu putem înțelege această expresie fără de corelativul ei antinomic: înseninarea la față. Nu este vorba aici de o complementaritate mecanică a plinului și a golului, a plusului și a minusului. Această polaritate ne atrage atenția asupra existenței unui punct zero, a unei stări neutre, „normale”, față de care ne stabilim raporturile fluctuante dintre umbrele și luminile chipului. E starea în care celălalt nu percepe lumina chipului nostru. Acesta este termenul cheie în înțelegerea expresiei și a ceea ce ne spune ea despre om. Expresia noastră tace despre lumină. Vorbind despre neguri. Să nu uităm apoi acele teribile „neguri albe, strălucite” eminesciene, ele pot fi cu folos invocate în meditația noastră, nuanțându-ne citirea aceasta în marea carte a Chipului. În fond, înnegurarea este un joc delicat și impalpabil între transparență și opacitate. Negurile sunt prin excelență mișcare, dimineață totuși a sufletului, alegere a luminii de întuneric. Nu putem niciodată fixa cât este ascundere și cât este dezvăluire în această luptă dintre limpezimea și tenebrele sufletului.

Din mișcare rezultă apoi caracterul pasager al înnegurării, „fenomen meteorologic”, deci imprevizibil și trecător. Pasager – nu înseamnă superficial, ci doar de o durată limitată. Nu știm nimic despre tăria furtunii, avem doar un semn că ea există. Înnegurarea la față este umbra haosului din care, dureros, se nasc un gând, un sentiment, o hotărâre. De aceea nu trebuie să confundăm înnegurarea cu întunecarea la față. Altfel trecem într-o altă zonă a ființei, într-un alt posibil registru al analizei. Întunecarea încetează de a mai fi numai un semn, devenind o stare a omului pătimitor. (Ne spune din nou poetul: „Și timpul crește-n urma mea, mă-ntunec”).

Închei punându-mi o întrebare „pragmatică”: ce am de făcut în clipa în care îl întâlnesc pe semenul meu cu fața înnegurată? Să fie suficient că i-am citit, poate, corect alfabetul negurilor ce-i adumbresc fața? E o întrebare la care nu se poate răspunde deocamdată, ci numai intrând în construcția unei etici generale. Căci, în ultima instanță, orice etică nu face altceva decât să dea seama despre aceste luminări și adumbriri ale omului, repere ale Vieții însăși. Sfârșind, mă înnegurez la față, căci, înainte de toate, umbra aceasta nu este altceva decât perpetua aducere aminte a sfârșitului întru care suntem datori cu toate începuturile noastre.

Publicat în LITERATURA DE AZI din 28 feb. 2017

POEZIE

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Tue, 21 Feb 2017 08:59:00 +0000

SFUMATO

De la romantici, și mai abitir de la moderniști încoace, știm că „în orice lucru doarme visând neîntrerupt un cântec”, și este dat poetului să-l descopere. Iar „lucrul” devine din ce în ce mai mult, pe măsură ce ne apropiem și apoi depășim modernismul, o prezență în sine, pe măsură ce „cântecul” se estompează. După cum, dacă se poate face poezie din orice, nu orice merită transformat în poezie.

Revoluția poetică adusă la noi de optzeciști ține, în primul rând, de această aducere în prim plan a „lucrului”, refuzându-i semnificația, alta decât simpla lui existență. E nevoie de această minimă periodizare, teorie, pentru a contextualiza potrivit această poezie. Ioana Geacăr este unul dintre poeții cei mai personali ai generației 80. Discretă, fără să publice mult, dar având ceva de șlefuire maximă în fiecare volum și de salutară independență față de programe, ea propune o autenticitate admirabilă. Recviem pentru nuca verde (editura casa de pariuri literare 2015) este un „cinematograf interior” în care decupajul imaginilor cotidianului trece singur în metaforă. Cum voi arăta și mai departe, tehnica autoarei este una esențialmente cinematografică, aici montajul imaginilor. Poeta are ceva din acuitatea simplă a unui grădinar japonez, lucrează mult cu „golul” semnificativ, dar și o solemnitate „rilke-ană” a rostirii, și întâlnirea acestor două poetici construiește un lirism de o paradoxală forță. „de pe balcon// privesc cum obiectele se scufundă/ în întuneric – un catarg în vârtej/câteva luminițe mai clipocesc/învârt lingurița-n cafea/ca-ntr-un trandafir/am tot timpul din lume/pe oasele de pește de pe platou/se sparge o bulă de lumină/cândva o să ajungă la mine”. Și titlul volumului iese din aceeași tensiune a contrariilor: nuca verde e doar o clipă a naturii, dulce amăruie, necoaptă, și măreția unui recviem vorbește exact despre o posibilă transfigurare/metamorfoză a ei în ceva important. Ca și despre moarte, prezență permanentă, dar deloc retorizată, în text. Ioana Geacăr are o formidabilă acuitate a privirii, ea vede nu idei, nici măcar sentimente, ci un fel de suspendare a timpului în imagine. Știu întâmplător că este și un fotograf pasionat, și lucrul ne ajută să înțelegem mai bine această poetică a „clipelor suspendate”. Este o poezie a suspendării mișcării, a instantaneului, a secundei încremenite, oamenii plutesc într-un balon care se poate sparge în orice moment. E o lume într-o bulă de săpun: „stau în fereastră și văd/cum moare planeta”. Poziția arhetipală a poetului. Apare foarte des, metaforă obsedantă, imaginea împușcării: paginile 12, 29, 58, 62 de exemplu. („în fond toți am împușcat pe cineva măcar cu o pușcă de jucărie”). Slow-ul acesta este modul preferat de sugerare a unei mari singurătăți, a unei granițe mereu resimțite dureros între eu și lumea înconjurătoare, nici măcar înfiorătoare, nici măcar scenă existențialist infernală prin raportarea la ceilalți, nici măcar ostilă, pur și simplu indiferentă. Parcă îmi amintește acea faimoasă scenă mută a jocului de tenis din Blow-up al lui Antonioni. Sau insignifianta pungă de plastic purtată de vânt, filmată minute lungi, din American Beauty. Nu întâmplător dau aceste exemple, pentru că vizualul are o funcție aparte în această poezie. Care insinuează o discretă, delicată, dedublare: pare că poetul este – simultan – cel ce trăiește și cel ce se privește din afară pe sine trăind. „…oriunde intru/am senzația de corp străin/deasupra mea năvălește o materie densă/cu o singură calitate: apasă…”. În mijlocul unui macabru dialog despre cea mai potrivită cale de sinucidere apare, brusc, intruziunea realului indiferent, o lăcustă „urâtă”, cu cap de cal. (p.39) Prin aceste juxtapuneri de planuri este obținut efectul poetic de real. Aerul capătă densitate, consistență de materie ponderoasă: „plămânii mei sunt un fluture fosforescent/trebuie doar să trag rapid de vertebre să iasă”

„eu văd tablouri de bruegel cel bătrân sau/hieronymus bosch în jur”, mărturisește ea, „rezist încasez ca un aparat/de înregistrat/clipa de acum am s-o trăiesc abia mâine”. Încetinirea prin imagine a timpului, despre care vorbeam, are un efect de amânare a „trăitului”, o amânare tragică, dureroasă. Pare să fie aici un rost al poeziei, esențial în această viziune, de amânare a clipei, care se dedublează, cea de acum este mereu incompletă, în așteptarea celei de mâine care să o împlinească. Acest amestec de putere și delicatețe, ține de un instinct poetic foarte precis, un fel de jiu jitsu care lasă imaginile să ne impresioneze prin propria noastră greutate a gândului. „scot capul precaut pe fereastră/cum tragi de sertarul cu morți de la morgă”. Un inventar de gesturi simple, ale cotidianului, intră în acest spectacol al intimității rănite, gesturi care exprimă mai totdeauna înstrăinarea: „sunt cusută într-o piele străină”. De multe ori, efectul poetic de distorsiune a realului este obținut prin juxtapunerea de imagini: „aer torid/obiectele se scufundă ca înghețata-n cornet…unghiile mele date cu ojă îmi transmit semne prietenoase/de pe trotuar/o omidă iese din plasa cu piersici/și merge și merge și merge/zâmbim complice/la a treia persoană din stație o femeie/zâmbim știi poezia e formă de viață o vietate din asta o specie vie ne/caută ne ia cu asalt ne umple aseară pe geam/a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele/ca o mâță/și merge și merge și merge omidă cărnoasă nu vorbim nu mișcăm/până la sandală și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim/pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din/picior”. Această poetică a (aparent) derizoriului, a arghezienei boabe și fărâme, are totuși, alte funcții existențiale și poetice decât în modernism. Nu de o simplă descriere este vorba, de o îmbogățire conformă unui „principiu al listei” a recuzitei poetice, a vocabularului. Ci de o sur-prindere a poeticului cotidian în neașteptate implicații lăuntrice. Un anume cinism, specific weltanschauung-ului post modernist, lipsește cu desăvârșire, revolta e reprimată, poezia e „sculptură în apă”, „poezia e pe afară”. Lumea asta se prăbușește, dar nu cu spulberări de mari catapetesme, ci cu o amorțire resemnată. Teatrul de umbre al lumii se perindă prin fața ochilor poetei ca un „memento mori pe al istoriei plan”. „degeaba îți acoperi urechile/zgomotul cel mare e înăuntru”. Teroarea cotidianului, atât de marcată la companionii de generație, se manifestă aici la nivelul lucrurilor imponderabile. Minimalismul artei contemporane i se potrivește de minune Ioanei Geacăr ca un mod firesc de exprimare anti-retorică, discretă și, în același timp, tăioasă.

Orașul poetei (există aici o geografie imaginară urbană) are ceva oniric prin acuitatea percepției, izolarea hiperbolică a detaliului, mișcarea continuă a „camerei de filmat” lăuntrice. „pe stradă nu e nimeni/un bar cu tipi/nu-și spun nimic/lângă fereastră un om pe care se așază praful/[excepțional vers! N.m.]întoarce capul odată cu mine/pe masă flori de plastic și zeul lor”. Sau, în același sens: „un șir de oameni pe bulevard cu câte un scaun pe cap/se uită la noi ca la niște ciudați/pun mâna pe telefon mișcă buzele brațele toți odată/eu o să râd ce-o să râd și tu să mă oprești”. Spațiul acesta bolnav de o boală fără nume este un spațiu mut. „Filmul” Ioanei Geacăr e un film mut (cf. versurile de mai sus), deloc o comedie, un film în care lipsește comunicarea. Eul stă suspendat într-o tăcere în care caută Semne, dar în care nimic nu îi vorbește cu adevărat. În ciuda aparentei simplități, nu este o poezie care se înțelege ușor. Ca și „realul” (ce cuvânt magic!) are o pojghiță care te face să crezi că ai prins-o și tocmai atunci ea îți scapă printre degete. Poezia tăcerii care transfigurează exploziile lăuntrice este, sigur, la antipodul urletului de megaboxe a ceea ce este socotit azi o anume vogă artistică superficială. De aceea îmi place poezia Ioanei Geacăr. Să băgăm de seamă că volumul începe cu sfârșitul, primul poem, The end îl voi cita aici în întregime, pentru că el conține „trailerul” întregului volum: „stau în fereastră să văd/cum moare planeta/un porumbel vine spre miner se izbește de geamul închis/de-a lungul drumului comerciante de fructe mici de pădure/levitează cu o aură vineție”. Ar merita o analiză detaliată aceste șase versuri, de la sentimentul obștesc escatologic, trecând prin funcția de observator izolat, însingurat, a poetului, până la aneantizarea funerară a sacrului (aura vineție).

Învățăm să ascultăm vocile tăcerii în poezia Ioanei Geacăr. Care plutește spre noi astfel: „cuvântul pe care-l voi rosti acum/se va-nchide-ntr-o bulă de aer”.

CĂMAȘA DE FORȚĂ

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 13 Feb 2017 22:11:00 +0000

CĂMAȘA DE FORȚĂ

Moto: Sînt un laș sau sînt un nebun? Ori amîndouă? Voi scrie. Măcar atît

Leonard Oprea este prozatorul puternic al ultimelor decenii. Înțeleg prin asta: forța imaginației epice, arhitecturarea textului, originalitatea stilistică. De la volumul de proză scurtă Radiografia clipei (interzis în 1987, apărut în 1990) la romanul Cămașa de forță (interzis 1988, apărut 1992), ajungând la somptuoasa Trilogie a lui Theophil Magus (2015) el a abordat maniere epice diferite dar finalmente convergente, într-unul din cele mai complex articulate universuri epice ale literaturii române. Romanul despre care vreau să notez aici, se sugerează încă din titlu, este o distopie, o parabolă a lumii totalitare ca azil de nebuni. Câteva contextualizări sunt necesare pentru cititorul care nu a trăit în comunismul final, nu a simțit presiunea lui evidentă, insinuantă și strivitoare. Scris exact în această perioadă, anii 80, romanul evident că nu putea apărea în condițiile de atunci, a fost publicat abia la începutul anilor 90, într-o perioadă foarte puțin favorabilă receptării unei opere literare, fie ea și dizidentă; eu citez acum după ediția a III-a, tipărită în 2016 la editura Eikon.

Cum încadrăm o asemenea carte în cronologia fenomenului literar românesc? Ne izbim aici de o chestiune de istorie și teorie literară greu de descâlcit: în regimurile totalitare, cu cenzură ideologică vigilentă, există defazaje – de ani, de decenii – între momentul scrierii unei cărți și momentul apariției ei. Și atunci, evoluția formelor literare nu mai este cea organică, ele se suprapun și se amestecă. Cum este, de exemplu, generația de poeți care a debutat spre sfârșitul anilor 40 și a re-debutat, după vreo trei decenii, prin anii 70. În cazul de față, trebuie spus că în anii 80 nu exista un asemenea tip de roman în literatura noastră. El este de o complexitate narativă pe care nu știu câte alte romane au mai atins-o de trei decenii. Și nu mă refer acum la conținutul romanului, ci la scriitura lui, asupra căreia voi reveni. Dacă ar fi apărut la timp, s-ar fi instituit ca model. O a doua problemă de încadrare, tematică de astă dată, ne obligă să ne reamintim că există un „existențialism” românesc (i s-a spus trăirism sau în alte feluri, nu are acum importanță) a cărui istorie ar trebui scrisă odată și în devenirea căruia acest roman înseamnă un moment important, mai ales ținând cont de contextul scrierii. Se mai pot scrie distopii sau kakotopii astăzi, după ce multe texte clasice, de la Swift și Kafka la Zamiatin, Orwell, Huxley, Burgess, Ray Bradbury par să fi demontat toate mecanismele imaginabile ale infernalului socio-politic, să-i fi dezvăluit toate structurile și toposurile? Cu certitudine că da. Câtă vreme istoria are totdeauna, cum vedem zi de zi, mai multă imaginație decât scriitorii. Iar în literatura noastră, cartea lui Leonard Oprea stă frumos alături, de exemplu, de Al doilea mesager al lui Bujor Nedelcovici sau Lupul și catedrala și Adio, Europa! de I.D. Sârbu. Prin astfel de cărți literatura noastră își depășește parohialismul, sunt cărți de miză majoră, oricând traductibile (Bujor Nedelcovici a apărut, din câte știu, numai în Franța). Lucrările lui Leonard Oprea au avut o bună primire în S.U.A., unde autorul a stat vreo cincisprezece ani, iar un roman de complexitatea acestuia ar fi o bună carte de vizită.

Avem deci povestea unui spațiu aparent liber, dar în fond un „cerc de cretă”, un azil care, prin pacienții săi, este o metonimie a societății. „Străinul”, intrusul din acest spațiu este naratorul, Inochente Damian. Sanatoriul, un fel de stațiune de odihnă, într-un peisaj magnific, nu are, aparent, nimic de spațiu concentraționar, nimic terifiant precum „cuibul de cuci”. Și totuși… Există o boală, o boală fără nume, pe care Inochente și-o caută. Nu este aici să se vindece, ci să-și achiziționeze boala. Sau, altfel spus, să identifice boala de a nu avea boala tuturor celorlalți. Maladia de a fi diferit. În raport cu galeria, gogoliană aproape, de personaje cu care intră în contact - pacienții sanatoriului-stațiune - el dă dovadă de o formidabilă capacitate de a se plia după fiecare interlocutor, ca și cum l-ar supune unor probe ale înțelegerii, ca și cum ar proba o haină să vadă dacă i se potrivește. Este, pe rând, la fel ca fiecare, de acord cu toți, își încearcă parcă personalități posibile, îi testează pe ceilalți. Conform arhetipului, adevărata nebunie este cealaltă, a lumii din afară, cu adaptații, normalii, „pacienți ai normalului”, cum sunt numiți la un moment dat. Mottoul pe care l-am ales acestui text, și care este parte dintr-un insert care deschide și închide romanul, cred că trebuie citit în relație cu faimoasele Trei soluții, din Testamentul politic ce deschide Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steinhardt. Între nebunie (a fi altfel) și lașitate (integrarea, asimilarea, adaptarea, acceptarea, asumarea, acomodarea) se joacă totul. Inclusiv, finală, scrierea romanului. Căci, în această parabolă a unui sistem totalitar (lumea ca azil) omul – destructurat – nu are de ales decât între lașitate și nebunie. S-a scris mult despre represiunea psihiatrică, și „ei” aveau paradoxal dreptate: trebuia să fii nebun să te opui lor. Într-atât nu aveai nicio șansă!

Această „nebunie a existenței” într-un regim, insidios, care închide totul, îl paralizează, încet, încet pe Inochente. Nume, evident, cu cheie etimologică, mielul nevinovat, sacrificat în marele angrenaj distructiv al ștergerii identității. Nu există o represiune vizibilă, manifestă, violentă, nu există sânge și tortură, nu există un Big Brother, Malefica Instituție a supravegherii și pedepsei nu apare, suntem într-un stadiu ultim în care toate acestea s-au difuzat în mediu, au devenit normalitatea amputatoare. Personajul încearcă „evadări”, prin muzică, pictură, eros. Leonard Oprea „mixează” în acest roman, cu abilitate de DJ versat, și ceva din absurdul kafkian, și realism social la limita naturalismului, și eseu existențialist și puțin realism magic. Ce se întâmplă, de fapt, în acest Zauberberg al socialismului în putrefacție? Trimiterea la marele roman fiind obligatorie și sugerată și prin numele excepționalului personaj feminin principal: Clavdia. Nimic spectaculos: plimbări, discuții, beții, consultații dialogale care sunt broderii ideatice cu doctorul, rememorări. Încet, încet cercul însă se strânge.

„Damian era trist. Și singur. Pietrișul aleii amesteca galbenul cu verdele, ruginiul cu roșul. Se gîndi la o tipsie abia scoasă din foc și lăsată să se răcească încet în aerul umed al dimineții. Oftă. De lehamite și de posomoreala care începuseră să-l cotropească. Sau așa mi se pare mie? Se nedumeri de starea lui sufletească […] Pufăi de cîteva ori. Dar fără poftă. Aruncă țigara. Nu prea obișnuia să fumeze pe stomacul gol. Poate o țigară să elimine durerea de cap? Unii spun că da. Pe naiba! A elimina să însemne a dispărea, a nu mai exista deloc, a deveni invizibil?! omul nevăzut, un mutilat, imaginea lui cu capul bandajat mi e pare idioată, dar să dispari complet… exisă oare o altă formă de conștiență?”. Așa începe romanul și fragmentul ne atrage atenția asupra principalei sale performanțe narative, păstrată la nivel de excelență în tot textul: această glisare insesizabilă, uneori în chiar aceeași frază, de la persoana a treia la persoana întâi, de la naratorul exterior la monologul interior. Se formează astfel un flux narativ de o formă, din câte știu, unică în literatura noastră. Așa cum în ocean curenții de apă rece se întâlnesc cu cei de apă caldă, aici suprapunerea celor două persoane narative dă naștere unui fel inedit de Stream of consciousness, rezultat din simultaneitatea celor două priviri. Dar mai există și un al doilea palier stilistic: acela al textelor unor nebuni „autentici” colecționate de Clavdia în „dosarul negru” și citite/reproduse de Inochente. Versatilitatea autorului atinge aici virtuozități de improvizație jazzistică, textele au fiecare identitatea lor stranie, povestea pe care încerci să o ghicești în spatele ilogismului lor impenetrabil e impresionantă, nu seamănă compozițional absolut deloc unul cu altul. Segmentul acesta de roman ar merita el singur o analiză aparte.

„…vina e întotdeauna mai presus de orice îndoială”, axioma kafkiană stă ca un fatum antic și asupra acestei lumi. Inochente Damian este un „perturbator social”, „Marele-nebun- lucid” este Dumnezeul lui (sintagma „nebunie lucidă” apare foarte des, sub diferite forme, în roman); abulia, patologia inaparentă a singurătății, faptul că nu dezvăluie niciodată nimic din sine celorlalți, luciditatea, destructurarea personalității sunt nu boli, ci feluri de a evada din marea maladie socială. O notă a medicului psihiatru: „Nu știu dacă un astfel de pacient poate fi atît de lucid încît să-și ceară singur internarea” spune tot despre dialectica asta secretă între înăuntru și afară, între spațiul concentraționar și „nebunia” ca închisoare interioară. Căci textul lui Inochente e sortit, poate, să ajungă tot un document în Dosarul negru al Clavdiei. „Clavdia, sînt aici, printre ei și, odată cu primul text, la care, te rog, anexează aceste rînduri, sper să-mi capăt locul cuvenit în dosarul tău negru”. „Paranoia e una dintre puținele posibilități reale de regăsire a visului ca univers alcătuit anume pentru tine. Ca orice adevărată cale – te străbate, parcurgînd-o”.

Unul dintre cele mai dense romane ale literaturii noastre, Cămașa de forță propune multe paliere posibile de lectură. Are un soi de, l-aș numi, realism parabolic, îmbinând finețea observației psihologice, tipologia realist clasică și o viziune estetico-morală asupra lumii. Nu trebuie omis acest ultim aspect, căci, în ciuda aspectului „negru” al spațiului coercitiv, dezumanizant, o posibilitate de evadare totuși se străvede, în chiar scufundarea în luciditatea paradoxală a nebuniei: muzica. „Nu, Clavdia, sînt un… paralogic și nu voi perturba societatea, îmi voi cere doar dreptul, inalienabil, la un pic de zbor, deasupra munților și văilor, orașelor și ruinelor voastre. E mult? E banal? Clavdia mea, încearcă să mă ajuți și convinge normalii de aici să fie îngăduitori cu mine în ceea ce privește muzica. Audițiile. […] Bizar… normalul nu poate înțelege că pînă la urmă doar muzica aparține deopotrivă tuturor lumilor”. „Normalii de aici” e spus fără ironie, e spus cu un ton tragic. Ton care este al întregului text.

Ce ne răpește, în fond, regimul de teroare care ne internează ca să ne inventeze boala? Este întrebarea care ți se insinuează pe parcursul romanului. Și răspunsul, complicat de simplu, este: identitatea. Miza majoră a romanului simfonic scris de Leonard Oprea este, în plan existențial, regăsirea identității nemasificate și, în plan estetic, un nou tip de „monolog polifonic”.

9.02.2017

Sf. Mucenic Nichifor

Horea Paștina

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Fri, 03 Feb 2017 22:59:00 +0000

LUMINA ȘI HARUL

Muzeul județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” a găzduit în luna noiembrie 2016 o amplă retrospectivă (în jur de 150 de picturi, acuarele, desene) a pictorului Horea Paștina, cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Prilej de a revedea de visu operele acestui mare pictor contemporan, dar și de a medita (este vorba de o pictură esențialmente meditativă) asupra lumii noastre. Curatorul expoziției a fost criticul Mircea Oliv, textele din caietul de prezentare îi aparțin, ca și lui Florin Sicoie și pictorului însuși.

Nu încerc să fac aici o prezentare a grupului Prolog, nici măcar a expoziției întregi, încerc doar să desprind câteva idei plastice din răspunsurile pe care ni le oferă pictorul. Incipitul, să zic așa, din prima sală, consta în cele două pânze uriașe, așezate față în față, cea cu masa pe care se află 5 pâini și 2 pești, adică Hrana totală, și cea cu imensul câmp de crini (toată pictura sa poate fi așezată sub versurile bunului prieten Ioan Alexandru: „Lumină lină, lini lumi/Răsar din codri mari de crini…”). E o intrare inițiatică, te afli prins între cele două imagini, treci o portă, un prag; inițiatică pentru că ne impune cu smerenie de la început un cod al dialogului vizual. Horea Paștina, pictează tocmai aceste „lini lumini”. În paloarea sa coloristică încearcă refacerea unui fel de transparențe originare a lumii. E o smerenie fundamentală a acestei picturi care nu vrea să se arate pe sine, ci să arate lumea, natura. „Fără a privi lucrurile în mod rece, neutru, încerc să le pun pe ele în valoare” mărturisește pictorul. Aș sublinia antiromantismul programatic al acestei picturi. În sensul deprivării de orgoliul creator, nici vorbă de concurența făcută demiurgului. Aici, simplu, creatorul se supune, încearcă prin imagine să înțeleagă doar unicitatea și frumusețea creației divine, ca etern corp al slavei. De altfel, titlul sub care este construită această expunere este versul psalmic „Fericit poporul care cunoaște strigăt de bucurie”.

Scris pe tabloul uriaș care sugerează hrănirea masselor în pustie, deodată cu Cina cea Tainică. Este cumva împotriva modei să vorbești azi „poporului” despre fericire, despre bucurie. Un rost ascuns al artei este, în viziunea pictorului, tocmai reînvățarea acestor cuvinte simple. Când este „atâta frumusețe, folos și rost în jur” pictorul este chemat să le descopere și să le transmită, să fie un observator modest al naturii ridicată la simbol. Pentru că simbolul este origine, este rădăcină, ca atare stabilitate. „Metodă pentru înțelegerea imaginilor, simbolurilor etc. Nu încercarea de a le interpreta; a le privi până ce izbucnește lumina. Dumnezeu nu a putut crea decât ascunzând-se. Altfel totul ar fi el”. (Simone Weil) Simbol, nu alegorie: pâinea lui Paștina este chiar pâine, floarea este chiar floare, cana este cană și dealul, deal. Pictura face, înțelegem, lucrurile să fie ceea ce sunt. Horea Paștina pictând meditează la ceea ce se vede prin lucruri. La ceea ce le animă. Pentru că anima aceasta nu este altceva decât Duhul însuflețitor. Și duhul se cere captat pe pânză. Ca de pildă în acea cană fără toartă, obiect umil, neîntreg, aflat în plină slavă, o adevărată rugăciune pictată. Privind tablourile, mi-a venit în minte acea zguduitoare carte creștină Greutatea și harul a lui Simone Weil. Imponderabilitatea obiectelor picturale ale lui Horea Paștina se descifrează de minune în dialog cu fragmentele despre har ale scriitoarei: „Există o singură greșeală : să nu ai capacitatea de a te hrăni cu lumină. Această capacitate o dată abolită, toate greșelile sunt cu putință”. Lumina, ca materia rerum a pictorului. De altfel, dacă observăm prezența insistentă a temei viței de vie și rodului în tablourile lui Paștina, apoi ne uităm în dicționar și vedem că materia însemna etimologic lemnul cel nou al viței după altoire, ni se deschid căi nesfârșite de meditație despre lumina și harul care coboară peste aceste pânze.

„Cei dinainte au făcut o fântână, cunoscând unde este apa. Dacă o părăsim, ea este năpădită de buruiană și căutăm apa unde nu e. Trebuie să ne străduim să păstrăm această fântână, care conține apa adevărată, în stare să ne astâmpere setea, căci ea este viața noastră și sorbind din ea ne păstrăm și ne dezvoltăm pe noi înșine”, notează pictorul. Creștinismul picturii lui Horea Paștina nu este unul de proclamație (nu rețin să fi văzut vreo cruce de exemplu), ci unul de asumare. Crinii sau irișii uriași sunt evident ad-mirări (aduceri la mirare) în fața splendorii creației. Când bunul Ioan Alexandru ne vorbea în facultate, în stilul lui (auto)mistuitor, despre rost și rânduială ne oferea o perspectivă de care un tânăr de acum 40 de ani era cu totul lipsit. Despre același mod de așezare a lumii în rânduială, după o ordine arhetipală, povestesc pânzele lui Horea Paștina. Dealurile acestea estompate, topite parcă în textura pânzei, potirele sau ciorchinii de struguri ne fac să ne gândim la o pictură liturgică. Iar țesătura geometrică de linii, un caroiaj foarte discret care marchează multe dintre tablouri subliniază principiul ordinii geometrice în univers.

Mă gândesc că un pictor cu o asemenea filozofie a creației este pândit de pericolul panteismului. A-l vedea pe Dumnezeu în fiecare element al naturii. Nu este cazul acestei picturi, tocmai datorită stării de rugăciune în care se află. Soluțiile plastice sunt căutate în vederea descoperirii frumuseții tainice a lumii. La urma urmei, între măreția crinului sau a irisului și orice buruiană umilă nu există diferență substanțială, toate sunt de sub cruce. Și astfel le pictează Horea Paștina. „Umilitatea e refuzul de a exista în afara lui Dumnezeu. Regină a virtuților”(Simone Weil). Sacrul se arată pe sine pentru a ne dărui. Suntem fructele darului. Grădinile, ca miraculoasă amintire de aici a paradisului, pe de o parte, obiectele umile ale casei, pe de altă parte și dealurile reduse la o linie a unui grafic divin topit într-un aer care se vede alcătuiesc un triptic tematic.

Pictor al luminii neapropiate, Horea Paștina lucrează întru sporirea bucuriei, a harului. Este o pictură a descoperirii prin amintirea că trăim într-o grădină. Din care, poate, nici n-am fost alungați, doar ni s-a acoperit privirea pentru a nu o mai vedea.

14.01.2017

Teatrul Equinox

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Thu, 19 Jan 2017 20:26:00 +0000

OMUL EQUINOXIAL

Mihai Vasile este un om instituție. Nu doar un om care sfințește locul, ci un om care și-a creat și grădinărit o viață întreagă locul de sfințit. Locul acesta s-a numit, începînd din 1980, teatrul Equinox din Ploiești. A purtat de-a lungul anilor mai multe nume: Grupul de teatru scurt Equinox, Studioul de teatru și film Equinox, Studioul Equinox, Teatrul Equinox. De fapt, un adevărat centru de cercetări de antropologie teatrală, un mediu de experimentare artistică complet. Spațiul acesta underground, nu în sensul unei opoziții „politice”, ci în sensul de a face altceva decît cerea oficialitatea, a devenit, prin timp, un generator de cultură. Nu despre istoria admirabilă a „fenomenului Equinox” vreau să scriu aici, cel puțin nu direct, ci prin intermediul unei cărți a lui Mihai Vasile: În căutarea armoniei pierdute; Ploiești, editura Karta Graphic, 2016. Este o carte puzzle, un fel de montaj cinematografic divers: cronici la cărțile și spectacolele Centrului, interviuri acordate și cerute de el altor artiști, notele sale despre teatru, cronici plastice, evocări, mult și impresionant material iconografic. În totul: un document tulburător. Pentru că, mai e cazul să o spun?, obtuzitatea politrucă a distrus acum cîțiva ani Equinoxul care, din fericire, a renăscut din propria sa mitologie, sub forma teatrului Mythos. Pentru că, realmente, teatrul Equinox intrase prin spectacolele sale, prin cărțile și revistele publicate, prin Festivalul Nichita la Echinocțiu, prin filme, intrase spun în mitologia locală. Aici se cuvin rapid cîteva precizări. 1. Mihai Vasile este un artist total: actor, regizor, pictor, fotograf, poet, cineast, editor, profesor… și nu sunt sigur că nu am sărit ceva. 2. Mihai Vasile este un om mult prea discret, mult mai preocupat de a face, a construi decît de a se pune în evidență. Așa se face că biblioteca de cărți și reviste „ivite” în jurul Equinoxului (despre Nichita, Nino Stratan, Dan David, dintre poeți, adevărate obiecte artistice) s-a tipărit în edituri mici, care nu sunt, în general, în atenția marilor făcători de opinie critică. Nu-i nimic, pînă la urmă cărțile și spectacolele și toate celelalte fapte culturale vorbesc pe limba netimpului.

Febrilitatea lui Mihai Vasile stă în a imagina, în a construi spectacole care să fie tot atîtea cercetări asupra spațiului, timpului și condiției umane, la început prin cele două proiecte Teatrul poeziei și Teatrul mitologiei romînești a adunat oameni, a educat un public, a creat premisele unui adevărat fenomen cultural. La vremea începuturilor experienței Equinox, atelierele acestea asupra mișcării, a corporalului, a spațiului, a rostirii cuvîntului erau ceva nou nu numai la noi, într-un loc„ istoric” în care nu puteau pătrunde scrierile lui Grotowski, Barba, Peter Brook. Mihai Vasile a ajuns la ele pentru că este fundamental un om liber și toate căile astea, atît de diverse, erau „căi ale libertății”. Citesc în carte că a ținut pînă și ateliere de caligrafie, ceea ce mi se pare fabulos. Ecourile internaționale, mulțimea de premii interne și din alte țări nu au intimidat oficialitatea dinainte și de după 1989 de a-i pune bețe în roate. Regizorul se referă la toate astea cu maximă reținere, tristețe negălăgioasă și un sentiment de cenușă pe care, nu știu de ce, l-am perceput din toată cartea acestui spirit prin excelență dinamic. Regizorul visează o întoarcere a teatrului la rădăcinile sale ceremoniale și sacre. Pentru el, teatrul este epifanie. De aici invocarea lui Eliade, aplicarea teoriilor savantului la sacralizarea spațiului, a mișcării, redescoperirea ritualului ca fundament al viețuirii. Și tot de aici reconsiderarea legăturii dintre teatru și poezie. Cuvîntul poetic e mai-mult-decît-cuvînt, adică este un alt fel de limbaj. Mihai Vasile nu ilustrează poezia, ci o cercetează pentru a înțelege acel alt univers al cărui mesager ea este. De aici relația specială cu poezia lui Nichita, a cărei oralitate specială o observă. E ceva șamanic în actul acesta de a re-materializa cuvîntul și gestul. Există în carte un scurt eseu: Teatrul ca re-materializare. Pe care sunt convins că autorul l-a dezvoltat deja la dimensiunile unei cărți întregi. Spune aici: „Teatrul oferă, în fapt, o versiune «vie» a procesului imaginar, care trebuie să se construiască în direct, în fața spectatorilor, care autorizează, prin prezența lor, funcționarea reprezentației”. Omul modern este, s-a scris asta de mult, un om care și-a atrofiat voit tot mai mult capacitatea imaginarului. Teatrul este locul privilegiat care încearcă să revigoreze omului actual „glanda” imaginarului. Și, legat de asta, stă și chestiunea vitală a corpului. „Deci, un trup nestăpînit corect nu poate rosti corect, nu se poate arăta corect, înțelegînd prin corectitudine angajarea actorului în demersul său de a descoperi personajul […] spectatorul percepe, pe rînd, cînd un personaj i-real, cînd un actor i-realizat, adică spectatorul apreciază, la un moment dat, puterea personajului, iar la un alt moment dat performanțele actorului. Corpul din carne și oase al actorului suferă, pe rînd o des-cărnare și o re-încarnare imaginare…”.

Tot acest program artistic de o viață, surprinzător prin bogăție și chiar prin existență în aceste hölderliene vremuri de secetă spirituală și de inutilitate a poeților, a transformat teatrul său într-un adevărat laborator. Centrul dramatic Mythos de acum se numește complet, și nu este o denominație emfatică, este una exactă: Centrul de Cercetare, Documentare, Practică Teatrală și Cinematografică Mythos. Este un miracol (mi-am ales atent cuvîntul!) că artistul a reușit să treacă peste șocul desființării teatrului și să reia, pe alt palier, un program creator de o coeziune admirabilă. Avem în carte povestea tuturor spectacolelor și cărților legate de acest laborator de experiențe umane. Titlul spune ceva esențial despre „arta poetică ” a creatorului polivalent. Armonia se cere regăsită, salvată, reconstruită și spectacolul teatral este un loc în sensul antropologic special în care – de la catharsisul tragic încoace, și, mai vechi de la ritualurile cele mai arhaice – se petrece această armonizare a omului cu sine însuși și cu ceilalți. Punînd în scenă piese „normale” sau texte poetice, el a construit, în egală măsură, și o „școală a spectatorului”. Nu cred să mai existe un experiment de această natură în Romînia, și în orice caz e unic prin durată. Cartea reușește foarte bine să redea ideea de efervescență, structura ei compozită este și o istorie prin mărturii a experienței Equinox, dar și o poveste mai adîncă despre febra creatoare. Și despre funcția ei educativă și eliberatoare. Sunt foarte mulți oameni, prieteni, care „au scris” această carte a echilibrului, citiți colofonul! Autorul folosește aici o sintagmă peste care nu trebuie să trecem neglijent: „spectacolul acestei cărți”. Într-adevăr, cartea este construită ea însăși ca un spectacol de voci critice și evocative. Spectacol polifonic, prin care ajungi „să vezi” ce a intenționat și ce a însemnat Equinoxul pentru oamenii din el și din jurul lui, dar și pentru comunitatea orașului de provincie. Într-un frumos eseu, artistul Ioan Mihai Cochinescu îl numește, metaforic – nichitian pe Mihai Vasile „piatră de înger”. Oximoronică imagine sugerînd deopotrivă forța stabilității și libertatea zborului.

Am perceput din acest montaj, și nu cred că mă înșel, un fel de sunet infra de tristețe față de toate cele ce ar fi putut să fie (izvodite de această formidabilă energie creatoare care este Mihai Vasile) „și niciodată nu vor fi”, vorba poetului. Pentru că artistul crede cu tărie în educația prin artă, „Dar mi-am dorit cu toată puterea ca spectacole mele să fie patetice, să lase urme adînci în memoria afectivă a contemporanilor mei. Numai Dumnezeu poate ști cît am reușit sau dacă voi reuși”.

Spovedanie neîntreruptă

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Fri, 30 Dec 2016 11:10:00 +0000

SINGURUL FEL DE A FI

VIU

Moto: „Doamne, simplifică-ne, până la a fi oameni!”

Deși într-o cronică din România Literară din 2004 Mihai Zamfir făcea cu îndreptățire această afirmație superlativă șocantă, pe care am pus-o în italice: „Din punct de vedere al coerenței interne, parcursul Genei Geamănu atinge un grad de universalitate la care nici o altă carte românească scrisă în aceeași perioadă nu va putea vreodată aspira” (textul respectiv apare ca postfață la actuala ediție)[1], cartea aceasta nu a avut nici pe departe ecoul meritat. Carte excepțională, spune criticul, apărută într-o primă ediție în 2000 și rămasă, din păcate, dincolo de recunoașterea publică. Să spunem de la început că este vorba de jurnalul unei convertiri și că, nu numai prin temă, ci și ca valoare, acesta este perfect comparabil cu Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt. Cel puțin două sunt, cred, motivele acestei ignorări: 1. indiferența opacă a mediului nostru cultural față de acest tip de scrieri. Steinhardt a avut succes pentru că era deja asimilat mediului scriitoricesc, bine cunoscut prin sutele sale de cronici și volumele de critică literară. Iar, în comentarii, tema carcerală și politică și culturală a putut prevala asupra celei religioase, a drumului convertirii. Și, mai ales: 2. Gena Geamănu este o necunoscută, disimulată sub un pseudonim. Cine se ascunde în spatele lui? Am făcut câteva cercetări în urma cărora am aflat, cu foarte mari șanse de adeverire, cine este persoana care semnează cu acest nume. Evident că nu o voi divulga, de vreme ce anonimatul este condiția auctorială.

Avem deci jurnalul unei convertiri al unei femei născute în 1944, într-o familie săracă de țărani. Datele biografice sunt extrem de puține. Urmează Filozofia în timpuri ostile și este „bolnavă de luciditate”, ca să-i aplicăm vorba lui Camil Petrescu. Are tot felul de ocupații mărunte prin care traversează infernul istoric și pe cel lăuntric. Jurnalul este ținut cu intermitențe între 1968 și 1989. Este, dintre jurnalele apărute în literatura noastră, care nu au ca temă spațiul concentraționar, de departe cel mai profund ca analiză și cel mai cutremurător. Prin sinceritatea aproape neverosimilă a autoscopiei. Să precizez că „spațiu concentraționar” trebuie citit la sensul strict denotativ, cadrul social și politic în care se mișcă sufletul acesta obsedat de absolut are toate datele unei temnițe. Într-un fel, „spovedanie neterminată” este un pleonasm, acesta e sensul final al „lecției” jurnalului: o spovedanie nu se termină cu adevărat niciodată, în clipa chiar când ți-a trecut prin gând că ai spus tot, ai căzut, ai comis un păcat grav. Tocmai atenția mereu trează a autoarei, necruțarea cu care mânuiește bisturiul autoanalizei morale fac din această carte ceva unic în literatura noastră. Cu toate disperările, căderile, iluziile, căile diferite de cucerire a Esențialului pe care viața i le oferă, mărturisirea rămâne mereu la fel de febrilă. Centrul neliniștii sale spirituale este într-o permanentă incandescență, ca un vulcan niciodată adormit. „Nebună după Absolut” (86), autoarea ne oferă una dintre cele mai precise chirurgii ale sufletului și destinului uman din câte s-au scris în limba română. Și mai e ceva important: spovedania aceasta nu o face numai duhovnicului, o face, iată, publică. E o pildă aici, o ridicare a smereniei pe o nouă treaptă. Poate cea mai dificilă… A se citi de exemplu paginile 246 și următoarele când, luând fiecare dintre poruncile Decalogului, analizează cu o lipsă de cruțare greu de suportat chiar de către cititor cum le-a încălcat. „…vocația mea este, a fost și sper să rămână, căutarea” spune, și această căutare, itinerarium mentis in Deum (Sf. Bonaventura) este materia acestei cărți. Capitolele ei se numesc simplu: „Pre-simțiri”, „Căutări”, „Marea ocolire”, „Iluminări și poticniri”, „Spaimă și cutremure”. Gena Geamănu face parte dintr-o impresionantă galerie de lucizi, ai literaturii noastre. „Eu fac parte dintre cei ce privesc, caută, întreabă, vor să înțeleagă, întreabă și se întreabă” (61). Jurnalul convertirii sale este un document uman excepțional, într-o arie fără tradiție în cultura noastră. Valoarea lui este deopotrivă duhovnicească și intelectuală, și tocmai de aceea ar trebui enumerat printre cărțile noastre fundamentale. Exact în această dialectică aș citi cele două semne de punctuație care marchează, prin abundență, textul. Semnul întrebării, indicând evident căutarea, calea, ecorșeul sufletesc, permanenta veghe introspectivă și morală, și semnul exclamării, indicând uimirea, ad-mirarea în fața atotprezenței iubirii divine. Este o teribilă tensiune care marchează căutarea neîncetată a soluției existențiale optime și, odată aflată (ceea ce înseamnă nu o odihnă întru certitudine, ci o frământare interogativă și mai acută), liniștea neliniștii de a înainta continuu în interiorul acestei soluții. Tensiunea este între smerenie, ca imperativ absolut, și bucurie. A doua pare a o diminua pe prima. Dacă te bucuri prea mult că ai găsit calea spre mântuire (și trebuie să te bucuri), riști să te pierzi în mulțumire de sine. Prima însă o îngăduie pe a doua. Dar „într-un anume fel”. Urmărim graficul extrem de fin al acestor două linii de destin, ca un împletit ADN spiritual.

Simplitatea sporește forța mărturisirii: „Mi-ar plăcea să existe Dumnezeu”. (20) Totul este un proces de continuă limpezire. Începuturile sunt ale unui suflet zbuciumat, trăind la intensitate maximă, măcinat de singurătate, de conștiința diferenței („sunt îngrozitor de singură”, „De ce nu sunt la fel ca toată lumea? Sau dacă sunt, de ce nu trăiesc ca toată lumea?”), bântuit de ideea sinuciderii („Aș fi vrut să mor fără să mă sinucid, așa, simplu”, „e atât de limpede că numai moartea mai rămâne! Dar oare nu sunt deja moartă?”, „Dacă deosebirea dintre viața mea și a paramecului e atât de mare, să nu fie nicio deosebire între morțile noastre?”), de răzvrătire. Mărturisirea aceasta, cu un foarte discret scop de pedagogie duhovnicească pentru cititor, impresionează prin autenticitatea omenescului asumat în toate arcanele sale. Nimic de predică uscată, de „propovăduire” fariseică. Doar frământare întru găsirea soluției existențiale autentice și totale. Exemplară este, în acest context, tratarea experiențelor erotice, trăite la nivelul cărnii sau al spiritului, analiza lor, până târziu, când calea bisericii părea definitiv asumată, este una dintre cele mai precise și mai sincere dintr-o literatură oscilând tradițional între pudibonderie și vulgaritate. „Actul sexual mi se pare profanator; or, toți oamenii din jurul meu, și nu numai ei, îl consideră ca desăvârșitor al iubirii. De ce aș vrea ca bărbații care îmi fac curte să nu-mi ceară să se culce cu mine, dar să mă dorească totuși ca femeie? E o perversiune? Sunt frigidă? Nu, pentru că am cunoscut plăcerea. Mi se pare însă umilitoare, dacă asta e tot. Și e atâta agitație și atât zgomot! La ce bun? Ca să fii aruncat într-o singurătate mai cumplită decât cea de care voiai să fugi în îmbrățișare?”. (16) Ceea ce caută în această etapă, apa de care este însetat acest suflet, este aceea a Sensului vieții. „Există oare soluție practică la problema sensului? Dacă nu, de ce ne întrebăm?” (19) «Viața e ceva ce se face și se preface în fiecare clipă. Ea, mai ales când e întrupată în om, trebuie să aibă un sens. Deci trebuie iubită de dragul sensului, în perspectiva acestui sens. Nici oamenii nu pot fi iubiți, nici pe mine nu mă pot iubi, decât cu tot ce presupune încă nefăcutul îndreptat spre un ceva, spre un sens. Altfel, de ce? Ce rămâne din ceea ce numesc ei „viață”» (40) „Nu mă interesează nimic în afară de nevoia mea de a găsi un sens” (109) „Apoi, căutarea mea este de ordin moral, nu intelectual. Eu caut, am căutat un sens și nu o formă de existență, reală sau fictivă. Pot trăi orice, oricum, cu o singură condiție: să aibă sens. Nu contează cum sunt, nici în viață și nici în jurnal, ci de ce sunt cum sunt sau cum nu sunt”. (224) În această primă fază a căutării găsim mai degrabă un spirit amprentat de existențialism, obsedat de singurătate, moarte, oboseala de a fi, sinucidere și de absurdul existenței. Durerea de a fi, ruptura dintre carnal și spirit sunt temele recurente, asupra cărora revine cu insistența de a le afla rădăcinile. „Durerea mea (a câta oară am înțeles asta?) nu este din cele care se vindecă.” (42); „Durerea asta e în mine, e mai puternică decât mine” (43); „Cu ce se poate domoli, Doamne, durerea mea? Neliniștea mea cu ce se poate stinge? Dar vreau oare să se stingă? Nu, vreau numai să nu mai fie zadarnică. Și este.” (61) „Ce intens îmi simt singurătatea! Sunt singură în mijlocul unui gol mic, dincolo de care forfotește întreg universul străin și rece, dar care e gata să se însuflețească și el ca mine, când mă revărs în el.” (58); „Durerea este ca o simfonie eternă, infinită, suma, locul geometric al tuturor simfoniilor create și necreate, un fluviu imens, copleșitor, cu multe linii melodice, cu teme ce predomină în anumite momente, cu clipe de încordare dramatică, cu piscuri amețitoare, cu spații de liniște și suspin șoptit, cu zeiescul drept de libertate, dat fiecărui instrument muzical din sufletul meu, instrument ce-și poate cânta, în deplină armonie, cu temele de bază, efemera lui bucurie… Durerea este un fascinant fel de a fi viu, poate singurul fel”. (58); „Constat că pentru mine durerea omenească are mai multă importanță decât pentru cei pe care-i doare.” (136)

Traseul vieții autoarei este marcat, firește, și de câteva întâlniri fundamentale. În ordine culturală (ea citește cu lăcomie niciodată potolită) și spirituală. Așa este calea Yoga, așa este descoperirea operei lui Simone Weil, un fel de suflet pereche cu care intră într-un dialog câtuși de puțin complezent, dar decisiv întru limpezirea drumului. „Doamne, de unde mă cunoaște ființa asta?” (52) Apoi Tarkovski. Apoi experiența Alice Botez și, în cele din urmă, Duhovnicul (cu majusculă), singurul care reușește să astâmpere această torențială energie interogativă și să o canalizeze decisiv spre iubirea divină, părintele Galeriu. Numai prin el reușește să pună capăt „prăpădului interior”. Iată acest autoportret în apă tare la pagina 62: «Cine sunt eu?...În linii mari o țărancă dezrădăcinată și sterilă, o filozoafă ratată din cauza lipsei de acces la adevărata cultură, o mamă refulată, o iubită veșnic părăsită sau nestatornică… Perspective? Nici una! Ești prea deșteaptă și deșteptată de nevoia de sens ca să mai poți adormi vegetal lângă un bărbat care ar putea fi atât de excentric încât să se însoare cu tine. Prea comodă, prea amorală și prea lucidă ca să intri într-o căsnicie. Și ești prea proastă și incultă și deja prea bătrână ca să faci un gest cultural. Alice spune să scriu. Spune că am talent. Să zicem. Dar Alice mă judecă după oralitatea mea, după „strălucirea” pe care o am când vorbesc fiind prea plină de căutările mele. Ea nu-mi cunoaște prăpădul interior. Ce să scriu? Pentru cine? Pe oamenii „de treabă” i-aș plictisi, pe intelectualii compromiși i-aș jigni, iar pe cei autentici i-aș înduioșa. Și? Nu-i plină țara de maculatură? Pentru mine? Dar ca să scriu, ca să mai scriu trebuie să cred că merită. Și eu nu cred. E atât de limpede că numai moartea mai rămâne! Dar oare nu sunt deja moartă?». Autoarea, deși jurnalul acesta a apărut în anul 2000, face o miraculoasă racordare cu marea tradiție a autenticismului, trăirismului și introspecției analitice interbelice. Ca și cum fluxul subteran, apele freatice ale culturii române nu s-ar fi întrerupt nicio clipă sub viscolele istoriei. E o continuitate care mă face, iar și iar, să mă întreb, cu gândul la istoria noastră, cea mare și cea culturală: ce-ar fi fost dacă… Dacă n-ar fi fost peste noi iarna nucleară a spiritului. Într-o pagină, de exemplu, percepem o discretă aluzie la Jurnalul lui Jeni Acterian, structură psihică asemănătoare, bănuiesc cunoscut prin intermediul lui Haig Acterian, bun prieten cu Alice Botez. Cu deosebirea remarcabilă a contextului istoric și a împingerii aici spre trăirea mistică, absentă în experiențele mult mai „culturale” ale Generației 27. În planul trăirii personale, diarista bănuiește (pre-simte, cum se numește această secțiune) încă de pe acum tensiunea inevitabilă, permanent interogată, care sfâșie sufletul ei între umilință și smerenie. Nu poți fi lucid fără a avea orgoliul acestei lucidități. Cum se poate smerenia opune orgoliului, fără să afecteze luciditatea (auto)analitică de care nu te poți lipsi? Iată structura logică a acestei etape pe care tânăra care socotise la un moment că se poate topi în studiul lui Platon și al logicii (ca furnizoare de certitudini probabil) o experimentează ca pe un blocaj existențial.

Din care încearcă să iasă prin meditația Yoga. „Jurnalul meu e poate o parte din yoga mea” notează la un moment dat. De altfel, este inevitabil să discute în trecere și funcția pe care i-o atribuie exercițiului diaristic pe care nu l-ar vrea „batista în care-mi suflu nasul când plâng”. (39) «Jurnalul meu a fost clinica în care mi-am început vindecarea. Ce rost ar fi avut aici minciuna? Pe cine să mai păcălești când nu mai e posibilă păcălirea de sine? Și la ce bun? […] Dovadă că jurnalul este o cale e și faptul că, pe măsură ce ești mai aproape de „zonă”, devine din ce în ce mai puțin necesar. S-ar putea continua pentru alții, pentru cei ce vin după tine pe același drum așa, ca un zâmbet plin de înțelesuri și încurajări către alt călător…» (224) Yoga îi satisface o vreme nevoia de asceză, de autocontrol și de absolut. Iată această foarte exactă regulă: „să acționez de parcă fiecare gest ar fi foarte important și să reacționez de parcă nimic n-ar avea nicio importanță. Și, mai multă atenție și mai puține cuvinte! Și, un exercițiu: Tăcere!” (68) Yoga reprezintă „marea ocolire” (cf. unui vis premonitoriu în care un Moș alb îi cere să ocolească Muntele, nu ceea ce îi iese în cale), aprinderea aspirației, una dintre soluțiile pentru depășirea antinomiei dintre carne și spirit etc. Păcatul cărnii, observă încă de acum, pare ușor față de vina spirituală. Nevroza personală e depășită tot prin această incizie la rădăcina puroiului existențial: „Nevroza nu era pe fondul dezacordului dintre eu și lume, ci dintre eu și lume, pe de o parte, și eu și altceva, pe de altă parte”. (95) Către acest altceva în care să se resoarbă Eul se îndreaptă neobosita căutare a autoarei. „Nebunia” e datul persoanei de a fi altfel și de a se ști și proclama altfel. „De unde nebunia mea?”. Durerea existenței se cere asumată, înțeleasă…și întru aceasta se petrece îndelungatul și dificilul proces al convertirii: „Și, Doamne, chiar dacă pot să-mi duc durerea mea, cum să pot duce atâta durere?”. (118) O teribilă rugăciune a Sfintei Tereza de Avila, din care, din păcate, nu pot cita decât câteva rânduri, mi se pare a rezuma perfect nevoia de transfigurare mistică întru Dumnezeu a autoarei noastre: „Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!/ Ce dorești, o Domnul meu, să facă/pentru Tine acest suflet al meu,/atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil păcătos și rău? /Iată-mă aici la picioarele tale,/singura mea Dragoste”. Mihai Zamfir așază, cu dreptate, această spovedanie continuă într-o serie excepțională: de la Pascal la Kierkegaard, T.S. Eliot sau Charles Du Bos. Și ea stă bine acolo, numai noi suntem prost plasați, incapabili de a o vedea, pentru că nu ne uităm într-acolo, în sus, ci numai lateral sau spre propriul buric, unde cică ar fi centrul lumii. Aș face aici o mică îndreptare, pentru o eventuală nouă ediție: filosoful despre care e vorba la p. 222, autorul cărții Lˈhomme et ses trois éthiques, nu este Basarab Nicolescu, ci Stéphane Lupasco. După cum mă bucură să aflu pe aceeași pagină o trimitere la filosoful nostru de mare profunzime, dar ca și necunoscut, în ciuda unei opere de fenomenologie remarcabile, Corneliu Mircea.

„Viața este o întrebare inconștientă, pusă tăcerii de dincolo de ea. Omul este expresia disperată a acestei întrebări, este chiar întrebarea devenită conștientă. Numai că nu toți oamenii trăiesc permanent în ea, și deci în ei. Nici eu. Încă.” (127) Gena Geamănu este fundamental o întrebătoare, fraza de mai sus m-a dus cu gândul la versurile poetului: „În orice minte lumea își pune întrebarea/Din nou: de unde vine și unde merge floarea/Dorințelor obscure sădite în noian?”. Pre-simțirea acestei Prezențe supreme este „mâna ascunsă” care o călăuzește în tot acest drum al Damascului. O scurtă amintire din prima copilărie când, precoce, descifrează la școală „URSS, bastion al păcii e” și începe să întrebe pe toată lumea ce e acela „bastion” e pur și simplu o pagină de mare proză, cu un umor amar excepțional. Toată viața a avut de întrebat ce e acela „bastion”. „Are el, omul, un rost care să nu se verse anonim în cel al speciei? Nu, omul e o întrebare prea personală ca să suport un răspuns atât de personal […] Sau poate că omul este, ar trebui să fie, răspuns, nu întrebare? […] Și totuși de ce caut? Ce caut? Cine sunt eu?” (146); „Așa se face că viața mea de până acum a fost un lung coșmar, întrerupt, din când în când, de întrebare”. (128)

Aspectul social al lumii prin care trece este sugerat cu maximă discreție, dar extrem de percutant. Este infernul exterior, infernul care trebuie iubit. Căci, încă, este între două lumi, sfâșiată de a nu aparține complet niciuneia. „Mă doare lumea. Mă dor oamenii. Mă doare omulețul din mine”. (157) „E o lume a morții și a demolărilor. Sau numai așa se poate trăi aici și acum. Oricum eu, eul meu trebuie să moară. Eu nu mă mai pot sinucide. Ucide-mă Tu! Și inima mi se strânge!... Asta este!” (160) Ucide-mă TU! – frază cu încărcătură mistică absolută! În scurtă vreme urmează - din 1986 sunt primele însemnări – întâlnirea capitală cu Părintele Galeriu. De acum, tonul se schimbă, dar acuitatea introspecției se accentuează. Dificultatea „probelor” crește. Cuvintele fundamentale sunt de acum: iubirea și plânsul (în sensul lor teologic). Nu este un timp al odihnei existențiale, dimpotrivă, odată descoperită Calea (mai rămân, firește, Adevărul și Viața), soluția nu înseamnă oprirea căutării, ci ducerea ei spre ultimele consecințe. Iluminările și poticnirile se presupun reciproc. „Să birui lumea și să Te iubesc, Lumină! (176); „Dumnezeu ne iubește tot timpul, indiferent ce facem. Mântuirea înseamnă să-I răspundem la iubire. Dumnezeu nu mă iubește pe mine pentru că aș fi mai bună decât D. , sau mai bună decât anul trecut, ci doar pentru că sunt om”. (177) Dar recunoaște: „Nu-i pot iubi pe toți semenii mei”; „Mai întâi a venit plânsul. Nu prea înțelegeam de ce plâng”. (177). Scrisorile fluviale către Părintele Galeriu, venite dintr-o cumplită nevoie de a nu întrerupe spovedania, sunt adevărate capodopere de teologhisire subtilă. Realizează destul de curând că drumul ei duce spre mănăstire, și tocmai de aceea analiza se adâncește și e tot mai necruțătoare. „Și eu înțeleg: acolo nu te duci ca să scapi de lume, ci ca s-o iei cu tine”. (179) Angajarea e totală, intelectuală, spirituală, fizică și…politică: „Credința e singura mea posibilitate de angajare în social, e singura posibilitate pentru politicianul din mine”. (181) Dacă, așa cum îi este limpede dintru început, condiția normală a omului este sfințenia, drumul către aceasta este plin de „poticniri”. Cititorul trebuie să fie atent la schimbarea registrului stilistic, limbajul mărturiei mistice are legile lui specifice; o afirmație elementară de tipul „Dumnezeu este iubire” se cere citită altfel decât la modul ei simplu, denotativ. Este un limbaj previzibil, ceea ce poate stârni nedumeriri esteților impenitenți. Numai că, limbajul mărturiei întru convertire are alte finalități. Această previzibilitate arată că viața (la fel de vijelioasă în fondul ei intim) s-a transformat din destin în ordine. Despre această ordine cată să dea seama ritmul imnic și liturgic de acum al textului. „Tu ești Dumnezeul meu, Iubire! Arde toată întinăciunea din mine, aprinde-mă cu iubirea Ta și ajută-mă să văd în toată lumea Ta o Biserică, să-i pot iubi pe toți, pe toți semenii mei, așa cum ai porunci Tu. Ajută-mă să Te iubesc și să iubesc sau ucide-mă!”. (191) Frământările depășesc acum nivelul psihologic, par a se statornici în cel moral (cum să faci binele? cum să iubești pe semenul tău?), dar cititorul avizat simte că e vorba de ceva încă și mai adânc (sau mai înalt), vădit de această Prezență permanentă de acum, de dincolo de orice îndoială. Scrisorile către Părintele duhovnic sunt adevărate capodopere de analiză a unui traseu creștin spre Dumnezeu. De trezvie. Citească-se distincția de la paginile 204-205 dintre Voia lui Dumnezeu și determinismul interior. Sunt aici nuanțările unui teolog excepțional și – totodată – trăitor întru Iisus, despre libertate.

„…nu e nevoie să fi ființă istorică pentru a trece prin istorie. Istoria e un loc de trecere, de întâlnire, iar nu de rămânere, de dăinuire. […] mai important este să devii sfânt decât să fii cineva în istorie”. (226) Această a doua parte a jurnalului nu înseamnă deloc încetarea căutării, ci amuțirea treptată a eului. Pare un non-sens: cum adică un jurnal în care eul dispare? Nu dispare, de fapt, ci se resoarbe în conștiința păcatului, și aici rostul jurnalului se vădește cu prisosință. «Abisul păcatului trebuie scrutat mereu „păcatul meu înaintea mea este pururi” pentru depistarea tuturor nuanțelor perfide ale lucrării celui viclean și scoaterea lor la lumină pentru pocăința cea adevărată». (241) „Cea care se revolta zilele trecute, și încă mai suspină și azi, este eu ce vrea să se păstreze în postura de victimă superioară într-o lume nedreaptă și coruptă, așa cum mă prezint, de exemplu, de multe ori în jurnal, și cum mă cred acum. Dacă nu voi ucide acest eu nu mă voi putea naște din nou. Nu se pune petic nou la burduf vechi!!” (231) Miza a crescut la modul absolut și – atât cât se poate dezvălui, căci multe lucruri sunt sortite de aici înainte să rămână tainice – de acum textul ne face martorii chinurilor facerii, se naște altă ființă. Omul întru Hristos. Iubirea și păcatul devin termenii de raportare permanenți. Judecata morală față de sine însăși devine literalmente necruțătoare: „Deci vinovăția morală a fiecărui individ nu se stabilește în funcție de un „sus” și un „jos” general valabile, nu comparativ cu nivelul celor din jur, ci comparativ cu idealul = normal, normal = Arhetip și cu putința primită și cultivată a individului viu, real”. (244) Dialogul cu duhovnicul, cu sine însăși, cu Dumnezeu capătă forma rugăciunii, iar pericolul slavei deșarte care estompează forța rugăciunii se ivește în formele cele mai insidioase, analizate aici fără cruțare. Cel mai greu în acest drum, locul unde apar probabil cele mai multe poticniri, cum spune autoarea, este iubirea de semeni. „Singurătate într-o lume de oameni care-mi sunt din ce în ce mai dragi”. (269) „A-mi duce crucea înseamnă a trăi aici și acum și a învăța, aici și acum, să iubesc în numele Tău” (262) «Te strig, Doamne, și Te rog, ceartă-mă pentru puțina mea credință, dar fii cu mine! Scapă-mă de cel viclean și de omul cel vechi! El, omul cel vechi crede că el e autorul, singurul, vieții și faptelor sale. Și, sărmanul de el, știind că totul e durere și decepție, îmi cere să murim mai degrabă decât să luptăm. Zice că nu avem cu cine, că nu e posibil nimic, că suntem deja condamnați… Dar eu nu mai vreau, Stăpâne, să mă lupt cu el pe planul „ideilor” și „concepțiilor”. Pe aici se strecoară, sau aici locuiește și cel rău. Vreau să mă lipesc de Tine în rugăciune și să mă aperi Tu! Nu-și ia părintele copilul în brațe când vine un câine rău spre ei? Nu-i dă lui bățul să se apere singur! Te rog, Stăpâne, fă din mine un sugar și apără-mă! Dar, dacă Tu crezi că m-am „făcut mare” și mă pot apăra singură cu „bățul” pe care mi l-ai dat și mi-l dai, fie voia Ta» (267) Nu știu dacă acest montaj de citate redă suficient incandescența spirituală a textului. Sigur că important este graficul de poticniri și ridicări, înaintarea spre sine, adică spre Dumnezeul-iubire. De remarcat adresarea insistentă cu apelativul „Stăpâne”. Una din cele mai tulburătoare și misterioase, greu de înțeles, fraze din „prima” perioadă a căutărilor sale este aceea în care, adresându-se unui iubit, îi spune: eu nu caut adăpost, ci stăpân. Cele două fraze din momente existențiale diferite se cuvine, totuși, să fie citite în conexiune. Nu e contradicție între ele! O frumoasă hermeneutică ar fi de desfășurat pornind de aici!

Acum sunt de trecut încercările cele mai grele. «Da, acesta este eonul „punerii la încercare”! Încearcă-mă, Stăpâne, dar nu mă părăsi în încercare! Și iartă-mă, iartă-mă , că mai mult cad decât înaintez!» (268) Răul are acum cele mai subtile înfățișări, asupra cărora se cere atenție neadormită: „…numesc iertare ceea ce nu-i, în fapt, decât o formă mai rafinată de dispreț”. (272) „Dacă mă voi disprețui pe mine, cum voi putea să-l prețuiesc pe aproapele meu?” (320); „Când devii credincios te doare tot ce nu e răspuns la această iubire. Iubirea Lui nu este doar cea care iartă ci, și mai ales, cea care dăruiește”. (310) „Ispititorul îmi spune că este o smerenie… Dar nu sunt smerită. Smerenia te face blând și răbdător. Eu nu sunt” (334); „Omul cel vechi nu moare ușor. Sau poate nu are o singură moarte”.(329); „N-am murit, Doamne, și nu m-am născut din nou deși sunt o făptură nouă în comparație cu cea pe care a-i scos-o din iadul necredinței” (334); „Nu trebuie să mărturisești nici o victorie, e laudă, e mândrie”. (329)

Această schimbare a lăuntrului este, cu certitudine, cel mai greu prag al unei existențe. Teologic i se spune metanoia. Avem aici trei trepte: prima este spovedania neîntreruptă, „căderea în cuvinte”, cum frumos spune autoarea. Pentru a scoate acest lăuntru la lumină, prin smerenie, treapta a doua. Și, în sfârșit, încununarea: iubirea și plângerea continuă pentru lume (darul lacrimilor i se spune în lumea celor ce-și poartă mormântul cu sine în veșmântul negru). „Acum nu pot decât să tac și să fac loc în ființa mea cea strâmtă acestui infinit act de iubire”. (277); „Dumnezeu nu poate să nu iubească pe cineva. Ne-iubirea este diavolească, omenească, dar nu dumnezeiască” (300); „Îți mulțumesc, Stăpâne, pentru căderi și Te rog, iartă-mă că sunt atât de îndărătnică și înceată!” (278); „…începe cu simțirea și cunoașterea focului și continuă cu un fel de asumare a focului și a suferinței. Scoaterea din foc e, cumva, cu foc cu tot!” (280); „Iar plânsul meu Îl cheamă pe Cel nevăzut cu ochii minții….” (327); „Cine sunt eu să mă iubească Dumnezeu?” (300); „Doamne, am nevoie de Tine!” (334) Și mai apare și greaua povară a trecerii de la starea de sfătuit la cea de sfătuitor… De acum vin tinerii să-i ceară sfat și povață acestei ființe încercate, răspundere ce schimbă și ea datele sufletului.

Am citit această carte cu o mare bucurie și o mare tristețe. Tristețe pentru că ea este o eclatantă dovadă a auto-provincializării interne a culturii române. Care se instituie ca o cultură marginală nu doar prin raportare la „cele mari”, ci și prin autosuficiența ignorării unor opere instituitoare de paradigmă din interior. Ea există însă, și pesemne că n-a venit vremea ei încă. Cu bucurie, evident, pentru că ea va încolți când va veni o primăvară. Suntem mai bogați cu un reper. Gena Geamănu este unul dintre marii scriitori români de azi. E puțin pentru miza reală a cărții. Dar e foarte mult pentru noi. Căci, ca să citez o frază recentă a autoarei, dar care, evident, nu apare în carte: eu sunt sensul vieții mele!

„Și, Doamne, nici n-am început să iubesc” (305)

Christian Crăciun

Ajunul Crăciunului 2016

[1] Gena Geamănu, Spovedanie neterminată, ed. Doxologia, 2010, ediția a treia revizuită; Postfață Mihai Zamfir;

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Tue, 20 Dec 2016 07:31:00 +0000

ART - I – COLARE

În vederea unei expoziții italiene (de aceea titlul joacă pe limba italiană) a sculptorului Alfred Dumitriu am scris acest text de interpretare pe care îl prezint cititorilor însoțit de (prea) puține imagini.

A articula înseamnă a construi un limbaj coerent. Dar și a uni segmente disparate într-un mecanism funcțional. Iar, jucând pe dez-articularea cuvântului în limba italiană, putem observa că verbul colare înseamnă și filtrare a unui lichid, dar trimite și la turnarea metalului topit într-o matriță. „Worte können auch ihre Aura haben”. Și cuvintele pot avea aura lor, spune Walter Benjamin. Arta articulează în toate aceste sensuri.

Proiectul artistului Alfred Dumitriu încorporează toate aceste sensuri. Construit în jurul imaginii Capului și al întrebării existențiale hamletiene (Capul lui Hamlet este exponatul central, monumental), proiectul propune într-o dimensiune verticală a liniștii să intrăm în dialog unii cu alții și cu noi înșine. Atelierul artistului însuși este un astfel de Mecanism funcțional, generator de sens. El se articulează morfologic - pe orizontală – prin Semne, spunând o poveste; și sintactic - pe verticală - într-un dialog cu transcendența, cu timpul: Hamlet interogând prin timp propriul craniu, figura tatălui, sub insigna lui Moise Poruncitorul sau a fiului candid. Pierdut în „pădurea de simboluri”, omul (post)modern caută să-și regăsească lichtung-ul, locul de popas în lumina răspunsului. Cele patru concepte cardinale în jurul cărora este construit proiectul lui Alfred Dumitriu sunt: raționalitatea, perenitatea mitului (poveștii), dialogul interogativ și lumina. Personajele: Hamlet, Pythia, Poseidon, Matematicianul, Moise, Icar, etc. au, fiecare în parte și toate ca ansamblu, o poveste. Ca și simbolurile mai discrete: apa, păsările, soarele și luna. Ca formă de regăsire a umanului de dincolo de timp și de depășire a „omului precar” sculpturile de față îl provoacă pe spectator să înainteze lent și sinuos spre Sens. Artistul contemporan caută o nouă dimensiune a umanismului, este un efort în această ex-punere de captare a luminii, prin materiale și prin simbolurile încifrate, lumina unei rațiunii ordonatoare și creatoare de sens. Soarele este atotprezent în aceste creații. Hieratismul, elongația giacometti-ană a formelor ne trimit cu gândul la o amiază eternă, care își proiectează umbrele într-o meditație despre deșertăciunea deșertăciunilor. La cineva capabil să le asculte povestea și să se deschidă spre poveștile celorlalți. Traseul presupune o simbolistică a formelor deschise, un îndemn de a ridica privirea sau de a te reculege într-o recapitulare a simbolurilor vechii arte sacre. Se impune coerența traseului propus, cu pornirea în dilema hamletiană, care rimează cu alt erou al umanității, Icar, crucificat având la capetele brațelor două păsări, diurnă și nocturnă. De altfel, condiția contradictorie a omului, ruptura tragică dintre apolinic și dionisiac, efortul concilierii, metamorfozei întru spiritual, justifică această artă. O artă profund umanistă tocmai prin observarea atentă a vulnerabilităților ființei noastre. Și care elogiază eroul mitic tocmai pentru că el însuși este vulnerabil. Supus dilemei tristului Prinț al Danemarcei în care ceva e putred. Iar lumina este pur și simplu Prezența totalizatoare a spațiului, joc de reflexivitate și reflecție

Ni s-a spus, în zorii post-modernității, că asistăm la „sfârșitul marilor narațiuni” (Lyotard), iar Eco vorbește despre „o societate lichidă” citându-l pe Bauman, una din care „lipsește un model al ordinii”. Artistul care a depășit ideologia morții artei (deci a omului) caută articularea cu sens a obiectelor lumii. Propunerea lui Alfred Dumitriu are un astfel de traseu, compus din înaintări, opriri, reveniri, traseu care spune o poveste. Focul și apa sunt elemente constitutive, aerul e prezent în muzica discretă a clopoțeilor, el trece, îl simți. Iar pământul… Hamlet privește în pământ și în sine. Mă interesează traiectoria privirii: în fața lui Hamlet stai la același nivel, te obligă la asumarea condiției tale umane: muritoare, interogativă și dialogală. Stai și recapitulezi în imagini viața. Iar artistul își revede în abisul ecranului opera. Craniul te copleșește prin dimensiuni, ca elogiu al raționalității. De altfel, el intră în dialog cu celălalt craniu, din sala mică, al lui Ioan Botezătorul. Un alt model de victorie a umanului, cel profetic și escatologic. N-am putea să ni-l imaginăm pe tristul Prinț al Danemarcei dialogând cu craniul vestitorului Ioan? În vreme ce, la alte exponate, deasupra capului apar elemente zoomorfe, complicat eșafodaj de tragice (în sens nietzsche-an) izbucniri dionisiace ale subconștientului. De altfel, mai toate personajele (e un figurativ special aici) au „construcții” bizare, „egiptene” pe creștet, li se conferă astfel un aer de zeități misterioase ale unui continent pierdut. Arlechinii din sala mică, reliefurile cu măști, trimit la carnavalescul renuvelator de lume, dar sunt și o engramă a Veneției. Mitul ordonează povestea, dându-i substanța.

„Istoria artei este o istorie a profețiilor. Ea nu poate fi scrisă decât din poziția prezentului nemijlocit și actual; căci fiecare epocă are propria ei posibilitate, nouă și intransmisibilă, de a interpreta profețiile pe care le conținea arta epocilor trecute tocmai cu privire la ea. Cea mai importantă sarcină a artei este aceea de a crea o cerere în societate – oricât de mărginită ar fi aceasta altminteri – pentru a cărei satisfacere deplină încă nu a venit timpul”, nota Walter Benjamin. Arta creează viitor, survenind din mit. De aceea, mi se pare, personajele din povestea spusă aici de artist au nevoie de o împlinire, dincolo de conștientul și inconștientul lor, resorbindu-se în lumină. Aura lor din acest elan vertical se ivește.

Tehnologia este, din această perspectivă, îmblânzită, ca și noile media. Ele sunt deopotrivă provocate la dialog, în măsura în care dialogul este posibil. Articulațiile acestea sunt forme de legare. Expunerea obiectelor se bazează pe conceptul de sens descoperit prin înaintare și dialog. Mesele sunt popasuri. Spații de contemplare și de întâlnire și de stat cu capul în mâini înaintea viitorului. Otium. Poziția Gânditorului… Îmblânzirea de care vorbeam înseamnă, în fond, apropiere, la distanța șoaptei. Deși impozante ca dimensiune materială, obiectele acestea de sintaxă compozițională păstrează o figurare a intimului, spațiul nu mai este ostil, malefică pândă a necunoscutului. E spațiu de re-cunoaștere platoniciană. Vedem aici un „matematician” care ne învață rigoarea formulelor sale și perfecțiunea. Sunt și o Pythie percepând șoaptele muzicale ale zeilor, sau un Poseidon coborât dintr-o înarmată epopee. Sunt păsări solare, dar și triunghiul mistic, regăsirea aurei.

Proiectul expunerii lui Alfred Dumitriu ne îndeamnă la o recitire plastică a unor modele umane, implicând spectatorul într-o încadrare dinamică în spațiul expozițional. Suprafața metalică, implicând și ea dialogul prin oglindire, ne duce cu gândul la un splendid poem escatologic al unui mare poet român: „Am pus un sentiment pe bronz şi tu ştii asta/şi a fiert din pricina luminii soarelui”. (Nichita Stănescu) Sculptorul „pune sentimente pe bronz” pentru a le supune probei supreme a luminii revelației. Totul curge, inclusiv metalul. Și totuși: Exegi monumentum aere perennius.(Horatius) Numai astfel devine posibilă art-i-cularea existenței!

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Tue, 06 Dec 2016 16:41:00 +0000

OPERATORUL EXISTENȚIAL…

Moto: Cât va mai dura noaptea acestei lumi?

Gnoza

Der Weltschmertz, l´énnui, la nausée, the spleen… câte cuvinte similare or fi existând în limbile europene pentru a numi ce? Prozatorul Leonard Oprea ridică balcanicul lehamite la puterea de a dialoga cu aceste cuvinte internaționale. Pentru el, lehamitea este starea de întârziere în mundan, de care vrei să te desprinzi, pentru că te-ai săturat, dar nu ai destulă energie, și din care nu există salvare decât prin credință. Aș mai putea adăuga la cuvintele de mai sus și insidiosul acedia, boala călugărească, vidarea de sens dintr-un prea plin al sensului. Pericolul de a te odihni în perfecțiune. Trebuie să iubim viața mai mult decât ceea ce ea înseamnă….îl citează romancierul pe Dostoievski. Cartea de față[1] este o urmare a Trilogiei lui Theophil Magus, în special a ultimei părți: Meditații și respirații.

Avem un existențialism românesc. Cu rădăcini vechi, nu imitativ, fenomen paradoxal de sfârșit de eon istoric, dar apărut la un popor tânăr. Existențialismul este un termen de rafinament final, specific marilor culturi, obosite de monumente și de întrebări și intrate într-o „eră a comentariului”, „joc cu mărgele de sticlă”, proliferare bacteriană a textelor secunde. A existat un existențialism românesc interbelic, numit de Călinescu filozofia „neliniștii” și a „aventurii”. Literatura „experiențelor”. Care a mai ieșit la lumină, când și când, chiar și în epoca neagră de după. Leonard Oprea aduce în prezent o astfel de scriitură. Cartea de față, cu o compoziție insolită, este o meditație fragmentară, acompaniată de compacte haikuuri, asupra condiției umane, credinței, jertfei, terorism, singurătate, lipsa de orizont a cotidianului ucigător prin automatizarea existenței, pornografie, iubirea de Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu, degradarea limbajului cotidian, femeie, atotprezența Răului ș.a.m.d. Un torturat de întrebări, se aude din texte scrâșnetul încercării de a se elibera din lanțuri. Sigur că între „principiul” existențialist conform căruia ceilalți sunt infernul și incondiționala iubire creștină față de Aproapele („Și cine este aproapele meu? Luca 10.29) este o prăpastie. Pod de cuvinte se construiește peste ea prin astfel de cărți meditație.

Theophil Magus este un fel de Moș din Carpați (călugărul Ghelasie). Prezență magică, dincolo și dincoace de istorie, adică de limbaj, îl avem aici doar prin aceste gânduri frânte și imagini poetice… lehamite a limbajului, și el epuizat în fond, întors spre o zare în care nu-și pierduse legătura cu transcendentul și nu era redus la simpla funcție referențială. «Cei care nu au trăit vreodată conștienți ori conștient își refuză trăirea deplină a bucuriilor simple – sunt deplin străini de pacea lăuntrică. Da, sunt înstrăinați de Iisus Christos. Deci, fără îndoiala, sunt străini de Iubire, fără de care „… eu sunt nimic“. „… sub creanga de pin/în apus – spuma din val/sărută stânca…“». Acesta este tonul fundamental… Pentru o astfel de literatură sapiențială, ar fi prezumțios să vorbim despre „actualitate”, „noutate”, „inovație” și alte concepte arogante. Acest tip de text presupune o adeziune inițială necondiționată, și abia apoi se poate discuta dinlăuntrul acestei acceptări. Cartea emană forță, lehamitea nu se confundă cu lenea ideii. Mă întreb dacă este un concept creștin sau poate intra chiar în rândul păcatelor de mărturisit la spovedanie. Sau este chiar „teritoriul luptei”, la urma urmei asta este existența.

Leonard Oprea vrea să ridice lehamitea la rang de operator existențial, asemenea dorului. Ne putem întreba, de exemplu, dacă ciobanul mioritic (acest Abel strigat din moarte de Maica lui) nu s-a lăsat jertfit nu dintr-un abstract „fatalism”, ci din mult mai concreta „lehamite”. La ce să mai trăiești într-o lume în care Fratele te poate ucide în orice clipă? Cum să trăiești în suspiciune, apărându-te, ridicând ziduri, privind bănuitor pe fiecare pe sub sprâncene? Mai ales când „aproapele” meu este în număr de peste 7 miliarde…

Sunt incizii în lumea contemporană, descrieri, povești, mici parabole, meditații teologice, gânduri fulgerate de voința de liniștire. Isihia. Lehamitea poate fi, mă gândesc acum, și asta: lepădarea de tumult. Un fel „Ocean Point”, colț de rai pe care îl căutăm, îl visăm, îl regretăm fiecare. Este o carte despre „nostalgia paradisului”, tot mai acută pe măsură ce ne îndepărtăm apropiindu-ne de el. Autorul a găsit o formulă, dincolo de strictețea genurilor literare, de a exprima situația (cum spun existențialiștii de școală) omului în lume. Aruncarea lui în lume și nădejdea (de nu certitudinea) mântuirii. Nu interesează rigoarea teologică a textului, și probabil că un teolog acribios ar putea găsi destule pietre de poticnire. Cartea trăiește prin tensiunea meditației și asumării existențiale. „Iubirea este șansa de a afla cine – nu ești./Moartea este șansa de a afla – cine ești./Oricum, Dumnezeu este șansa”. Theophil Magus este în această carte doar o voce întrebătoare. Cea care ridică întrebarea spre cer, precum vântul nisipul pustiei Asceților. E vocea lui Iov și a Ecleziastului, voce profetică adesea și uneori rugătoare. „Tăcerea nu poate fi decât lăuntrică. Fiindcă Dumnezeu nu vorbește, cuvântă. În șoaptă… foșnet de mătase… abia vălurită…În șoapta cea tăcută”.

Care este locul lui Leonard Oprea în peisajul încă nesolidificat al literaturii noastre din ultimele decenii? Putem spune doar că nu-i pasă de această chestiune. Încă de la debut a fost un spirit rebel, dintre cei pentru care cuvântul este și aloe și foc. Nu intră în „tendințe” nu doar tematic și stilistic, ci mai ales prin forma de a-și asuma crucea cuvântului. Este fundamental un gnostic, un torturat de problema răului și un peregrin al Istoriei. Adică al drumului nostru, prin timp, spre Mântuire. Un Cioran creștin, incapabil să-l accepte pe „Demiurgul cel rău”, dar la fel de radical în a demasca turpitudinea existenței cotidiene. Survenită din Cain, cel care atât s-a urât pe sine, încât l-a ucis pe fratele său pentru a face iremediabilă ruptura dintre el și Dumnezeu. Cum spune autorul într-un fragment: problema nu este dacă ajungi în iad sau nu, ci cum să evadezi din iad. Iată formulată tranșant dostoievskiana chestiune a existențialismului. Îmi plac Înțelegerile din ultima parte a cărții (Sinusoide). Numerotate, ca variațiuni la un text dat, ele sunt un fel de a ne vorbi despre multitudinea de interpretări posibile ale unui arhi-text fundamental, în acest caz textul lui Nietzsche. Și nu numai, pentru că nu există creștin autentic pentru care memoria să nu fie o calitate fundamentală, autorul nostru depune, în câteva eseuri tulburătoare, mărturie despre chestiunea crucială (exact!) de azi a terorismului. Publicate, cum spune autorul, între anii 2001-2004, aceste observații sunt de o înspăimântătoare actualitate. Ele se cuvin citate din perspectiva Salvării…termen occidentalizat al Mântuirii, dar nu numai. Pentru că nu este vorba doar de a-ți identifica aproapele… Societății occidentale înseși pare a-i fi lehamite de a se mai apăra. Nu mai este nimic înlăuntrul zidurilor Ilionului, de vreme ce de decenii gândirea evacuează de acolo tot ce se numește valoare. Când nu-ți mai rămâne nimic, îți rămâne Dumnezeu, la asta meditează Theophil Magus.

Câteva cuvinte se cuvine să fie spuse și despre limbajul cărții. Dintru început ai senzația că ești prins într-un torent, sunt multe registre, niveluri, o complicată muzică interioară pentru care se cere ureche exersată. Scriitorul nu se ferește nici de lirism, nici de imprecație, nici de aforism, nici de descriere naturală. E un fel de demnitate redată a unui limbaj față de a cărui putere îți trebuie maximă deferență. Pentru că o întreagă secțiune a cărții este dedicată acutului comentariu al Nietzsche-anului Dumnezeu a murit!, aș lega asta – prin energia lehamitei – de chestiunea limbajului. Pentru că, atâta vreme cât mai avem limbajul, Dumnezeu e viu în el! Numai ucigând limbajul, prin sărăcire, ne scufundăm în mormântul uitării. De noi înșine, de esența noastră fixată întru eternitate în Logosul întrupat. Întâlnim astfel una dintre temele repetitive ale cărții: cea a rugăciunii, a misticii. Theophil Magus este un mistic, și mă gândesc la celebrul început al Prefeței lui Paul Claudel la volumul de Opere de Arthur Rimbaud din 1929: „Arthur Rimbaud fut un mystique à l´état sauvage, une source perdue qui ressort d´un sol saturé”. Cuvântul cheie de aici este sălbatic. Acest tip special de „sălbăticiune mistică” îmi place în ultimele volume ale lui Leonard Oprea. Cum să trăiești, în lumea de azi, alături de și pentru Iisus Hristos? E întrebarea pe care și-o pune scriitorul panoramând problemele lumii noastre. Astăzi nu se mai pune problema a te retrage din lume, ci a te retrage în lume, căci lumea însăși este un imens pustiu… Scriind despre lehamite, Leonard Oprea a încercat o astfel de întoarcere către originea lumii de azi.

[1] Leonard Oprea, Lehamitea lui Theophil Magus, ed. Eikon, 2016, Postfață Mirela Roznoveanu, Vladimir Tismăneanu, Ilustrații după Capriciile lui Goya.

PESCARUL SEMIOTIC

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Thu, 01 Dec 2016 19:51:00 +0000

PESCUITORUL DE SEMNE

Vianu Mureșan este un pescar semiologic. „Pescuitul semiologic” apare ca expresie stingheră undeva în următoarele pagini și am „pescuit-o” la rândul meu, ca o trăsătură a acestei cărți aparte. În altă pagină vorbește despre lectura hermeneutică în termenii unui „gest vânătoresc”, ai „nevoii ancestrale de pradă”. Un astfel de admirabil hăituitor de sensuri este autorul următoarelor analize. El are simțurile ascuțite și vigile, atenția trează, insomniacă, vocația urmăririi, răbdarea tăcută și, mai ales, știe că totul e urmă significativă, totul e semnătură, ce se cere numai observată, citită, înțeleasă. Convențional vorbind, avem de-a face cu o carte de comentarii la cărți de literatură și filozofie… Și imediat intrăm într-un impas teoretic, dintre acelea pe care autorului îi place să le iscodească în carnea fiecărui text analizat. Căci aproape toate comentariile încep prin a surprinde o chestiune teoretică: pe Erofeev îl analizează printr-o senzațională epoché a organului viril (pentru care inventează un cuvânt compus ce ar trebui să ne îmbogățească de acum dicționarele, mai ales că ne definește foarte bine), la analiza celebrului tablou Originea Lumii de Gustave Courbet observă că „eul transcendental husserlian nu are corp”, la Pamuk teoretizează despre raportul autor – personaje ș.a.m.d. Impasul meu teoretic de care vorbeam este de natura peșterii mitico-filosofice: umbra unei umbre, dublă reflectare: cum să comentezi o carte de comentarii? Mai bine zis ce trebuie să comentezi într-o astfel de structură? Adecvarea eului hermeneut la zecile de euri auctoriale (plus idei & personaje)? Stilistica? Judecata de valoare? Poziția teoretico-filosofică? Vianu Mureșan nu este (din fericire, mă grăbesc s-o subliniez apăsat) un critic profesionist. Ca atare nu e molipsit de ticurile, automatismele profesionale, „șmecheriile” retorice, idiosincraziile și orgoliile branșei. Și tot în această ordine de idei adaug imediat că orice scriitor și-ar dori un comentator de sagacitatea, atenția, bucuria proaspătă a lecturii cum e Vianu Mureșan. E înainte de toate un filozof, adică un întrebător. El ia fiecare carte ca și cum ar fi singura și dialoghează cu ea, cu bucuria exploratorului care descoperă un teritoriu cu totul nou. Fenomenologul, hermeneutul caută semne care scapă cititorului grăbit și care pun în lumină parcă mereu cărări noi spre inima pulsatorie a cărții. Nu-i vorbă, pare a căuta cu dinadinsul și texte mai ex-centrice, nu dintre cele foarte în „mainstream”: Erofeev, Thomas Bernhard, o Ars flatulatoria de Pierre-Thomas-Nicolas Hurtaut, Jonathan Littell, Binevoitoarele, Milorad Pavić, Celălalt trup, Péter Esterházy, Cartea lui Hrabal, Walter Ghidibaca, Totul e bine când se termină prost, Horia Ursu, Milan Kundera, teme, variaţiuni şi paradoxuri terminale până la Sacontala lui Calidassa, corespondența Ingeborg Bachmann - Paul Celan, Penthesileea lui Heinrich von Kleist, dar și Pamuk, Borges, Rushdie. Aici intră în discuție mai cu seamă partea a doua a cărții, cea în care comentează cărți de filozofie și în care aduce în prim-plan lucrări remarcabile, dar care în autismul nostru cultural au trecut ca și neobservate, din pricina lipsei de „notorietate” a autorilor sau editurilor în care au publicat. Să fim sinceri: câți dintre făcătorii și desfăcătorii noștri de canoane culturale, în genere degrabă vărăstorii de sânge, au auzit sau au scris despre Radu Drăgan, Peter Russell, Peter Novak, Alain Badiou, Jakob Taubes, Jean-Yves Leloup, Ion Copoeru, Remus Foltoș, hegelianul Vasile Gogea, Sandu Frunză, Dumitru Cornel Vâlcu? Și nu cel din urmă, despre Vianu Mureșan însuși, unul dintre specialiștii de vârf din Europa în opera lui Levinas, autor a câtorva cărți remarcabile, să le amintesc aici doar pe ultimele două: romanul Nebunul lui Dumnezeu (una dintre cele mai complexe și bogate arhitecturi epice din literatura noastră, firește ignorat de „topuri”) și tulburătoarea analiză fenomenologică a morții din eseul Pavese. Omul jignit. O carte de filozofie care nu și-a găsit încă un Vianu Mureșan să o recenzeze după merit. Este acesta un simptom pe care Horia Roman Patapievici îl definea prin formula non sequitur, nimic nu urmează, boala culturii române….Apar opere de mare valoare, dar nu se leagă între ele, nu se încheagă acea cultură secundă a Comentariului care leagă cu adevărat operele între ele. E cimentul edificiului cultural. Împotriva acestei izolări lucrează și Vianu Mureșan, citind în profunzime texte și autori incomozi, ignorați, necitiți suficient. Sunt două texte cu caracter să îi zic mai „teoretic” în carte: Argumentul de început și unul situat cam la locul unde se sprijină cumpăna, jumătatea volumului, cu teribilul titlu: Scriem ca să vedem, scriem ca să orbim. Citind comentariile lui Vianu Mureșan trebuie să fii permanent atent la această tensiune dialectică a „ascunsului și revelatului”. „Scrisul ar putea fi, în cele din urmă, un instrument care înlocuieşte ochelarii, atunci când vederea slăbeşte şi începi să fii nemulţumit cu ceea ce ţi se arată. Nu e vorba aici de slăbirea numai a vederii în afară, pe care cineva cu destulă fantezie o suplineşte fără a se plânge, ci mai curând de slăbirea vederii interioare, aceea cu care priveşti în sine, de la care aştepţi să-ţi aducă măcar atâta cât ţi-aduc visele. Poate că scriitorul e la fel de ahtiat precum pictorul să vadă, să vadă cât mai mult din ceea ce îi rezervă lumea, dar şi să se vadă pe sine. Şi dacă s-ar putea, ar achiziţiona la orice preţ acei ochelari magici care îi dezvăluie „viziunea secretă” (Gracián). N-ar ezita, pentru că şi-ar recupera odată cu acel instrument lumea despre care scrie.” (157) Astfel de „vedere interioară” pare a fi ținta vânătorii comentatorului printre/prin cărți. Pe de altă parte, cărțile sunt cea mai scurtă/directă cale de a te despărți de om pentru a ajunge la om. „Din cărți am învățat mai multe despre oameni, decât de la oameni despre ei înșiși”, așa începe Argumentul cărții. O evidentă „plăcere a textului” se face resimțită la fiecare dintre aceste lecturi. De tip palimpsest, decopertând răbduriu strat după strat de semnificații. „De fiecare dată când descopăr un text care mă entuziasmează, un autor nou, tresar uluit, mi se revelează trista ignoranță de-a mă fi lipsit de el până atunci. Trecutul mi se răscolește brusc, încerc să-mi închipui cum aș fi evoluat ca cititor dacă îl știam de mai devreme, ani buni înainte. Pedeapsa pe care mi-o aplic imediat, e să citesc tot ce prind scris de acel autor de parcă mi-aș putea răscumpăra astfel vina necunoașterii. Ceva asemănător cum se-ntâmplă când descoperi o nouă iubire la vârstă înaintată, brusc te grăbești să fii din nou tânăr săltând-napoi peste vârstă precum curcubeul peste cascadă, vrei s-o iei de la capăt vinovat că n-ai cunoscut-o încă de la-nceputul vieții, iar în neputința ei de-a anula timpul iubirea preschimbă vina în zel. Iubești cu sârguință, te precipiți în stări de excepție pentru că simți că vremea e puțină pentru etalarea întregii minunății de care ești năpădit”.

Orice cititor cât de cât experimentat își pune la un moment dat chestiunea jocului dintre realitate și ficțiune, face naveta între ele, amuzându-se sau îngrozindu-se să le confunde. Lectura „de specialitate” nu poate face altfel, pentru că în alt mod nu te îmbogățește, e doar sec exercițiu intelectual. Autorul nostru caută ceva mai mult. Mult mai mult. „Scriitorul începe prin neliniştea de-a vedea şi sfârşeşte în orbire, pentru că lumea fictiv-fantastică pe care o inventează devine atât de densă de la o vreme încât seamănă întunericului total sau atât de rarefiată încât se destramă în lumină. Or, lumina pură e la fel de orbitoare ca şi întunericul total. Maeştri miniaturişti din Mă numesc Roşu a lui Pamuk râvneau la orbirea clarvăzătoare în care, în sfârşit, adevărul li se arăta minţii necorupt de simţuri, iar imaginile apăreau pure ca în mintea lui Dumnezeu. Scriitorul, ajuns la măiestrie, nu e mai prejos decât acei miniaturişti, pentru că nu mai exprimă lumea fantasmelor, ci a luminii din care ele se-nfiripă şi în care se resorb, şi literele lui nu mai ţin de niciun alfabet. Ţinând peniţa în mână el scrie cu mintea direct pe coala albă a luminii divine, pe care n-o poate privi fără să orbească”. (159) Excepțională, în această ordine vizionară, intuiția că mulțimea heteronimilor lui Pessoa își scrie textele, suprapuse, pe aceeași coală – albă – ajungând prin suprapunere, la „pătartul negru pe fond negru” al lui Malevici. Întunericul absolut care se confundă – mistic – cu lumina absolută. O limită „de sus” a scrierii. Iar în continuare (insist pe acest text confesiv) autorul ne deslușește: „Acum nu mai citesc cărțile de dragul lor, ci de dragul oamenilor, al celor care le-au scris, fie că îi cunosc sau nu personal, și al acelora pe care nu-i pot cunoaște, nu-i pot întâlni în altă parte pentru că sunt personaje, pe care doar indolența sau uitarea mi i-ar mai putea îndepărta. Am dezvoltat cu timpul aceeași afecțiune, același interes și considerație pentru personajele literare precum pentru autorii și în general oamenii în carne și oase, după ce am depășit faza exaltării literare în care tot ceea ce ere nescris îmi păruse inconsistent. Ca cititor ambițios, sistematic, nu puteam să convin că mă joc de-a realitatea, că personajele și aventurile lor nu au viață, pentru că ar fi fost contrar pasiunii cu care tocmai le urmăream. Dacă mintea este reală, atunci și formele pe care le capătă ea în exercițiul lecturii sunt la fel de reale, îmi spuneam, așa încât dacă s-ar fi întâmplat să văd pe stradă vreunul dintre eroii unei cărți abia parcurse nu m-aș fi mirat. Mult mai mare mi-era și încă mi-e mirarea că aceștia nu apar. Ei, cei inventați de mințile autorilor sunt acolo la locul lor pe care-l știu, pentru totdeauna, însă nu sunt sigur că ar putea rămâne veșnici dacă nu și-ar trage seva din interesul, curiozitatea și fascinația mea, a noastră, pentru ei. Or fi ei niște demoni care se hrănesc din mine și care mă răsplătesc cu plăcerea lecturii și entuziasmul iluminării doar pentru a-și asigura rezervorul de energie? Încă nu pot să spun”.

Cercetând ființa unor opere epice, Vianu Mureșan dovedește un excepțional talent de a povesti (pe care ar trebui să-l dețină orice critic literar profesionist), reordonând epicul întru străluminarea unor noduri de semnificație care să provoace interesul cititorului pentru problemă. Narațiunea lui secundă devine act de înțelegere. Formația lui filosofică este aici un avantaj. Scrie strălucitor, exact și bogat, ludic și ironic. Insist asupra acestei din urmă trăsături, sunt fulgerătoare împunsături, dar și texte întregi, (le-aș enumera pe cele dedicate Laurei Pamfil, lui Andrei Marga sau Gabriel Liiceanu) în care floreta ironică este mânuită cu o îndemânare de muschetar al ideilor. O face fără răutate sau parti-pris, doar ca un exercițiu intelectual și cale de căutare a adevărului. Ironia (și autoironia) este modul de a nu ceda comodităților formulelor de-a gata, entuziasmelor facile sau orgoliilor auctoriale, de-a măsura înțelept relativitatea atoate. Este fundamental un socratic, distanțarea (auto)ironică asigură de fiecare dată perspectiva necesară de-subiectivizării percepției, dar și trăirii adecvate a „vieții” care s-a întrupat în carte.

„Pacostea civilizaţiei occidentale şi-ar putea trage originea şi dintr-o nefericită evoluţie a modelului său filosofic modern. Respectiv din prestigiul teologic acordat subiectului (Ego sub diversele lui ipostaze), precum şi din eticizarea superficială a filosofiei practice. Înţeleg prin asta abandonarea idealului antic al în înţelepciunii – practicat peste 1000 de ani, de la Solon la Plotin – şi a acelui medieval al sfinţeniei în câştigul mult prea superficialului arbitru moral între bine şi rău. Conştiinţa morală n-are nicio consistenţă şi nici efectele scontate de vreme ce râvna spre înţelepciune, iluminare şi sfinţenie au dispărut. Alegerea etică, pusă în mâinile unor ignoranţi, capricioşi, superficiali sau frivoli nu poate da rezultate mulţumitoare nici în plan personal şi nici social”. Cum face autorul să depășească dezabuzarea, suprasaturația, oboseala care nu-l ocolesc niciodată pe cititorul „de seviciu”? Tocmai prin „vizarea” acestei pierdute „înțelepciuni”, de dincolo sau dincoace de răceala (simplismul?) cogitoului rațional. El caută în texte ceva fundamental antropologic, adică dimensiuni ale umanului, câștigate prin exprimare. De aici prospețimea, curiozitatea nedisimulată cu care își transcrie experiențele de lectură. Căci nu de judecăți de valoare e vorba în primul rând (deși ele nu lipsesc, și nu sunt deloc complezente, indiferent de „numele” celui analizat), ci de judecăți de existență, de observarea chipurilor infinite ale „meseriei de a trăi”, pentru a reproduce titlul unui autor iubit de Vianu Mureșan, Cesare Pavese.

Despre partea a doua a cărții, dedicată comentării unor lucrări de filozofie, ce să spui? Doar să observi câtă nevoie ar avea revistele noastre care își spun „de cultură” de astfel de comentarii sagace, de întregirea culturală care să ne scoată din superstiția „autonomiei esteticului” și literaturo-imperialismului specific provincialismului nostru cultural. Perspectiva tensionată de întrebări a lui Vianu Mureșan, exercițiul său speculativ antrenat fenomenologic, lipsa de complexe bibliografice, fac din această carte un prilej de îngrijorată recitire a culturii noastre. Relieful ei, așa cum îl prezintă nostalgia acestei cărți – așa îi „traduc” eu titlul, trimițând la un adamism adolescentin al lecturii, cine nu îl regretă? – arată altfel decât o știm din lojele capitonate. Mult mai variat, mai bogat, mai temeinic decât ne lasă să-l percepem dezabuzările circumstanțiale.

Lecturile lui Vianu Mureșan sunt dintre cele sporitoare, ele spun povestea cărților ca o experiență catafatică. A unui sens în care unii dintre noi mai credem…

[1] Vianu Mureșan, Autoportrete în oglinzile cărților, editura Eikon, 2016

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 03 Oct 2016 12:54:00 +0000

Iată și o variantă adăugită a aceluiași interviu, apărută în REVISTA NOUĂ, nr. 5/2016

Cum este să fiţi scriitor într-o Românie în care o mare parte a populaţiei este extaziată de "dramele" unor personalităţi "cu valoare", în care tineretul este furat de un sistem social vulgar, în care politica este sursă sigură de îndobitocire a multor creiere?

Nu este facil. Arta este opusul vulgarității (și a fi vulgar nu înseamnă a folosi cuvintele cu P…și F…, ci cu totul altceva). Și cel mai mizantrop, mai hermetic, dintre scriitori are nevoie de un public. Depinde, sigur și de pretențiile pe care le ai față de tine, de ceilalți, sau de genul pe care-l cultivi. Un roman SF va avea obligatoriu o audiență mai mare decât un volum de poezii. Dar nu trebuie să dramatizăm, scriitorul adevărat își află totdeauna publicul său. Ca rol social, mi-e groază să observ că scriitorul este văzut la noi ca un fel de inamic public nr. 1. Pentru că spune uneori lucruri neconvenabile maselor mângâiate pe burtă de anumite ideologii. E văzut ca un parazit, o ciudățenie, și nicidecum ca lider de opinie. Un cerșetor de fonduri, alcoolic. E drept că nici scriitorimea ca breaslă n-a făcut nimic să merite încrederea, dimpotrivă. Suferă de o dez-unire acută. Pe de altă parte, vorbim la noi despre o criză a lecturii, temă amplă, solicitând o discuție aparte. (Adaug neapărat că e, în linia „paradoxului românesc” dublată de o criză inversă, a autorlâkului: se scrie și se publică enorm și enorm de multă maculatură). Subliniez că detest obiceiul băștinaș al jelaniei din toate cele. Deci nu mă plâng „că nu se citește”. Și subliniez că nu pe tineri îi fac vinovați. Nu avem studii sociologice serioase despre lectură pe categorii de vârstă, profesionale, în funcție de domiciliu sau de pregătirea școlară. Știm doar că suntem pe ultimul loc la cărțile citite per capita. Tinerii care nu citesc sunt de cele mai multe ori, copiii unor adulți care nu citesc. Iar școala face, din nenorocire, totul pentru a transforma lectura într-o ocupație inutilă, detestabilă, plicticoasă, odioasă. Sau a o elimina total (nu exagerez: sunt documente al MEC în care se propune să-i învățăm pe elevi să facă numai cereri și CV-uri, nu le folosește la nimic Coșbuc). Nu cultivă în nici un fel, plăcerea lecturii. Explicam cuiva azi că generația mea este privilegiată: noi am și citit cărțile bune la vremea potrivită, dar, chiar dacă nu suntem „nativi digital”, putem folosi la modul cel puțin acceptabil și „devisurile” actuale. Deci ne putem îmbogăți de la ambele izvoare. Ceea ce, mi-e teamă, cei ce ignoră cultura clasică (în conținut și în forma de transmitere), fie ei și programatori geniali, au pierdut. Cât despre politicieni, să-i lăsăm în nimicnicia și ticăloșia lor! Dar, atenție, nu se poate fără politică, prin care înțeleg asumarea conștientă de către cetățean a binelui public. De aceea politica începe de la cultură.

Ce credeţi că este prostia? Poate să fie aceasta folositoare?

Pentru a răspunde la întrebarea ta, o să fac apel la o carte tare instructivă a lui Carlo M. Cipolla, care se găsește și în librăriile noastre, despre legile prostiei. El spune simplu că subestimăm totdeauna numărul de proști în societate (și prostia nu are a face cu educația, diplomele, nivelul de educație, dar nici cu patologia psihică). El definește prostul ca fiind acela ce provoacă pagube celorlalți, fără ca el personal să aibă de câștigat. Cipolla împarte societatea în patru categorii: Prostul, Inteligentul, Neajutoratul şi Banditul. Inteligentul este cel care acţionează în aşa fel încât să câştige şi el şi celălalt. Banditul este cel care acţionează în aşa fel încît că câştige el, păgubindu-te pe tine. Iar Neajutoratul este cel care acţionează în aşa fel încât câştigă celălalt iar el pierde. De aceea este prostul pericolul suprem: comportamentul lui neascultând de vreo lege este impredictibil, inexplicabil. Știi clar cum va acționa banditul, în scopul îmbogățirii sale cu orice preț. Prostul face rezervă de benzină în cada de baie și aruncă blocul în aer. Caz real. De aceea, conchide filosoful, prostul e mai dăunător decât banditul: acesta din urmă mută bogăția socială dintr-un buzunar în altul, dar per total bogăția rămâne constantă. Prostul distruge bogăția socială. Există contexte istorice în care procentul de prostie crește peste o medie „normală”, atât în rândul populației, cât și al conducătorilor. Și atunci țara respectivă decade, se prăbușește. Nu vi se pare cunoscut fenomenul?

Cum a aflat Christian Crăciun că drumul său în lumea aceasta este sortit multor cuvinte scrise?

Citind, din copilărie. Mama mea era o cititoare pătimașă și de la ea m-am molipsit. De la o anumită vârstă, am început să comentăm împreună cărțile citite. M-a învățat cum se citește o carte, mi-a spus despre scriitorii care erau încă nomina odiosa atunci prin anii 60-70. Apoi liceul, cu profesori excepționali, facultatea, mi-am dat seama (probabil din timpul liceului când am publicat primele texte?) că trebuie să exprim ceea ce trăiesc, experiența mea culturală. Încă pentru mine omul este esențialmente cultură și abia apoi altceva. Anticipez aici și întrebarea despre eseu.

Când şi unde aţi debutat?

Cred că în revista liceului I.L. Caragiale din Ploiești, cu poezii (se putea altfel?). Apoi am trecut în revistele studențești și în revistele literare oficiale la eseuri și comentarii literare. Trebuie să-ți spun că nu sunt un fanatic al publicării, dimpotrivă. Scriu greu și public și mai greu. Nu am vanități auctoriale. Editorial am debutat abia în 2005, (la peste 50 de ani) cu volumul de eseuri Intrări în labirint.

Ce cărţi aţi publicat până în prezent?

Am debutat deci cu Intrări în labirint în 2005, la editura Libra, carte care s-a mai bucurat de două ediții în 2011 – editura Dacia XXI - și 2015 – Eikon. A urmat Isografii în 2013, Ucronia eminesciană (și ea în două ediții, 2010, la ICR și 2015 la Eikon, editură de care se leagă toate cărțile mele de vreo 4 ani încoace) și Lectio incerta, 2015. La care adăugăm volumul care cuprinde articolele din Oglinda, Circumstanțiale, ed. Premier 2012. De fapt, debutul adevărat a fost ceva mai de mult, într-un volum colectiv: Liviu Rebreanu după un veac, ed. Dacia 1985, cu multe semnături prestigioase de evocare și analiză a operei rebreniene, volumul fiind coordonat de profesorul Mircea Zaciu.

Într-ale cititului aţi făcut slalom printre genurile literare, însă, în scrieri v-aţi oprit asupra eseului. De ce?

Pesemne pentru că eseul îmi oferă maximum de libertate, se potrivește cel mai bine firii mele introvertite, dar căreia nu-i plac uniformele și uniformizările. Eu nu fac, de pildă, critică literară propriu-zisă (am explicat asta în prefața ultimei cărți, Lectio Incerta), ceea ce scriu se preface în eseu, e un soi de imperialism liric, dacă vrei, eu vorbesc despre mine indiferent de cartea sau tema luate în discuție. Îmi place apoi că eseul este vertical, el te duce, ca o sondă, în profunzimea lucrurilor, pentru a descoperi apa sau petrolul, depinde ce cauți. Epicul descrie relieful lumii, alunecă pe suprafețe (de altfel nu am niciun strop de talent epic), poemul ține de alt univers, cu alte legi, eseul mă lasă în voia lenei și a dezordinii mele.

Care dintre eseuri poartă o parte din sufletul dumneavoastră?

Eiii, toate. Cel puțin așa cred. Unii dintre cititorii mei de azi (n-o să crezi, există și așa ceva!) ai primei cărți (care are texte de acum 30-40 de ani) îmi spun că mă exprimă integral pe mine cel de azi. Asta poate fi ceva de rău, că, adică, nu am evoluat. Sau de bine, că „m-am găsit” deplin încă de la început. Cert este că „m-am grăbit încet”, ideea nu se prinde alergând, și mi-am grădinărit obsesiile anotimp după anotimp. Și sunt convins că am procedat bine. Sigur că, citind câteva decenii, am pretenția că instrumentul meu intelectual s-a mai rafinat. Asta nu eu decid.

Există zi în care să nu citiţi sau să nu scrieţi?

Cum ți-am spus, nu scrisul, respectiv publicatul, mă obsedează. Cititul da. Citesc mult prea puțin față de cât aș vrea și de cât ar trebui. Zi de zi.

Credeţi că revizuirea relaţiei omului cu cuvântul duce la revizuirea relaţiei omului cu lumea şi cu sine însuşi?

Asta este o axiomă. O „teoremă” complexă spune că întinderea lumii noastre este exact întinderea limbajului nostru. Nu ne putem „imagina” o lume de dincolo de limbaj, pentru simplul fapt că imaginația însăși este un limbaj. Așa cum nu ne putem imagina ceva situat dincolo de timp. Corolar: când se degradează limba, se degradează ireversibil și relația noastră cu lumea sau cu noi înșine. A avea grijă de limbă, a o grădinări, înseamnă a culege recoltă bogată, a fi bine situați în lume și în propriul spirit. Nu este singura condiție, firește, dar e una esențială. De aceea mă îngrozește degradarea limbii (fenomen care nu se petrece numai cu limba română, se pare), nu în sine, ci pentru că ea este un semn al unei lumi în crepuscul. Limbajele artificiale, mediul on line, pseudo-comunicarea de pe rețelele fals numite de „socializare”, schimbă fundamental natura limbajului, deci a omului. Asistăm la o mutație nu numai semiotică, ci și ontică. Mutație care nu înseamnă un plus de cunoaștere, de libertate, de fericire, de înțelepciune. Ci un minus de toate astea. Sunt pesimist? Mi-e teamă că numai lucid.

Stăpâniţi, de asemeni, arta de a scrie editoriale. Este rubrica dumneavoastră din săptămânalul "Oglinda de Azi". Cum vă alegeţi temele pe care le abordaţi? Vă inspiră realitatea?

Publicistica „politică” (deși, de o vreme și aici am cam alunecat spre eseistică), e altceva, are alte reguli. Aici priza la realitate și actualitate este obligatorie. Tema este, de obicei, o chestiune recentă. Asupra căreia încerc să ofer o viziune proprie, cât mai incomodă. Dar și mai aproape de spiritul adevărului. Aici sunt mult mai atent la „cititorul” generic. Chiar când încerc încăpățânat să-l calc pe bătăturile gândirii prin afirmații insolente, incomode. Doare, și injuriile primite sunt o bună dovadă.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră această activitate jurnalistică?

O chestiune de igienă sufletească. Trebuie evacuate răul, urâtul pe care realitatea românească și mondială ni le oferă din abundență. Mulți mi-au spus că e pierdere de timp, risipire inutilă de forțe. Să rămân la „chestiile serioase”. La un moment dat, renunțasem, pentru că este evident că o astfel de îndeletnicire reprezintă un apogeu al zădărniciei. Nimic nu se schimbă. Dar, tot semn de egoism, am simțit curând că mă sufoc. Trebuia să dau afară ceea ce simțeam și gândeam despre o anume temă sau un anume eveniment. Aici nu-mi reprim un limbaj mai frust și o exprimare mai puțin sofisticată. E vorba și de îngrădirile de spațiu, un exercițiu stilistic util unui digresiv excedentar ca mine.

Doar că acestă digresiune este constructivă, într-o lume care devine din ce în ce mai mult plină de promisiuni. Fie că este în vorbire, fie că este în scris, nu cumva este "chestia serioasă" pe care vor să o savureze consumatorii ideilor şi opiniilor dumneavoastră?

Eu cred în „picătura chinezească”. Adică în răbdare și mărturisire, chiar dacă efectele nu se văd imediat și efortul este disproporționat. Cred că fiecare dintre cei dotați cu harul greu al cuvântului este dator să-și respecte talantul. Punct. Adică să mărturisească. Nu înseamnă că sunt deținătorul vreunui adevăr social, politic, estetic, moral ș.a.m.d. Nu, doar că sunt dator să împărtășesc lucrurile asupra cărora am gândit. Fi-vor ceilalți sau nu de acord cu mine? Asta este secundar. Nu încerc să impun ceva, ci să apun. Un amurg al idolilor și al ideilor. Sunt fascinat de apusuri. Ce fericire să trăim într-un apus! Timiditatea mea patologică s-a convertit de la o vreme în discursuri torențiale care se pare că au ceva forță de persuasiune. Încerc să nu abuzez, să nu cad în histrionism. Nu știu dacă reușesc totdeauna…

Sunteţi profesor la Colegiul I.L. Caragiale din Moreni. Vă mai surprind în mod plăcut elevii dumneavoastră? Îi mai regăsiţi pe cei de "ieri" în cei de "astăzi"?

Sunt multe asemănări și multe diferențe. Asemănările mi se par mult mai interesante. Nevoile sufletești și spirituale ale tinerilor nu s-au schimbat esențial, chiar dacă și nouă și lor ni se pare că da. Când le dai ceea ce au ei nevoie, înfloresc! Simplu, nu? Nu! E tare greu să-i scoți din presiunea mediului, chiar și pe cei mai inteligenți. Azi ni se cere nouă, profesorilor, să ne adaptăm la valorile lor. Până nu cu multă vreme în urmă li se cerea elevilor să se adapteze la valorile maturilor. E o lungă discuție aici, bucuria e când un tânăr îți spune: m-am lovit de cutare problemă despre care ne vorbeați Dvs. și căreia nu i-am dat atunci atenție, ce bine ar fi fost dacă vă ascultam. Nu vreau să scriu nimic despre predarea literaturii în școală, care a ajuns o jalnică caricatură (lasă cacofonia acolo!). Dacă știi să deschizi dialogul cu ei, tinerii te molipsesc cu tinerețea lor, uneori mi-e rușine că-i „vampirizez”.

Care ar fi explicaţia pentru pierderea apetitului dascălilor de a încerca să stăpânească un fel de comprehensiune ca sentiment autentic în relaţionarea cu elevul?

Cred că sunt mai multe explicații… Odată că li se impune să devină un fel de roboți, să fie nu umani, ci exacți. Dar nu ni se întâmplă asta tuturor? Nu pierdem din zi în zi câte o parte din capacitatea noastră de a empatiza? Nu trăim într-o lume care idolatrizează reușita individuală, egoismul, plăcerea hiperbolizată? Sigur, profesorul ar trebui prin statut să aibă în doze hiperbolice această capacitate de com-pasiune, de înțelegere. Adică să fie un înotător împotriva „cursului lumii”? Vi se pare posibil? Apoi, hai să ne întrebăm: elevii, părinții, „sistemul”, empatizează în vreun fel cu profesorul? Așa, măcar puțintel. Fără această reciprocitate miracolul învățării nu se poate produce.

Într-o scriere, indiferent de încadrarea sa ca gen, este important ce se spune sau cum se spune?

În egală măsură, dacă-l respecți pe Ce, dai maximă atenție lui Cum.

Se poate spune că lumea scriitorului este exprimată şi nu reprezentată?

Cu siguranță. Este reprezentarea lui și, apoi, reprezentarea noastră despre reprezentarea lui. Un șir nesfârșit de medieri. Dar toate aceste medieri se întrupează în limbaj. Limbajul nu este cuvânt, este trup. De aceea el exprimă.

Pe unul dintre site-urile de socializare, le oferiţi prietenilor, în fiecare zi, "Doza de Cioran"? De ce recomandaţi această doză, de ce Cioran şi nu altcineva?

Pentru că sunt „cioranofil” înrăit, pentru că Cioran este unul dintre cei mai vii scriitori ai vremii noastre, pentru că este foarte actual, pentru că scrie magnific într-o vreme în care limbile se siliconează, pentru că vorbește despre noi fără ifose, pentru că e disperat și vital în același timp, pentru că a citit tot, pentru că a trăit într-un fel de călugărie laică, pentru că e liber în gândire până la insolență, pentru că se contrazice permanent, pentru că e bizar, pentru că e un mistic fără Dumnezeu, pentru că s-a îndrăgostit nebunește la bătrânețe, pentru lapidaritate, pentru că a știut să nu devină „la modă”, pentru…..

Cum vedeţi "îmbrăcată" scriitorimea din peisajul local?

Eu nu cred în „localismul” scriitoricesc. Fermentul cultural local e altceva. Nimic nu mi se pare mai jenant, mai penibil decât „orgoliile” provinciale în artă, care e universală. Activitățile culturale da, ele ar trebui să aibă o amprentă locală, cu cât mai profundă, cu atât mai bine. Festivalul de teatru de la Sibiu sau de Jazz de la Gărâna sau de film Anonimul de la Sfântu Gheorghe sau de film istoric de la Râșnov arată cu „locul” se poate lega foarte bine de valoare. Rostul intelectualității locale este să fie un cât mai bun mediu de cultură. Mă oripilează poetaștrii de pe te miri unde care nu au loc de Cărtărescu și îl pobrozesc pe unde apucă, sunt reviste locale care au rubrici permanente anti-Cărtărescu. E un exemplu de provincialism în sens nociv și penibil. Câmpina are, din fericire, un imens potențial și o frumoasă tradiție. Câte orășele de dimensiunile ei au două reviste literare? Și atâtea cărți de valoare publicate anual. Și atâți artiști plastici. Din păcate, trăim într-un context național anti-cultural. Care nu se poate să nu fie resimțit și la nivel local. Finanțarea oricărui proiect cultural e o eternă problemă. Și va fi, cred, din ce în ce mai acută.

Ce regrete aveţi pe plan profesional?

Te referi la profesiunea didactică sau la cea de scriitor? (pe care mă sfiesc să mi-o asum, de altfel). La a doua niciunul. Ce a fost, a fost! Ce va fi, va fi! La prima, multe, mari și mai mărunte. Mai ales în ultimii ani, profesiunea didactică a devenit, prin birocratizare și formalizare excesive, un fel de a mesteca noroi de cuvinte.

Ce şanse ar trebui să primească un tânăr pasionat de scris, într-o societate care a abandonat cartea în favoarea mediului on-line?

Un tânăr n-ar trebui să primească nicio altă șansă în afara unui mediu cultural normal. Mediul on line poate fi și un excelent – și foarte ieftin – difuzor de cultură și de știre culturală, nu depinde decât de noi, manipulatorii lui. Sigur, cred în cartea tradițională, pot să glosez pe marginea frumuseții și importanței scrisului de mână, dar aceste cuvinte le scriu direct la tastatură, firește. Nu sunt fariseu. Cred că tinerii – și nu mă refer doar la cei până în 30 de ani să zicem, dar chiar și la cei dintre 40 și 50 de ani – sunt mult mai pregătiți să se adapteze mediului on line. E o discuție întreagă aici. Niciodată însă mediul on line nu va putea avea bogăția senzorială a cărții. Care e obiect. Feminin. Trebuie mângâiată, mirosită, privită cu dragoste. Litera, oglinda paginii, legătura comunică la fel ca textul. Problema este, mi se pare mie, că mediul on line a eliminat complet funcția criticii literare. Aici oricine se proclamă scriitor genial numai după numărul de likuri. Tinerii scriitori au însă nevoie de critica literară, fie ea obtuză, neînțelegătoare. Mediul on line le oferă iluzia că funcția critică este un auxiliar dispensabil, se poate trăi foarte bine fără ea. Nu cred.

Mai staţionăm puţin în această arie... Tot într-o stare de dispariţie se află şi ziarele, ca elemente brute, palpabile, în favoarea publicaţiilor on-line. De ce s-a instalat această grabă în evoluţia umană? De ce nu mai există plăcerea de a sta cu ziarul în mâini şi a sorbi dintr-o cafea fierbinte? E o chestiune de timp perceput eronat?

Presa noastră scrisă a dispărut practic. Ceea ce mai există la chioșcuri sunt pseudo-ziare, foițe care reprezintă interesele patronului, nu au nimic de-a face cu interesul public, dreptul cetățeanului la informare, educația democratică. Cinste celor câțiva ziariști care se mai străduiesc să păstreze onoarea meseriei! Cât despre televiziuni, începând cu cea „națională”, ele sunt de-a dreptul focare de infecție morală și intelectuală. Nu avem a discuta despre ele din punct de vedere etic sau cultural. Nu știu dacă românii au avut vreodată – chiar în vremuri tihnite – ritualul matinal al lecturii ziarului. În anii 90 da, era un teribil furor de a citi sutele de publicații naționale și locale care apăreau. Acum, nu mai sunt băgate în seamă. Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru au scos o carte superbă despre arta de a nu te grăbi, de a trăi slow. Apropo, cu legato la întrebarea despre lectură: citirea cărții este mai lentă decât cea pe display, și asta este foarte bine pentru creier. E un fel de stretching pentru neuroni. În general, a nu te grăbi este azi un teribil exercițiu de umanizare. De regăsire a umanității pierdute. Presa scrisă este semnul unei societăți mature, cu un nivel ridicat de civism, „așezate” pe valori ferme. Consumul excesiv de televiziune (la care suntem pe primele locuri) e semn de primitivism, vulgaritate, nivel cultural scăzut. Timpul nu e aliatul, ci dușmanul nostru. Apoi, e vorba și de programul nostru cotidian. Mă doare sufletul când văd copilași de 6-7 ani, treziți de la 6 dimineața pentru că la 7 jumătate încep școala. Noi nu avem tradiția (și asta se leagă și de micul dejun sănătos și de cafeluța cu ziarul alături de care vorbeai) programului de muncă început la 9 dimineața.

În 2002 aţi scris un eseu intitulat "Ce citesc scriitorii?". Ce citeşte scriitorul Christian Crăciun?

De câțiva ani, mai puțină literatură propriu-zisă și mai multă eseistică filosofică și politică, teologie, istorie, filozofie…de astea….

În cadrul multor evenimente culturale aţi vorbit despre operele colegilor de breaslă. Vă consideraţi a fi şi un critic literar?

Nu în sensul cel mai strict al cuvântului. Sunt mai mult un hermeneut, nu insist pe judecata de valoare, nu fac panoramarea integrală a fenomenului literar sau a unui gen literar. Nu fac nici critică de întâmpinare, sunt un biet eseist impenitent.

Despre ce vă doriţi cel mai mult să scrieţi şi nu aţi făcut-o până acum?

Uite, adunând articolele pentru Lectio Incerta, am observat (lucru pe care mi l-a reproșat și Dan C. Mihăilescu când a prezentat cartea în rubrica lui) cu uimire că nu am scris nimic despre un autor pe care îl admir enorm: Andrei Pleșu. Poate unde ader atât de fermecat la stilul lui, pesemne am dialogat interior atât de intens cu cărțile lui, încât am fost convins că am și scris despre ele. În altă ordine de idei, râvnesc o carte despre Nichita, dar pentru asta îmi trebuie și timp și liniște…exact ce spuneam.

Ce cuvinte vă plac cel mai mult?

Oooo, asta nu m-a întrebat nimeni până acum! Îmi plac Cuvintele. Mai ales cele vechi. Să le pipăi, să le miros, să le gust, să le dibui sensurile, etimologiile, sonoritățile, să mă joc acrobatic speculând asupra lor. Îmi plac mai ales sintagmele fixe (am și avut în tinerețe o rubrică într-o revistă de cultură în care mă jucam cu astfel de „molecule” lingvistice de gen: a te face luntre și punte, a înțărca, a cădea pe gânduri, test și țest, în cerul gurii etc.). Mai acum o săptămână am scris ceva despre om de treabă.

Dacă v-aţi putea îndeplini o dorinţă acum, care ar fi aceea?

Să trăiesc ceea ce trăiesc acum, dar să am 40 de ani.

Andreea Ştefan

INTERVIU

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 05 Sep 2016 18:45:00 +0000

Am dat pe 1 septembrie un interviu on line jurnalistei Andreea Ștefan de la Oglinda de azi, care va apărea, cred, în nr. de marți 6 sept. Îmi permit să fur nițel startul publicându-l pe blog:

Cum este să fiţi scriitor într-o Românie în care o mare parte a populaţiei este extaziată de "dramele" unor personalităţi "cu valoare", în care tineretul este furat de un sistem social vulgar, în care politica este sursă sigură de îndobitocire a multor creiere?

- Nu este facil. Arta este opusul vulgarității (și a fi vulgar nu înseamnă a folosi cuvintele cu P…și F…, ci cu totul altceva). Și cel mai mizantrop, mai hermetic, dintre scriitori are nevoie de un public. Depinde, sigur și de pretențiile pe care le ai față de tine, de ceilalți, sau de genul pe care-l cultivi. Un roman SF va avea obligatoriu o audiență mai mare decât un volum de poezii. Dar nu trebuie să dramatizăm, scriitorul adevărat își află totdeauna publicul său. Ca rol social, mi-e groază să observ că scriitorul este văzut la noi ca un fel de inamic public nr. 1. Pentru că spune lucruri neconvenabile masselor mângâiate pe burtă de anumite ideologii. E văzut ca un parazit, o ciudățenie, și nicidecum ca lider de opinie. E drept că nici scriitorimea ca breaslă n-a făcut nimic să merite încrederea, dimpotrivă. Pe de altă parte, vorbim la noi despre o criză a lecturii, temă amplă, solicitând o discuție aparte. (Adaug neapărat că e, în linia „paradoxului românesc”, dublată de o criză a autorlâkului, se scrie și se publică enorm și enorm de multă maculatură). Subliniez că detest obiceiul băștinaș al jelaniei din toate cele. Deci nu mă plâng „că nu se citește”. Și subliniez că nu pe tineri îi fac vinovați. Nu avem studii sociologice serioase despre lectură pe categorii de vârstă, profesionale, în funcție de domiciliu sau de pregătirea școlară. Știm doar că suntem pe ultimul loc la cărțile citite per capita. Tinerii care nu citesc sunt de cele mai multe ori, copiii unor adulți care nu citesc. Iar școala face, din nenorocire, totul pentru a transforma lectura într-o ocupație inutilă, detestabilă, plicticoasă, odioasă. Nu cultivă în nici un fel, plăcerea lecturii. Explicam cuiva azi că generația mea este privilegiată: noi am și citit cărțile bune la vremea potrivită, dar, chiar dacă nu suntem „nativi digital”, putem folosi la modul cel puțin acceptabil și „devisurile” actuale. Deci ne putem îmbogăți de la ambele izvoare. Ceea ce, mi-e teamă, cei ce ignoră cultura clasică (în conținut și în forma de transmitere), fie ei și programatori geniali, au pierdut. Cât despre politicieni, să-i lăsăm în nimicnicia lor! Dar, atenție, nu se poate fără politică, prin care înțeleg asumarea conștientă de către cetățean a binelui public. De aceea politica începe de la cultură.

Cum a aflat Christian Crăciun că drumul său în lumea aceasta este sortit multor cuvinte scrise?

- Citind, din copilărie. Mama mea era o cititoare pătimașă și de la ea m-am molipsit. De la o anumită vârstă, am început să comentăm împreună cărțile citite. M-a învățat cum se citește o carte, mi-a spus despre scriitorii care erau încă nomina odiosa atunci prin anii 60-70. Apoi liceul, cu profesori excepționali, facultatea, mi-am dat seama (probabil din timpul liceului când am publicat primele texte?) că trebuie să exprim ceea ce trăiesc, experiența mea culturală. Încă pentru mine omul este esențialmente cultură și abia apoi altceva. Anticipez aici și întrebarea despre eseu.

- Când şi unde aţi debutat?

Într-ale cititului aţi făcut slalom printre genurile literare, însă, în scrieri v-aţi oprit asupra eseului. De ce?

- Care dintre eseuri poartă o parte din sufletul dumneavoastră?

- Există zi în care să nu citiţi sau să nu scrieţi?

Cum ți-am spus, nu scrisul, respectiv publicatul, mă obsedează. Cititul da. Citesc mult prea puțin față de cât aș vrea și de cât ar trebui. Zi de zi.

- Stăpâniţi, de asemeni, arta de a scrie editoriale. Este rubrica dumneavoastră din săptămânalul "Oglinda de Azi". Cum vă alegeţi temele pe care le abordaţi? Vă inspiră realitatea?

- Ce înseamnă pentru dumneavoastră această activitate jurnalistică?

Sunteţi profesor la Colegiul I.L. Caragiale din Moreni. Vă mai surprind în mod plăcut elevii dumneavoastră? Îi mai regăsiţi pe cei de "ieri" în cei de "astăzi"?

Într-o scriere, indiferent de încadrarea sa ca gen, este important ce se spune sau cum se spune?

În egală măsură, dacă-l respecți pe Ce, dai maximă atenție lui Cum.

Pe unul dintre site-urile de socializare, le oferiţi prietenilor, în fiecare zi, "Doza de Cioran"? De ce recomandaţi această doză, de ce Cioran şi nu altcineva?

Ce regrete aveţi pe plan profesional?

Te referi la profesiunea didactică sau la cea de scriitor? (pe care mă sfiesc să mi-o asum, de altfel). La a doua niciunul. Ce fost, a fost! Ce va fi, va fi! La prima, multe, mari și mai mărunte. Mai ales în ultimii ani, profesiunea didactică a devenit, prin birocratizare și formalizare excesive, un fel de a mesteca noroi de cuvinte.

În 2002 aţi scris un eseu intitulat "Ce citesc scriitorii?". Ce citeşte scriitorul Christian Crăciun?

De câțiva ani, mai puțină literatură propriu-zisă și mai multă eseistică filosofică și politică, teologie, istorie, filozofie…de astea….

Ce cuvinte vă plac cel mai mult?

Dacă v-aţi putea îndeplini o dorinţă acum, care ar fi aceea?

Să trăiesc ceea ce trăiesc acum, dar să am 40 de ani.

1 sept 2016

Cum a aflat Christian Crăciun că drumul său în lumea aceasta este sortit multor cuvinte scrise?

- Când şi unde aţi debutat?

Într-ale cititului aţi făcut slalom printre genurile literare, însă, în scrieri v-aţi oprit asupra eseului. De ce?

- Care dintre eseuri poartă o parte din sufletul dumneavoastră?

- Există zi în care să nu citiţi sau să nu scrieţi?

Cum ți-am spus, nu scrisul, respectiv publicatul, mă obsedează. Cititul da. Citesc mult prea puțin față de cât aș vrea și de cât ar trebui. Zi de zi.

- Stăpâniţi, de asemeni, arta de a scrie editoriale. Este rubrica dumneavoastră din săptămânalul "Oglinda de Azi". Cum vă alegeţi temele pe care le abordaţi? Vă inspiră realitatea?

- Ce înseamnă pentru dumneavoastră această activitate jurnalistică?

Sunteţi profesor la Colegiul I.L. Caragiale din Moreni. Vă mai surprind în mod plăcut elevii dumneavoastră? Îi mai regăsiţi pe cei de "ieri" în cei de "astăzi"?

Într-o scriere, indiferent de încadrarea sa ca gen, este important ce se spune sau cum se spune?

În egală măsură, dacă-l respecți pe Ce, dai maximă atenție lui Cum.

Pe unul dintre site-urile de socializare, le oferiţi prietenilor, în fiecare zi, "Doza de Cioran"? De ce recomandaţi această doză, de ce Cioran şi nu altcineva?

Ce regrete aveţi pe plan profesional?

În 2002 aţi scris un eseu intitulat "Ce citesc scriitorii?". Ce citeşte scriitorul Christian Crăciun?

De câțiva ani, mai puțină literatură propriu-zisă și mai multă eseistică filosofică și politică, teologie, istorie, filozofie…de astea….

Ce cuvinte vă plac cel mai mult?

Dacă v-aţi putea îndeplini o dorinţă acum, care ar fi aceea?

Să trăiesc ceea ce trăiesc acum, dar să am 40 de ani.

1 sept 2016

Cuvintele IUBIRII

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Tue, 23 Aug 2016 17:22:00 +0000

CUVINTELE IUBIRII

Este, desigur, o întâmplare că materialul pe care îl propun pentru numărul 2 al Buletinului nostru este, ca și la primul, tot transcrierea unei conferințe. Dar și întâmplarea este întemeiere de sens…Nu sunt un tip care să cultive oralitatea, deși ultimii ani m-au proiectat adeseori în ipostaza neobișnuită pentru mine a unui wandering speaker. Dar nu cumva chiar revenirea la oralitate (oricât de diferită de cea tradițională și mediată de felurite gadgeturi) este una din mărcile antropologice esențiale ale vremii noastre? Provocând prefaceri ale condiției umane încă greu de bănuit și de cuantificat? De aceea însăși forma acestor texte, de o retorică „tradițională”, este implicit polemică și are o dimensiune antropologică vădită. Dincolo de tema lor. Am transcris, deci, în cele ce urmează scurtul logos pe care l-am ținut în ziua de joi 25 februarie, la invitația Centrului Județean de Cultură Prahova, în spațiul generos intim al Centrului Dramatic Mythos. Prilejul de astă dată a fost o întâlnire pe tema dragostei, cu mai mulți vorbitori, dintre care mie mi-a revenit sub-tema „Dragoste și literatură”. Publicul tânăr, fremătător, participativ, încântător. Acesta este contextul necesar înțelegerii conținutului. Am transcris cu minime corecturi și modificări acolo unde avalanșa rostirii libere risca să lase textul în obscuritate.

Tema care îmi revine mie în întâlnirea din această seară este: literatura și dragostea. Să nu se supere Părintele Bogdan, dar vreau să încep cu o mică observație: uneori când întrebi un preot sau un teolog despre o chestiune din aceasta mai subtilă, mai dificilă respectivul ridică ochii în tavan și spune: fiule, asta e o taină, și a scăpat. Asta pot să fac și eu, vă spun: Dragostea e o taină, și am scăpat, pot să plec. Ar fi bine dacă ar fi așa ușor, evident că nimeni nu știe ce e aceea dragoste, evident că toată lumea știe ce este aceea dragostea și v-aș propune să pornim de la următoarea premisă: dragostea se învață. O premisă pe care îmi pare tare rău că nu pot să v-o demonstrez aici, pentru că este destul de dificilă. Imediat se pun două întrebări: de la cine o învățăm? Și cum o învățăm? Vă mai spun ceva, dragostea este legată de foarte multe cuvinte – o să vorbim imediat și despre vocabular – și printre ele se află și cuvintele dificile cum ar fi fericire de pildă, eternitate, niciodată ș.a. Dacă învățăm, învățăm la tinerețe, dragostea este legată de tinerețe, deși, din păcate, sau din fericire, se mai iubește și la bătrânețe și știți că pojarul, dacă îl faci la bătrânețe e mortal, la tinerețe te faci bine. Eu sunt om bătrân și știu. Deci nu cumva iubim la tinerețe ca să nu știm? Dragostea se leagă firește de cei doi termeni fundamentali ai universului: masculinul și femininul. Nu spun bărbatul și femeia pentru că masculinul și femininul se pare că au existat înainte de a exista bărbatul și femeia, care se unesc printr-o energie care se cheamă iubire ce duce la creație. Iubirea care nu duce la creație, nu este iubire. Există un cântec mai profund decât pare, pe care-l știți cu toții, formația Taxi parcă îl cântă, în care bărbații se chinuiesc să spună: te iu…te iu… de ce, pentru că este cel mai greu cuvânt de spus, nu există cuvânt mai greu de spus decât te iubesc. Pentru că, dacă l-ai spus ușor, înseamnă că l-ai mințit. L-ai mințit pe celălalt, te-ai mințit pe tine și ai mințit și cuvântul iubire. Mă leg foarte mult de cuvinte, firește, observa și Părintele Bogdan că se poate spune a face dragoste, dar nu se poate spune a face iubire. Ambele cuvinte provin în limba română din limba slavă, probabil, trebuie cercetat și asta, ele sunt sinonime pe 99% din suprafața lor, dar la un moment dat apare această sciziune care trebuie să ne pună pe gânduri.

Ce înseamnă, de fapt, această capacitate de a spune cuiva te iubesc? Pentru că, în momentul când îi spui cuiva te iubesc, îi spui ești nemuritor (numai?) împreună cu mine. Pentru că amândoi suntem capabili să creăm ceva care vine din viitor, de dincolo de noi. Pentru că iubirea vine de dincolo de noi, trece prin noi și ajunge dincolo de noi. Noi suntem niște vase prin care iubirea doar trece. Dacă suntem vase curate, iubirea iese curată din noi, dacă suntem vase murdare, se murdărește firește și iubirea care trece prin noi. Apropo de întrebarea de unde învățăm ce este iubirea, de bună seamă din literatură. Peste 90 % din cărțile care formează literatura lumii, de la Ghilgameș până astăzi, au ca temă iubirea. Dar, spune undeva Novalis, dragostea e mută, numai poezia o poate face să vorbească. Iată, devii poet când iubești, fără să fii făcut un singur vers, o jumătate de vers, un sfert de vers. Prin simplul fapt că dai glas iubirii tale. Încă două lucruri care se apropie: poezia și dragostea. Dacă ele practic se confundă, pe de altă parte cărți cum să vă spun de teorie a dragostei, de filozofie a dragostei, nu de sexologie, cărți care să facă ceea ce încercăm noi să facem aici, să privim dragostea dintr-o perspectivă mai metafizică, mai metaforică, nu mai sunt așa multe precum sunt cele de literatură. Sigur că putem merge la Banchetul lui Platon, sigur că sunt și alte cărți de această factură, eu v-am adus aici câteva, câte am putut prinde la repezeală din biblioteca mea. În altă ordine de idei, dragostea nu unește numai două persoane, ci și cele două, ca să nu spun trei părți ale ființei noastre: trupul, sufletul și spiritul. Dragostea care nu cuprinde toate aceste părți nu este dragoste. Adică dragostea care prinde numai sufletul este sensiblărie, e sensibilitate excesivă și e slabă. Dragostea care cuprinde numai spiritul este răceală, e calcul. Dragostea care cuprinde numai trupul este eros pur și simplu. Dragostea care le cuprinde pe toate, abia aia este iubire și abia ea duce la împlinirea ființei. Pentru că asta căutăm în fond în iubire: să ne împlinim. Și ne împlinim în cifra trei, în treime. Nu în cifra unu, nu în cifra doi – cifra doi e necesară, dar nu este suficientă – ne împlinim abia odată cu cifra trei. Sensul Treimii ține și de acest aspect al iubirii. În Epistola lui Ioan se spune simplu: Dumnezeu este iubire! Punct. Mai mult de atât nu se poate spune despre Dumnezeu, sau mai puțin de atât. Poate că v-a surprins că v-am spus că dragostea se leagă și de partea rațională. Vă dau două exemple din poetul pe care-l iubim cu toții, Eminescu. Poetul are un vers infernal pe care nu-l învață elevii la școală: Ce e iubirea: E-un instinct atât de van, ce le-abate și la paseri de vreo două ori pe an. Te-a terminat! Este „iubirea” ca „basic instinct”, formă care, observăm, tinde să le obnubileze treptat pe toate celelalte. Un asemenea tip de iubire are în poezia eminesciană un personaj tip pe care-l știți și pe care-l cheamă Călin. El ar fi în limbajul de azi un gagicar, de neam prost, care vede și el una bună și prințesă și cu avere și de neam bun și o agață, și dă-mi un sărut și gata. Dar, surpriză, după ce se petrec niște schimbări foarte ciudate cu firea lui Cătălin, uitați-vă dumneavoastră la a doua declarație de iubire pe care el i-o face Cătălinei. Limbajul lui seamănă acum cu cel al Luceafărului. Eu îi întreb pe elevi: cine vorbește acolo, și elevii care de obicei nu sunt atenți, că de aia sunt elevi, răspund cu grabă: Luceafărul. De ce? Pentru că limbajul lui Cătălin s-a „luceferizat”. S-a hiperionizat, zic eu chimic. El îi spune acolo acest lucru extraordinar: revarsă liniște de veci pe noaptea mea de patimi! Iată ce devine suprema iubire la el acum: nu patima, ci liniștea de veci, absolută, care stinge patima. Este opusul lui Cătălin din prima apariție. Aici este apexul iubirii, în momentul când patima s-a liniștit și când devine liniște de veci, devine spirit. Uite, v-am adus aici într-una din cărți, o splendidă carte despre iubire a unui teolog contemporan Costion Nicolescu și care are și un titlu minunat: Carte despre îndrăgostiții care vor să se împrietenească. Pentru că el vede în prietenie – și demonstrația este teologic și sentimental și cum vreți s-o luați absolut superbă – o etapă deasupra dragostei. O etapă când patima s-a potolit și când se întâlnesc cele trei, poți să ai liniștea spirituală, ceea ce în Scriptură este numit etapa lui agape, etapa supremă a iubirii.

Iubirea presupune și inspirație, și asta o leagă iarăși de literatură, presupune duh, la fel ca și literatura. Numai oamenii bogați sufletește știu să iubească. Ne întrebam dacă iubirea poate fi învățată… iată, ajungem din nou la concluzia că nu toți oamenii știu să iubească, toți oamenii au instincte, dar aia nu e iubire. Numai oamenii foarte rafinați, oamenii care au o educație sufletească, intelectuală și spirituală știu să iubească. Ei au o complexitate care permite iubirea, pentru că iubirea este complexă. Ceilalți sunt niște simplii purtători de instincte. Și vă mai arăt aici o carte, apropo de faptul că fără literatură n-am fi știut niciodată să iubim, Denis de Rougemont Iubirea și Occidentul, o carte care arată foarte clar ce mutație s-a petrecut în conceperea și trăirea iubirii în momentul când au apărut trubadurii. Este o schimbare de paradigmă, cum se spune în termeni pretențioși, științifici, în care raportul dintre femeie și bărbat s-a schimbat radical față de cum era privit până atunci. La trubaduri suprema încercare a iubirii era să nu vezi niciodată iubita, să o iubești fără să o vezi. Donna Angelicata era înger adică ceva de dincolo. Și mai invoc aici un cuvânt: căutare. Iubirea este căutare. Toată viața, și acum suntem din ce în ce mai precoci, începem de pe la 12- 13 ani, ba am văzut și fetițe mai mici pe FB care își caută iubitul: mămico, în cls I sau clasa 0, am iubit! Și tot căutăm iubirea… Gândiți-vă la două personaje: Don Juan, cel care caută iubirea prin o mie și ceva de femei, și nu știm dacă a găsit-o. Și celălalt Don, Don Quijote , care dă de una, vorba lui Creangă balcâză și lălâie, dar care pentru el este idealul. Aici ne întâlnim cu altă trăsătură a iubirii: ea transfigurează. Știți vorba: nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Iubirea este ceea ce iubesc eu, și atât. Asta se vede foarte bine în povestea Dulcineei lui Don Quijote.

E important deci limbajul. Limbajul este erotizat pentru că are gen. Cel puțin limba română încă mai are trei genuri. Dintre care cel mai interesant este neutrul. Există o carte foarte interesantă care demonstrează că limba română este o limbă feminină, ceea ce-i dă o forță teribilă. E o carte la fel de profundă cum sunt mult mai cunoscutele cărți ale lui Noica. Această erotizare, pentru a v-o demonstra vă adresez o singură întrebare: de ce limbajul îndrăgostiților conține atâtea diminutive și nume de animălașe? Găsiți o explicație! Eu nu am găsit una, sau una care să mă mulțumească deplin. Este o cataliză care transfigurează limbajul, îi dă alte funcții decât cele de simplă comunicare. La fel ca în poezie. Limbajul, chiar cel al iubirii mistice este profund erotizat. Și nu vă trimit doar la Cântarea Cântărilor, care este poate cea mai frumoasă poezie de dragoste care s-a scris vreodată. Dar dacă îi veți citi de pildă pe misticii spanioli, pe Sfânta Tereza de Avilla sau Sf. Ioan al Crucii veți descoperi un limbaj erotic, erotic. În Biserică vorbim tot timpul de Mire și Mireasă. De ce? Pentru că această Putere a dragostei, fără ea nu ar exista lumea. Și nu am exista nici noi, nici la modul biologic, cu atât mai mult la modul spiritual. În momentul când iubim, chiar la modul fizic mă refer acum, iubirea transfigurează trupescul. Cum spune cineva: atunci trupul devine Chip. Iubești în celălalt pe Celălalt. Pentru că nu te poți iubi pe tine însuși. Asta e o aberație, un narcisism insuficient. E una din maladiile societății contemporane. Dragostea mai este legată și de Sărbătoare. Nu de o anume sărbătoare calendaristică: nici de Valentine, nici de Dragobete, nici de 1 Martie, care, după părerea mea, este adevărata sărbătoare a dragostei în folclorul nostru. Dragobetele a fost reinventat ca un fel de reacție la Valentine, el era o tradiție obscură, puțin răspândită în câteva regiuni ale țării. Pe mine mă interesează sărbătorescul. Atunci când iubești sigur că timpul curge altfel, sigur că toată lumea e în sărbătoare și toată lumea e în primăvară, de aia sunt toate sărbătorile iubirii primăvara. Nu numai pentru că aleargă sângele și sevele în flori și copaci și totul renaște la viață, ci pentru că orice iubire e un început, și primăvara fiind Începutul, e normal ca sărbătorile iubirii să pice, indiferent de cultura în care ne aflăm, în primăvară. Prin ce se mai leagă iubirea de literatură?

Prin aceea că întotdeauna ne îndrăgostim de o imagine. Literatura se face cum știți din imagini, și noi, înainte de a ne îndrăgosti de o persoană reală, ne îndrăgostim de o imagine, am dat deja exemplul lui Don Quijote, care, înainte de a o cunoaște pe Dulcineea, auzise e ea. Imaginea femeii perfecte, sau a bărbatului perfect, dacă avem noroc, găsim corespondatul acelei imagini și în realitate, modelul și realul se suprapun într-o mai mică sau mai mare măsură, fizic și psihic. Dar totdeauna ne îndrăgostim de această imagine. Hai să vă mai arăt câteva cărți […] Câteva cărți care nu că ne învață să iubim (contrazic acum ce spuneam la început) pentru că pentru a învăța să iubim trebuie să iubim. Aici nu merge ca la școală: trei săptămâni de teorie, o săptămână de practică. Aici, în iubire, din fericire teoria („literatura despre”) și practica nu pot fi separate. E precum cerneala vărsată în apă: nu mai știi care e cerneala și care apa. Nimeni n-a putut să iubească fără să citească, dar nimeni n-a învățat să iubească citind o carte. Asta e la fel de adevărat. Mă duc aici la palatul Culturii, iau fișierul cu toate cărțile despre dragoste și devin un îndrăgostit perfect. Asta nu e posibil. Roland Barthes aici vorbește despre abrealitate, această forță pe care o are iubirea de a ne smulge din realitate. E lucrul cel mai folositor pentru noi, să știți. De ce spunem că îndrăgostiții umblă cu capul în nori? Pentru că pentru ei realitatea imediată nu mai este preocuparea numărul unu ci numărul….nu știu care. El este preocupat doar să iubească. Pentru că ființa lui, atâta cât este, pentru că avem o ființă mărginită, e atât de copleșită de o forță care vine din tot cosmosul și care se cheamă iubire, încât nu mai are timp să se uite că i s-a rupt flecul la pantofi (asta depinde, totuși se îmbracă frumos ca să placă celuilalt, e o întreagă semiologie a modei aici, despre care nu am timp să vă vorbesc) sau că nu are ce mânca mâine sau alte lucruri de genul acesta. Îndrăgostitul are un alt mod de a se raporta la realitate decât îl are omul neutru sau omul care este într-o perioadă de anti-îndrăgostire, ca să spun așa.

Și un ultim lucru, pentru a încheia… Am încercat să trec prin câteva cuvinte ale iubirii. Ultimul pe care vi-l propun este fascinație. Adică de un fel de hipnoză. Apropo și de ce spuneam înainte, când ești îndrăgostit nu mai vezi nimic din realitate. Nu-l mai vezi nici măcar pe cel pe care-l iubești, vezi acea Imagine. Don Quijote nu o vede pe Dulcineea. Și asta se numește fascinație, ești răpit, ești dus în duh - iată, iubirea este și inspirație – din această cauză marii poeți au reușit să îmbine inspirația poetică și inspirația erotică, tocmai pentru că sunt conștienți de această forță care nu știm de unde vine și care, repet, numai trece prin noi, ne călăuzește.

Vă doresc să fiți vase bune conducătoare de iubire!

Christian Crăciun

TREABĂ

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 22 Aug 2016 09:09:00 +0000

OM DE TREABĂ

Ce este un om de treabă? Un om bun, onest, cinstit. Dar de ce folosea vechea limbă română (limbă azi moartă, o prevedea încă din anii 50 ai secolului trecut, în celebra scrisoare către Cioran, Constantin Noica. Și dacă nici Noica nu iubea limba română….) această sintagmă? Încercând o arheologie a sensurilor printre vechile expresii, adevărate molecule semantice, m-am lovit și de această vorbă, cândva banală. Ea ne transmite, evident, o etică a muncii. Omul bun este cel care își vede de treaba lui. Și care face treabă. Atunci el prezintă încredere, te poți baza pe el, nu e pierde vară, nu taie frunză la câini, se ține de cuvânt și-ți sare în ajutor la nevoie. Opusul lui este cel care n-are nicio treabă, adică este nepăsător. Nu că n-are „job”, cum se spune azi, pentru că de treabă îți găsești, nu aștepți să ți se ofere. E fariseul care trece pe lângă omul rănit, fără să-i acorde ajutorul pentru că n-are treabă cu el. Pe de altă parte, îl aflăm pe cel care se află în treabă. Adică se face că face. Se bagă unde nu-i treaba lui. Cel care nu-i de treabă sau nu-și vede de treaba lui este pur și simplu netrebnic.

Pe de altă parte, cu această formulă ne aflăm în vecinătatea imperativului moral: trebuie! A fi de treabă, adică în rânduială, a-ți vedea de treaba ta, a face numai ceea ce se cuvine. Cuviincios. Trebuie să fii de treabă! Aici spui: treaba mea, adică îmi asum răspunderea, sau treaba ta, adică: vezi că nu e bine ce faci! Ni se vorbește deci de libertate și răspundere. Treabă complicată! Căci, atunci când ai terminat o treabă, cată să te duci în treaba ta. Mereu există una.

Etimologic, aflăm sensuri azi pierdute, căci trebnic înseamnă și carte de rugăciuni, altar, canon, ritual, jertfă. Intrăm aici în mitologia sacralității muncii (tot cuvânt slav), muncă însemna chin, pedeapsă, a munci pe cineva înseamnă a pedepsi (vezi muncile lui Hercule) etc. Și, pentru că nu fac știință aici, mă întreb: întrebarea ce treabă are? N-au nicio legătură etimologică, dar ce straniu s-au înfrățit cât le-a ros timpul cel mare al folosinții limbii. Seamănă, cum ajung să se asemene unii soți după decenii de căsnicie. E trebuință de întrebare și sunt oameni a căror menire/treabă este să ne țină treji prin întrebare.

Concluzia? În orice sens trebuie să fii om de treabă!

MĂLINI

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Sat, 06 Aug 2016 17:08:00 +0000

ȚARA UNDE POMII AU NUME….

Da, există o astfel de țară, unde fiecare pom din curte primește un nume. Sunt Oblio, mărul pădureț, Roger, puiul de stejar, Ioana, cireșul, Helga, mărul de pe hat, Lavinia și Alteea sunt gutui și frații lor se numesc Lena și Karen. Sybil, e alt gutui, regina Tuia, prunul Klompe, vișinul Morgothia, vișinul Klim. Ca un nou Adam în paradis, omul e chemat să dea nume la tot ce mișcă: „ – Să ne pui și nouă nume, frate om!, mă roagă unul dintre vișini. – Să le pui și lor nume, frate om!, îmi spune și îngerul de pază […] Să le pui nume!, frate om, repetă îngerul de pază. În cartea vieții sunteți toți: oameni, pomi, păsări, ierburi. Toți – Ce bine, frate înger. Da, Eduard, da…”. Țara asta se numește Mălini. Este Mălinul lui Labiș, firește, dar, de acum, și Măliniul lui Eduard Dorneanu, dintr-o carte cu acest nume, apărută la editura Eikon în 2014. Textul este o decupare de mici scene care ne dezvăluie lumea satului de azi (datele sunt precizate, suntem în anii 2013-2014) contemplată cu o imensă duioșie, iubire, înțelegere și sarcasm. Și, firește, lumea amintirilor. E o țară în care se găsesc deopotrivă și prostia hiperbolică, ura, lăcomia absurdă, naivitatea, mărginirea, violența, lenea, o răutate patologică, dar și vorbirea directă a „fratelui om” cu „fratele înger”, aruncarea dracului de pe punte ca în poveste, expresiile fulgerătoare care fac cât un tratat de filozofie, bunătatea îndurării și îndurerării, ironia fină, munca și timpul ei (aș fi vrut să numesc acest text „Munci și zile” pentru că tocmai acest calendar lăuntric al unui cosmos sfințit prin punerea barabulelor în pământ, culesul vișinelor, văruitul camerei, prășit ș.a.md. este scos în evidență de compoziția cărții), o lume care se prelungește pe nesimțite în mit și poveste, în care omul vorbește firesc cu lighioanele din ogradă, cu pomii și cu cerul, cu stelele și cu păsările, cu vântul și cu îngerul, iar ele îi răspund, un creștinism cosmic fără ostentație, fără parapon, fără dogmă, dar indestructibil prin rădăcini, precum de câte ori Eduard sapă în grădină dă de rădăcinile vii și puternice ale unui arbore ce de mult nu mai este, așa, când îi cercetează cu amuzată îngăduință pe acești oameni cu scăderile lor de multe ori grave dă de aceste rădăcini nemuritoare ale unui cosmos care s-a ascuns în fiecare dintre personaje. E o lume de o poezie pură și de multe ori atroce. O lume care face pereche cu Bulzeștiul sorescian din La lilieci.

Cartea este o însumare de scurte povești, „scene din viața cotidiană” care se constituie într-un autentic document uman, îmbinând poezia cu realismul socio-psihologic, despre ce înseamnă un sat românesc de azi. Este și un fel de jurnal al muncilor și al anotimpurilor. Surprins cu un autentic lirism, provenit din febrilitatea perceperii naturii ca miracol. „Vântul îngroapă capete de profeți la marginea ogoarelor”. „Copacii din livadă șoptesc rugăciunea de dimineață. Dumnezeu o ascultă în genunchi. Rugăciunea copacilor este simplă, fără cuvinte prețioase, fără metafore bombastice”. Numai cine a îngropat un câine ori o mâță în fundul grădinii sau a vorbit cu un pom, sau i-a mângâiat coaja aspră, sau s-a tăiat în asprele frunze de fasole, poate percepe tonul de elegie și bocet al acestor pagini la contemplarea „țării” acesteia de oameni și jivine și îngeri. „Dimineața se așază flămândă în palmele Domnului. Roua se scurge printre degetele Lui și răcorește gutuii, porumbul spintecat de grindină și mormântul tatălui meu. Îngerii de noapte se retrag lăsând în urmă șoapte și ecouri. Clopotul bisericii clatină liniștea. Respir adânc. Livada mă strigă cu vocea firelor de iarbă. Aud și înțeleg. Aud”.

Pe de altă parte, există momente narative surprinse cu un ochi necruțător, iar urechea percepe sonoritatea limbajului local, de o savoare excepțională. „- Uăi, tu vrei batai! Nu ti lășî. Amu ti pocnesc! – Ia fă-ti încoaci sî ti învăț minti!, prostălăuli. […] – Da ci i-am pus eu sî intri în șanț?...Ci i ar sări sî mă agiuti pi mini?[...] – Uăi!, dacî ti belesc aicia în drum îi ghini? Uăi!, nu mă fă cî ti bat di crăchi”. Se conturează și câteva personaje: în primul rând mama, octogenară neobosită, în continuă „trebăluire” și trăitoare firesc a ritmurilor unei existențe ritualizate, marcată de lucrurile care trebuie făcute fiecare după rostul și timpul său. Apoi tatăl, plecat dintre cei vii, evocat în amintiri de o tandrețe virilă, în ancestrala lui înțelepciune. („Copile!, țăranul nu are voie să doarmă, să se îmbolnăvească ori să se rătăcească. Pe el nu îl ajută nimeni”). Și, desigur, Eduard însuși, se conturează (auto)portretul unui rebel fără cauză (scenele de Bunuel din școala sau armata ante 1989) cu vocația de a-i provoca pe ceilalți să-și dezvăluie fără rest trăsăturile, de a surprinde în culori tari o umanitate deloc idilică, o „lebădă neagră”, anomalie cromatică în zarea Mălinului unde oamenii se ghidează după „io am făcut ceva din viața me”. Este un „melancolic” (antologică povestea acestui epitet, sub forma „meclancolic”, primit de la un maistru, pe când era în clasa a IX-a la practică agricolă. De altfel școala, copiii apar în aceste povești în latura lor infernală), privit ca o ciudățenie care „scrie poezii” de consăteni. Dar martor extrem de atent al unei lumi în extincție și al nașterii uneia noi. „Dumnezeu ia cei doi fluturi din ghiveciul cactusului și îi așază înapoi pe sticla ferestrei. Fluturii alunecă și cad pe podeaua cerdacului. Nimeni nu poate încălzi fluturii, zilele ploioase și inimile oamenilor triști”. Și acea splendidă evocare a strămoșilor veniți la coasă, un fel de catalog homeric al corăbiilor/cosașilor, pomelnic al străbunilor: „În mișcarea cosașului e toată dârzenia, tot orgoliul unei generații. Cosesc. Aici a cosit Iacob Dorneanu, stră-stră-străbunicul meu. Și Andrei Dorneanu, stră-străbunicul meu. Și Ilie Dorneanu, străbunicul meu. Și Vasile Dorneanu, bunicul meu. Și Neculai Dorneanu, tatăl meu. Aici vor cosi urmașii neamului meu. Nu mă mai dor brațele. […] Mă așez pe spate în iarbă. Văd în albastrul cerului pe Dumnezeu cosind. E dezbrăcat de orgoliu, asemenea unui țăran bucovinean. Hărșt! se aude din cer. Dumnezeu cosește în albastru. Ehei!”

Urmează apoi puzderia de personaje din lumea satului, evocate cu numele și porecla, mereu pitorești, strigarea unui inventar al caracterelor rurale (dar nici bișnițarii de la oraș nu diferă cu nimic tipologic). „Agresivitatea din zona rurală nu va dispărea nici dacă România ar fi ocupată de extratereștri, iar aceștia ar monitoriza fiecare formă de viață care respiră la sat”.

Fiecare din cele 41de schițe are structura unei „zile” sacralizate, începe și se termină cu o rugăciune. Pline de aceeași îmbinare de lirism și realism sunt și evocările vremurilor de dinainte de 89. De pildă, scena în care copilul trebuie să se ducă la oraș să cumpere pâine, precizia cu care sunt enumerate magazinele de unde se putea cumpăra pâinea, dimensiunea de aventură pe care o capătă călătoria, căci nu-l ia nici un „ia-mă nene” la întoarcere, pentru ca totul să se ridice, odată cu mirosul de pâine caldă, spre mit: „La plecarea din oraș priveam întotdeauna în oglinda retrovizoare a mașinii. Acolo vedeam pe Dumnezeu cum aleargă n spatele mașinii cu o pâine neagră în mâna stângă. Știam că va alerga după mine o viață întreagă. Știam. Vântul mângâie umbrele îngenunchiate. Stau spate în spate cu Dumnezeu. Nu ne vorbim. Nu ne privim. Nu”. Citatul acesta ne dă o idee și despre ritmul interior al narațiunii, fraza este scurtă, alertă, precisă, pentru a mă păstra în simbologia cărții aș spune că este un stil tăios, eficient, cu minimum de efort și maximum de eleganță „taie”, precum gestul cosașului, maximum de sens.

Mă întreb asupra funcției literare a unui asemenea text. Cu o structură de jurnal și cu o sinceritate de antropolog, naratorul consemnează o „ciocnire a civilizațiilor”. Asemenea momente de trecere dau, se știe, tipurile umane și poveștile cele mai interesante. E cazul bătrânului care vrea să-și încarce telefonul mobil și care e nemulțumit că a primit doar minute nelimitate. Sau a celuilalt care e supărat pe altul că face speculă cu „găleți de internet”. Dar, pe de altă parte, această lume, cu un sens atât de specific al vieții și al morții, este iremediabil condamnată la dispariție. Scriind-o, naratorul se arată perfect conștient că este martorul unui apus. Din acest punct de vedere, finalul cărții poate fi citit și ca o alegorie. Merele viermănoase, căzute din pom, pe care îngerul le duce în azur celor morți, ca ofrandă, fac văzduhul albastru și deschid căile de comunicare cu cei duși. „Chemarea oamenilor și animalelor dragi mie seamănă cu o baladă gothică. Acum știu că albastrul e plin de roade neculese. Plin”. Asemenea acestor roade este și cartea aceasta despre o lume în extincție. O rodire a omului-pom de dus de către înger dincolo. Cartea lui Eduard Dorneanu, mi-a readus în minte o ipoteză, habar n-am dacă are vreo bază „științifică” (cuvântul însuși nu are ce căuta aici), la care mă gândesc de ceva vreme: anume că lumea tradițională a satului nostru, cu cosmosul său de obiceiuri și viziuni, nu mai poate supraviețui acolo, in situ. Acolo este condamnat la dispariție, tipologia umană care îl încarna se stinge cu rapiditate, sub presiunea „civilizației”. Și, dacă această lume mai supraviețuiește, se datorează „străineilor”, celor care au asimilat-o mai degrabă pe cale livrescă, satul mai este de găsit mai degrabă la Muzeu decât „la sat”. A trebuit să vină englezii, turiștii, pentru ca dragii noștri maramureșeni să înțeleagă ce comori înseamnă casele lor de lemn. Poate că este o erezie, din punct de vedere etnologic și sociologic, ceea ce spun, nu știu, dar povestirile lui Eduard Dorneanu, cu așezarea acestei lumi sub aripa îngăduitoare a îngerului, mi-au întărit părerea enunțată. El este un observator privilegiat și poartă această lume, ca un martor, în sine, pentru a-i mai da o șansă.

„ - Ești bucuros? frate om

- Sunt bucuros, frate înger.[…]

- Sunt bucuros, frate înger. Îți jur că sunt bucuros.

Închid ochii și simt arsura pleoapelor”.

Christian Crăciun

Schimbarea la Față 2016

IOSIF BERMAN

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 01 Aug 2016 21:37:00 +0000

ROMÂNIA MEA ȘI A LUI

Unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le-am primit anul acesta a fost un foarte elegant album de fotografii: ROMÂNIA LUI IOSIF BERMAN, pe care aflăm siglele Asociației România Culturală și A.F.C.N. și Federației Comunităților Evreiești din România. Albumul, bilingv, cu textele în română și engleză, redă publicului de azi o personalitate a publicisticii noastre dispărută în indiferențele istoriei, fotograful Iosif Berman. Primul nostru fotograf de presă profesionist. Cu toată neputința pe care o simt cuvintele în lipsa imaginilor, încerc să sugerez aici frumusețea, bogăția, diversitatea și intensitatea spirituală a acestor imagini. Evreu, dintr-o familie de așkenazi din celebrul Burdujeni, naturalizați în urma participării tatălui la Războiul de Independență, a venit în București și a devenit „omul cu o mie de ochi”, colaborator al unora din cele mai cunoscute publicații românești interbelice: Adevărul, Dimineața, Gazeta Ilustrată, Realitatea Ilustrată, Cuvântul Liber, dar și internaționale New York Times sau National Geographic. Înainte de asta, însă, fusese trimis în Rusia, în timpul Primului Război, l-a surprins acolo revoluția, a fost arestat și de albi și de roșii, dar în cursul acestor aventuri o cunoaște pe viitoarea sa soție, Raisa, cu care va întemeia o familie fericită. A avut cultul familiei și fotografiile „de familie” arată insistent chipuri și ipostaze ale fericirii. Cele două fete ale cuplului au urmat și ele cariere artistice: Luiza Berman, actriță de renume, cea care a păstrat cu devotament și spirit de sacrificiu și cultul tatălui și cât s-a putut din imensa sa arhivă foto, și Matilda (cunoscuta coregrafă Tilde Urseanu). Apoi Iosif Berman a devenit fotograful oficial al lui Carol II, calitate în care s-a alăturat inițiativelor culturale ale Regelui. În primul rând campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, la Goicea Mare, Cornova, Rușețu, Nereju, Fundu Moldovei, Runcu între 1928 și 1940. Este reprodusă în album o scrisoare a profesorului Gusti, care îi solicită imperios prezența, explicându-i că, fără imaginile lui, toată cercetarea și munca lor pe teren (concepută, cum știm, în ciuda precarității mijloacelor tehnice de atunci, ca integrată, cuprinzând și înregistrări audio și imagini) ar fi incomplete. Și, trebuie să spun de pe acum, imaginile, care ar merita fiecare analizată în parte, sunt excepționale. Iosif Berman a fost apreciat de toată lumea Sărindarului interbelic, și de personalități ale epocii, de la Iorga și Enescu la reporterii Brunea Fox sau Geo Bogza. Berman a fost peste tot: în sate și pe bulevarde, în aer cu Bâzu Cantacuzino și cu trenul pretutindeni, la Maglavitul lui Petrache Lupu și în mahalale, la Balcicul Reginei Maria și alături de diferite evenimente ale Familiei Regale. Când vor fi editate (cum se spune în textul final al albumului) complet toate clișeele rămase de la el, vom avea o istorie în imagini a României interbelice neprețuită. După 1940 și plecarea Regelui, steaua lui Berman apune, noul regim îi interzice prezența publică și se stinge anul următor. Am rezumat cât am putut biografia acestui personaj (este un personaj, nu numai al fotografiilor în care apare el însuși, un personaj din cele care dau textura de rezistență a unei epoci cum este Interbelicul românesc), așa cum e de aflat din materialele însoțitoare ale albumului. Să le amintesc: Prefața, semnată de Acad. Răzvan Theodorescu, prezentarea albumului în studiul Berman inedit, care explică redescoperirea acestuia după 1990, aparținând Adinei Ștefan (moștenitoarea fondului Berman de la dna. Luiza), o prezentare extrem de comprehensivă a contextului istoric și a personalității jurnalistului, Omul cu aparatul de fotografiat de Emanuel Bădescu, o analiză a temelor sale iconografice de Acad. Sabina Ispas, Drumurile fotografice ale lui Iosif Berman, și un Cuvânt de încheiere de Anca Beatrice Todireanu.

Două sunt întrebările pe care mi le-a ridicat desfătul ochilor pe aceste icoane din alte vremuri. Prima, despre statutul Imaginii în vremea noastră, ca formă de exprimare, de cunoaștere și de memorie. A doua, despre necontenita nevoie de a ne revizui ideile asupra acestei complicate și inepuizabile epoci a Interbelicului românesc. Aceste fotografii ne somează să ne întrebăm, din nou, ce înseamnă într-adevăr „civilizația imaginii” în care se spune că trăim. Într-adevăr, suntem asaltați, sufocați de imagini, statice ori dinamice, care dublează, multiplică indefinit și finalmente modifică radical realitatea, care devine un concept mult prea flou. Dar care ascultă și ea de principiul inflației: cantitatea diminuează calitatea. Altfel spus, civilizația imaginii nu înseamnă nimic fără o cultură a imaginii. Constatăm că omul de azi, sufocat de imagini, nu știe, de fapt, să le „citească”, fie ele un clip publicitar, un film artistic, un tablou ori o fotografie, clasică sau digitală. Le „consumă” și se lasă consumat de ele pur și simplu, în timp ce sensurile îi rămân ascunse. Tocmai împotriva unei astfel de fagocitări a Sensului ridică un obstacol un astfel de album. Privind imaginile lui Berman, ești obligat să întârzii, să-ți odihnești ochiul obosit pe echilibrul lor. Nu poți da pagina repede. Este o copleșitoare, pentru noi cei de azi, invazie de Frumos pe care ne-o propune omul acesta îndrăgostit de lumea captată prin obiectiv. Sigur că se pot face analize tehnice: lumină, perspectivă, decupaj, ritm interior, etc. Dar nu astea impresionează pe privitorul de azi (mai mult cred decât pe contemporanii lui Berman, care se hrăneau din aceeași atmosferă), ci tensiunea sufletească evidentă din fiecare clișeu. Fotografia presupune un cult al memoriei, dar și știința de a face faptul cotidian memorabil. Pe ambele le deține la modul superlativ fotograful. O horă, întâlnirea a doi cosași sau a trei coșari, niște rândunele pe sârmă sau niște rufe întinse la uscat devin, în expunerea lui Berman, urme, martori ai inefabilului, rup banalul muritor pentru a deveni semne ale imperisabilității frumosului. „Vânătorul de nori”, cum îi spunea fiica sa, avea și răbdarea și viteza de reacție și atenția de a surprinde, în orice privea clipa cu sens. De aici bucuria evidentă a fiecărei imagini. Autorul pare a triumfa de fiecare dată la gândul că a mai smuls morții o clipă. Această jubilație se transmite cu generozitate privitorului de azi. Obișnuit să ucidă clipele prin imagini de o clip-ită. Epoca lui Berman era una în care imaginea avea încă statut de unicat, nu se substituia cuvântului, sugera prin împlinire, nu devora prin excludere structura complicată a realității. Fotografia avea rangul înalt de martor, și răspunderea lui. Țăranii fotografiați de Berman își mai puneau în coliba lor săracă „poza” făcută la târg la nuntă, sau la nașterea vreunui prunc, toată familia, pe peretele de răsărit, alături de icoana cu busuioc. Acesta era statutul fotografiei, complinire în mundan a sacrului. Precaritatea tehnică a aparaturii de atunci ne dăruiește un aer de autenticitate pe care cel mai perfecționat Nikon de azi mi-e teamă că a pierdut-o iremediabil. Limba veche avea o formulare care, în ciuda a ceea ce cred pedanții, nu era deloc pleonastică: am văzut cu ochii mei! Expresia instituia vederea, prin subliniere, ca ultim criteriu al adevărului. Da, privind fotografiile lui Berman vedem cu ochii noștri cum arăta o epocă pe care, fatalmente, nu o cunoaștem decât livresc. Și este o „plus-cunoaștere”, ca să zic așa, absolut necesară. Berman e prezent (e condiția de bază a reporterului, fie el de cuvinte sau de imagini) și reușește să ne facă prezent, după decenii, acel trecut deja foarte îndepărtat. E o școală a vederii, a faptului că răbdarea obține, paradoxal, cele mai reușite efecte ale instantaneului.

Să privim, de exemplu, fotografia (îmi place să-i spun „poză”, oare cuvântul, ușor arhaic, s-a demodat?) în care ne este înfățișată o clacă (m-a dus gândul la niște texte ale lui Dumitru Cristian Amzăr despre șezătoare, probabil erau împreună în acele campanii). Femeile care torc sunt evident „așezate”, ca în compoziția unei Renascentiste Cine de taină, îmbrăcate de sărbătoare, torcându-și caierul ca niște Parce eterne. Totul într-un decor încărcat etnografic, ex-punându-se cu ostentație demonstrativă. Există chiar și o poză a Regelui Ferdinand (dacă ochiul meu obosit nu-mi joacă feste) în spate. Dar fascinante sunt Chipurile acestor bătrâne. Chipuri de neam vechi, care vine din eternitate și se duce în eternitate. Sculptate de timp. Ceva le leagă dar sunt perfect individualizate fiecare. Fără îndoială avem un document etnografic prețios, dar, înainte de asta, o capodoperă artistică. Fiecare fotografie are un asemenea nexus care să te pună pe gânduri. Imaginea se deschide spre poveste, devine poveste și, în felul acesta, capătă viață. Autorul nu caută exoticul, pitorescul cu orice preț, excepționalul. Dimpotrivă, el încearcă să capteze comunul, obișnuitul, identicul. De pildă, câtă singurătate și siguranță și forță e în imaginea acelui moș care se întoarce de la coasă, cu traista și coasa pe umăr și cu toiagul vârtos în dreapta! Observ că fotograful nu caută niciodată dramatismul, îi place calmul „care nu deplasează liniile”. O poză cu niște plutași în luptă cu vâltorile e una dintre puținele care te duc cu gândul la o confruntare dintre om și stihii aici.

Acest sentiment al păcii exterioare și interioare ne leagă de cel de-al doilea aspect al viziunii lui Iosif Berman: atmosfera epocii. Interbelicul românesc mai are multe să ne spună, să ne învețe și să ne dezvețe. Aici văd eu lecția minunată pe care ne-o oferă pozarul. Să contemplăm, în primul rând, portretele. Cele ale Casei Regale au, firește, caracterul impus de „discurs oficial”. Și totuși, reușește să le ofere credibilitate și viață, să le scoată din „înțepenirea” care marchează îndeobște un astfel de discurs vizual. Solemnitatea nu exclude firescul. Este apoi marea temă a familiei. Aici ludicul și drăgăstosul și răsfățul și bucuria omului împlinit și dragostea nemărginită pentru soția și fetele sale răzbat din fiecare imagine. E un fel de imn de mulțumire în aceste compoziții, adresat Domnului pentru atâta fericire. Epoca e surprinsă prin oameni. Autorul este evident un iubitor de viață, de oameni. Lumea rurală pe care ne-o prezintă este cea a cuviinței. Două femei, una cu pruncul în brațe, se închină la o troiță. E aici un hieratism de icoană bizantină. La fel în statura țăranului în alb care vine pe lângă carul cu fân ca și cum s-ar ruga, într-o așezare a mâinilor de reculegere cuviincioasă. Iosif Berman știe să îmbine în duhul adevărului rigoarea documentului antropologic cu frumosul operei de artă, fără să le afecteze pe niciuna. Sunt apoi instantaneele din viața urbană. Bătrânele, dintre care una surdă, cu pâlnia la ureche, într-o conversație pe bancă. Tomberoanele salubrității înșirate la riglă, într-o ordine militară, ca de paradă. O aproape suprarealistă imagine cu un câmp de damigene, spațiul de depozitare al cine știe cărei sticlării. Biserici, parcă mereu pierdute în ceață. Târgoveții la piață (unde nu pare a-l interesa „bâlciul” caragialian, ci tot liniștea, adesea sunt surprinși dormitând lângă tarabă). Doamne elegante jucând șah. O șatră în care m-a frapat (antropologic!) asemănarea corturilor cu cele pe care le vedeam în copilărie în filmele cu Pieile Roșii. O țărancă desculță înălțându-se pe vârfuri pe un peron pentru a-i întinde unei doamne cu două fete la geamul trenului București-Dărmănești- Vatra Dornei un pahar umplut din ulcica din mână, poate lapte, poate vreun sirop. E o eleganță de balet clasic în dinamismul vertical al mișcării. Doi oameni care sparg gheața cu topoare, pe un sloi, surprinși tot într-un moment de repaus, în timp ce-și aprind țigările. Totul reflectat în apă. Niște mori de vânt stranii în precaritatea lor. Și acea fotografie care rușinează toate superlativele, pe bună dreptate reprodusă în format mare, pe pagină dublă, cu Hora satului. Avem aici tot Coșbucul epopeic & Rebreanu realist, o întreagă narațiune într-o imagine cu zeci de personaje. Și așa mai departe.

Aceste secvențe de imagini se articulează într-o Lume. O lume coerentă, fragilă și frumoasă în sărăcia ei. O lume în alb și negru, clară. O lume în care omul și natura nu s-au despărțit, nici măcar la oraș. Ochiul atent și artist din spatele obiectivului a surprins esența acestei lumi, oferindu-i adevărul neuitării. Vedem cu ochii noștri că această lume a existat. Iosif Berman se situează pe sine ca păzitor al memoriei. Obligația memoriei încarcă imaginile cu un lirism care nu este numai cel presupus de melancolia că toată lumea aceea s-a stins. Intuiesc, nu știm, poate că viitoarele cercetări de arhivă și monografii ne vor proba ipoteza, că artistul bănuia extincția rapidă a acestei lumi tradiționale și valorilor ei și deci însemnătatea inestimabilă, testimonială a clișeelor sale. Iosif Berman este liric pentru că este comprehensiv, dar nu idealizează. Imaginile lui au o precizie care ne sugerează că nu puteau fi altfel. O mare înghețată, un pod, o locomotivă, un bătrân și un copil ducând o bătrână bolnavă cu o cotigă, toate devin semne ale timpului. „Vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe”.

Ajung astfel la o chestiune care mi se pare a încadra perfect trăsătura de eveniment cultural a apariției (în 2015, uitam să spun) acestui album: titlul lui, România lui Iosif Berman. Asta s-ar putea citi la o primă vedere România din perspectiva lui Iosif Berman. Și n-ar fi, desigur, greșit… bazându-ne pe tot ce am spus până acum. Artistul avea un „ochi inteligent” care știa să infuzeze sens imaginii decupate, depășind minimalul ziaristic al documentului plat, simplă duplicare a realității (cum a devenit fotografia azi, în epoca haoticei sale multiplicări digitale). Pentru noi, paseiștii irecuperabili, România lui Berman este pur și simplu țara care ne justifică. În ultima sa epocă în care își mai păstra identitatea. Din fiecare clișeu răzbate acest specific al oamenilor și al locurilor și care s-a pierdut sub timpuri și dezvăluirea lui înseamnă monumentalizarea efemerului. Dar mai există un sens al titlului, și acesta ne leagă și ne dezleagă de istorie. Este cel mai direct. România lui Iosif Berman chiar este România lui Iosif Berman. Așa cum este a mea, a ta și a tuturor celor care se simt aparținându-i. Discursul fotografic al artistului este evident unul îndrăgostit, pătimaș îndrăgostit, exact în sensul în care îndrăgostitul spune „iubita mea”. Da, poate că definirea fotografiei ca vânare de nori e mai mult decât o metaforă! Nu se poate încheia decât mulțumindu-le celor care au trudit pentru această excepțională restituire: coordonator Anca Beatrice Todireanu, grafic-design layout și copertă Roland Edgar Vasiliu, prelucrare imagini Andrei Scărlătescu, traducere în engleză dr. Adriana Bulz, consultant științific Acad. Răzvan Theodorescu, editor dr. Cătălin D. Constantin.

Și iarăși nu putem încheia, răsfoind încă odată suita de imagini, decât oftând prin parafrază că totul este vânare de nori și ce oameni frumoși am avut în ce țară frumoasă! Nimic despre prezent…

Christian Crăciun

1 august 2016

woman in love

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Fri, 29 Jul 2016 07:52:00 +0000

FEMEIA CU CHIPUL ÎNTORS

Surprinzător acest roman, Părăsește-mă!, al Magdei Marin (ed. Eikon 2016)! Neverosimil prin raportarea lui la contextul general al literaturii noastre din ultimele decenii. Cuvinte desuete: lacrimi, plâns, fericire, sentiment etc. Temă cunoscută: dragostea imposibilă. Evident, folosesc epitetele „neverosimil” sau „desuet” în sens laudativ, tocmai pentru a atrage atenția că este un roman de o finețe a analizei rarisimă în literatura recentă. Este un roman al feminității spirituale și erotice care se descoperă pe sine la o vârstă avansată, se descoperă prin construirea Lui, iar el are blândețea și înțelepciunea și răbdarea și iubirea de a se lăsa modelat. Povestea este simplă: o femeie matură, la vârsta când speranțele încep să adoarmă una câte una, profesoară, se îndrăgostește de un student (nu tocmai un puști, dar oricum mult mai tânăr, cam de vârsta fiicei ei) căruia îi predase la un moment dat niște meditații. Cei doi sunt în egală măsură retractili, sensibili, atenți, cu o puritate generoasă a trăirilor, dispuși să joace totul pe cartea unei iubiri fără șanse de împlinire în imediat. Epicul, minimal, e compus din nenumărate plimbări pe care cei doi le fac cu mașina condusă de el, mai aproape sau mai departe de oraș. Atât. Textul e compus din două nivele, marcate cu corp diferit de literă: unul este jurnalul femeii, celălalt o perspectivă naratorială exterioară, dar redând, într-un stil indirect, tot trăirile personajului și dialogurile. E, în fond, același text. De altfel, timpul perfect simplu sau prezent din acest al doilea plan are o funcție importantă în susținerea tensiunii trăirii, între ritmul inevitabil lent al analizei psihologice și instantaneitatea timpilor verbali este exact spațiul sfâșierii sufletești a protagonistei. Mai sunt două amănunte, și cu asta am spus tot despre articulația epică: femeia este bolnavă de inimă și are o fată, deja adultă, care intervine la un moment dat decisiv în acțiune.

Și de aici începe povestea. Este un roman pur psihologic, nu avem date despre contextul social și nici bărbatul nu apare decât ca obiect al dorinței și obiect (de)scris. Într-un singur loc ni se spune în treacăt că era absolvent al unei facultăți tehnice și, doritor să urmeze o facultate umanistă, are nevoie de pregătire, prilej cu care ajunge să fie meditat de ea. În felul acesta descoperim cea de-a doua temă a romanului, la fel de importantă ca prima. Femeia trăiește, conștient și cu sufletul rupt, această dragoste cu disperarea cu care un înecat soarbe ultimele guri de aer. E speriată de inadecvare și, evident, de suferințele implicate, de răul pe care i l-ar putea pricinui lui, sau pe care și l-ar asuma aruncându-se într-o aventură, dar și de darul neașteptat al frumuseții unei iubiri depline. Dar dragostea ei are multe fațete, nu e în principal erotică (târziu devine astfel, de altfel foarte puternic și delicat în același timp, mult timp, chiar după ce își începuseră lunga serie de peregrinări, cei doi își vorbesc la plural) ci și maternă. Nu neapărat din cauza diferenței de vârstă, ci pentru că ea îl naște pe el, introducându-l în cultură, nu numai ca bărbat, ci și ca om și ca personaj. O naștere triplă. E modul ei de a-și salva in extremis dragostea. „Personajul și creatorul său se pândesc, iar din lupta aceasta pe viață și pe moarte dintre mine și mine va ieși cineva învingător?”. Ea e un Pygmalion invers. Jurnalul, început firește ca o încercare de a se lămuri pe sine, de a scăpa de „spaima și cutremurul” experienței noi, de incertitudinea viitorului, de golul resimțit în urma „dislocării” din habitudinile ei de om singur, devine tot mai mult un scop în sine, e conceput să devină carte, ceea ce dă naștere la o nouă serie de frământări. „Caietul acesta, singurul semn de nemoarte. Martorul tăcut. Prelungirea gândurilor mele, blândețea disperării și extazul unei lumi în care eu, cea adevărată, și eu, cea construită, ne dăm mâna și intrăm în dialogul acela al nuanțelor, al timpului infinitezimal în care și una, și cealaltă se caută reciproc, se împletesc și se despart, se iubesc și se detestă, își vorbesc și intră apoi într-o tăcere gravă în care cuvintele dispar refugiindu-se în zona aceea a unei liniști mai adânci decât toate mările lumii”. Dragostea îi naște pe cei doi protagoniști, dar naște și Cartea lor, simultan. „…ce caut eu în povestea asta, ce caut eu în povestea lui, dar, mai ales, ce caută el în povestea mea?”

Finețea analizei aduce aminte de vremuri în care sufletul era o dimensiune fundamentală a literaturii. Inima, vorba lui Finkielkraut, trebuie să fie inteligentă. Și asta îl învață femeia, devenită mentor, pe bărbat, construindu-l spiritual. („Ce avea el? O ingenuitate, o ignoranță delicată, o vârstă a zborului, o privire, o privire a adâncurilor, o delicatețe a gesturilor, o voce liniștitoare, o mare nevoie de a ști, o aprigă dorință de a fi în preajma ei. Pentru cât timp? Cât putea să dureze totul? Și până unde se putea ajunge?”). În nesfârșitele lor deambulări, cei doi nu numai se descoperă pe sine și unul pe altul, își descoperă cu infinită precauție (e un roman lent, și asta e altă calitate a lui) sentimentele, ci descoperă și tot felul de alte „lucruri”: ploaia, ninsoarea, un apus, copacii, păsările, marea, noaptea, muzica, un con de brad etc. etc. E un fel de luare în stăpânire a lumii, dragostea deschide lumea ca pe o carte și cei doi învață împreună să o citească, o cunoaștere aurorală sub semnul tragicului. Gesturile lor cele mai banale refac lumea, așa cum se petrece cu toți îndrăgostiții, de la începutul lumii. „…și atunci am întins mâna către el și l-am mângâiat simțind o explozie de bucurie în inima mea gata să se rupă în bucăți, îmi plimbam ușor degetele peste părul lui, peste obraz, având sentimentul că mâna îmi alunecă peste o întreagă lume, că în această atingere blândă stă un grăunte de geneză, începutul, izvorul vieții care atunci se năștea umplând de liniște tot universul locuit de două inimi care-și armonizau bătăile cu cele ale Timpului etern”. De altfel, lacrimile și plânsul apar aproape în fiecare pagină, obsesiv, sunt un lait motiv al unui text impregnat de lirism tocmai pentru a-l face impenetrabil la urâtul din jur. Roman al delicateței, vulnerabilității, ezitării, răbdării, dantelăriei de nuanțe, - toate convertite în forța sentimentului – se opune tocmai prin această sensibilitate și profunzime grobianismului ambiant. „Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el, nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo, de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că ie parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Exiști?””.am în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe ca

Motivul jurnalului (autoreferențial) e legat de cel al oglinzii: căutare de sine, dublu, cealaltă lume, semn al trecerii timpului, martor rece, și tot restul de conotații implicate. De altfel, femeia are un gest care se repetă obsesiv: întoarcerea capului. Ea își întoarce mereu fața, nu vrea să ni se arate, iar semnificația acestui gest matricial e multiplă. Nu doar pentru a-și ascunde lacrimile permanente, de bucurie fără speranță, sau pentru a nu-și trăda trăirile pe care pudic le dorește ascunse. E un refuz al realității, un refugiu speriat al unei ființe profund vulnerabile și, din cauza asta, mereu bănuitoare, un refuz al prezentului, dar și al „chipului” care înseamnă materialitate, o fugă de confruntare, o neîncredere în sine însăși și în darul primit al dragostei, o fericire disperată și disperare a unei fericiri neașteptate, o repliere în imaginar și interogație tot mai acută. E un fel de a fugi de sine pentru a se regăsi pe sine într-o transfigurare nesperată prin iubire. De altfel, încă de la început vorbește despre întâlniri în viață care au loc prea târziu și întâlniri care au loc totuși totdeauna atunci când trebuie.

Avantajul epicului minimal este acela că gesturile se încarcă de bogății nebănuite (e una din trăsăturile discursului îndrăgostit, cum știm). Așa, într-una din plimbările lor, el se dedă unui straniu dans cu mașina, ca o declarație de dragoste și un semn al bucuriei. Răspunsul ei: „În noaptea aceea am înțeles pe propria-mi ființă ceea ce știam doar din teorie: că o femeie poate atinge extazul suprem DOAR stând alături de un bărbat, ascultându-l și urmărindu-i gesturile pe care el le face pentru ea”. În această pânză de păianjen în care din ce înaintăm spre sfârșitul romanului, cultura construiește tot mai mult bărbatul, ca și femeia îndrăgostită, apare, brusc, o turnură compozițională surprinzătoare. Fiica femeii, martor implicat al acestei iubiri devastatoare, îi aduce un plic, ajuns la ea prin hazard. Și care conține, probabil, (nu vom ști până la sfârșit) un jurnal al bărbatului sau scrisori în care, acum, Ea devine personaj. Joc de oglinzi, un complicat mise en abyme dublu (din care însă noi nu putem citi decât paginile pare) în care, cum știm de la trubaduri, dacă dragostea nu e literatură, nu e dragoste. E, se pare, ultima lecție pe care ea i-a predat-o. Eliberându-l, cum îi cerea fiica ei, din eros spre cultură. „Câtă luptă e într-un suflet care ține totul în el, care nu poate și nu are cui să spună, care explodează doar în el însuși, care se lasă cuprins de toate deziluziile și disperările lumii, care întinde arcul neputinței și al vulnerabilității până ajunge în pragul sfârșitului sfârșitului! Am închis ochii aducând în inima mea toată grozăvia lumii, toate războaiele sufletelor dintotdeauna, toate patimile oamenilor care s-au născut, au trăit și au murit pe acest pământ”.

Prin fiica ei se face oarecum legătura cu realitatea socială. Fata răspunde uneia dintre vocile ei interioare, îi cere imperativ să-i redea lui libertatea, pare a-i înțelege perfect și bucuria împlinirii ființei într-o minunată iubire tardivă și inhibițiile, dar, realistă, pare a-i impune să-și asume o suferință actuală pentru a evita una, mult mai gravă și inevitabilă, mai târziu. Și, în același timp, tocmai în numele acestei iubiri de neîmplinit în social, îi cere să-l elibereze pe el, îngăduindu-i să-și trăiască vârsta. Dar nu este orice iubire o formă de egoism, de acaparare a celuilalt? Să nu uităm însă că fata este singura care a citit ceea ce se află în plic, ea știe despre el lucruri pe care noi nu le știm, nici femeia. Dar îl poate ea, într-adevăr, elibera pe Celălalt? Din momentul în care el devine personaj, apoi și ea devine personaj în propriu jurnal dar și în textul lui secret, din acel moment cei doi își sunt reciproc prizonieri, dragostea lor devine inexpugnabilă, abia acum se împlinește și se rupe complet de contingențe, îngropându-i și eliberându-i, pe amândoi, în Carte. „Este oare scrisul o slăbiciune? Ne refugiem în noi pentru a uita? Pentru a ne crea o altă lume, paralelă, în care să fim altcineva decât suntem în realitate? Avem voie să modificăm realitatea? Se gândi că, totuși, scrisul e cea mai bună terapie, te vindecă de tine, te justifică, te creează, tu devii ce nu credeai niciodată că vei fi, oricum cartea bate viața, iar ea, autorul, își face drum printre personaje, iar ea, personajul, devine mai puternică decât modelul și, de ce nu, îți domină autorul luând-o pe drumul propriu, rupând lanțurile în care creatorul vrea să o țină. În carte, și ea și el își lasă în urmă autorul, ies din viață și intră în ficțiune, poate fără să dorească să mai iasă de acolo”.

E un roman al „educației sentimentale” în care drama se confundă cu fericirea și se topesc în aceeași lacrimă ascunsă printr-o elegantă întoarcere a capului. Autoarea ne-a dăruit o lume elegantă și nobilă prin rafinamentul trăirii, care m-a dus cu gândul la de neuitatul Aimez-vous Brahms? Insist pe asta pentru că un astfel de model de literatură (nu foarte bine reprezentat la noi) este mai actual decât cred spiritele superficial branșate la experiențe așa zicând moderne.

Goana ei după iubire este și o goană spre moarte, pasărea speriată a inimii se zbate tot mai tare, și cu atât mai presantă devine sarcina scrierii. Triunghiul eros-thanatos-scris oferă astfel armătura de rezistență a cărții. Întorcându-și chipul plâns de la realitate spre carte, femeia trece pragul, recunoscând că adevăratul personaj prins în colivia cuvintelor este Ea. Ea cealaltă.

Magda Marin ne-a oferit un excepțional roman de dragoste de care literatura noastră avea nevoie, subtil, profund, delicat și cu o sensibilitate teribilă la adevărurile etern umane. În acest sens, poate, acest imperativ eliberator: „părăsește-mă!” se poate traduce prin alt imperativ eliberator al iubirii „scrie-mă!”.

Christian Crăciun

28 iulie 2016

în mine, recompunea, alături de el. Nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el. Nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM

a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el. Nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Exiști?””

„Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el. Nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Exiști?””

sul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el. Nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Exiști?””

drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el. Nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că e parte din

G.M.CANTACUZINO

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Sat, 23 Jul 2016 08:25:00 +0000

CULTURĂ ȘI ARHITECTURĂ

Una dintre carențele revistelor noastre de cultură mi se pare a fi absența unor rubrici de arhitectură. Aceasta e percepută probabil doar ca o chestie pur tehnică, „inginerească”, fără legătură cu spiritul, cu ceea ce numim în sens larg cultură. Este una dintre explicațiile pentru care orașele noastre sunt haotice, n-au nicio idee, urâte, construite anapoda și lipsite de identitate. Despre sate… ce să mai vorbim! Arhitectul de azi se limitează la postura de executant cuminte (onoarea cuvenită excepțiilor), dacă nărăvașul comanditar vrea 7 turnulețe, punem 7 turnulețe, dacă vrea turn de sticlă, facem turn de sticlă, banul să iasă. Iar la sate e chiar și mai rău, țăranii cu stare își distrug vechile case și mediul pentru a construi măgăoaie de beton care trebuie să aibă o singură calitate: să fie cât mai mari.

Și totuși, arhitectura ține de cea mai profundă esență a umanului, locuirea este una dintre dimensiunile centrale ale antropologiei, iar percepția spațiului și interacțiunea cu el caracterizează oameni și comunități. De aceea o personalitate („renascentistă” o numea cu dreptate Camil Petrescu încă din interbelic) precum G.M. Cantacuzino merită readusă în atenția publicului cu mai mare insistență. Este unul din „marii români”, ca și necunoscut azi în afara oamenilor de specialitate. Citisem încă din anii 70 acea ediție minunată a scrierilor sale Izvoare și popasuri, alcătuită de Adrian Anghelescu la editura Eminescu, și care conține câteva din cele mai frumoase eseuri ale sale: Izvoare și popasuri, Introducere la studiul arhitecturii, Arcade, firide și lespezi… Cartea despre care vreau să vorbesc acum a apărut întâia oară într-un context istoric nefericit, anul spune totul: 1947. Pe muchie istorică deci, în ultimele bătăi de aripă obosită ale libertății. Ediția pe care o folosesc aici e reeditarea de la editura Paideia, seria Spații imaginate, în 2010. Despre o estetică a reconstrucției, Cuvânt înainte de Augustin Ioan, Postfață „Timpul fracturii” de Mariana Celac. În contextul sfârșitului de război, autorul își pune o întrebare simplă și presantă: cum trebuie reconstruit Bucureștiul (și alte orașe)? Cum spune Augustin Ioan: „A citi astăzi această carte este dureros”. Pentru că practic toate greșelile asupra cărora atrăgea atenția acum 70 de ani profesorul au fost comise cu asupra de măsură. Eu aș fi dat această carte ca un fel de examen candidaților la primăria capitalei.

G.M. Cantacuzino este fundamental un umanist clasic, el așază chestiunea locuirii în contextul cel mai larg al definirii condiției umane. Premisa eseului spune direct: „O Estetică a reconstrucției nu poate lua ființă fără o Etică socială”. Și, în consecință, despre această Etică vorbește mai mult textul său decât despre problemele tehnice. Nu tehnică și limbaj de specialitate avem aici, ci interogație asupra condiției omului modern. De altfel, Perpessicius sublinia la vremea respectivă lirismul fundamental al stilului lui G. M. Cantacuzino, lirism provenit, aș spune, din implicarea spirituală a autorului, din înălțimea la care se situează în explicarea problemelor construcției. Un cuvânt apare incredibil de frecvent în paginile sale: fericire. „În locul orașului care exploatează omul, va trebui să înfăptuim cetatea care ocrotește pe om. În locul orașului care adoarme suferința cu diferite narcoze ale plăcerii va trebui ridicat orașul fericirii”. Acest tip de optimism care se traduce prin folosirea viitorului este și el caracteristic omului care are încredere în destinul umanității. Ce magnific anacronic ne apare astăzi marele spirit GMC! „Economiștii vor spune că e o formulă oneroasă, luxoasă și mai greu de realizat. Urbaniștii vor pierde prilejul efectelor de perspective și vor pleda teza mai practică și mai puțin scumpă a comasărilor de locuințe. Dar omul și fericirea lui au mai multă importanță decât aceste socoteli. Peisajul urban se va umaniza iarăși”. La fel de frecvent apare și termenul generozitate. Militând, ca în fraza precedentă, pentru locuința individuală, el refuză să pună în prim plan problema costurilor, susține cu dreptate că, dacă lumea și-a permis enorma risipă de resurse pentru distrugere în timpul războiului, ea trebuie să mobilizeze astfel de resurse și pentru edificarea de orașe umane, umanizate. Nu cred că pe vremea când a fost scrisă cartea exista în limba noastră uzuală acea expresie atât de misterioasă de azi: a face casă pe pământ. După 50 de ani de comunism și traumatizantă, schiloditoare psihic, locuire „la bloc”, azi visul oricărui român este să aibă „o casă pe pământ”. Arhitectul anticipa perfect asta. În toată cartea el aduce argumente pentru locuințele individuale, înconjurate de mici grădini, era hotărât împotriva impersonalelor „mașini de locuit” (…cea mai feroce expresie a egoismului din 1900). Pornește de la această caracterizare fără rest: „La noi în România, până astăzi peisajul nostru urban, organizările noastre urbane sunt încă efemere și șovăielnice improvizații, în care nimic nu s-a afirmat cu hotărâre. E poate un avantaj. Ne va veni mai ușor să lepădăm unele manii pe care le contracaraserăm din imitație. În urbanismul de mâine al României, alături de problema locuințelor se pune și aceea a instituțiilor Statului”. Avem de-a face cu o perspectivă aș spune de antropologie a fericirii, nu o simplă analiză de specialitate. Ceea ce propune: „umanizarea orașului, reducerea lui la scara omului, la sufletul omului”. Atunci, în 1947, înaltul spirit care avea să fie întemnițat la Aiud și la Canal își păstra optimismul, încrederea în raționalitatea umană. De aceea el imaginează că este posibil un program coerent al reconstrucției. Capitalismul obsedat de maximalizarea profitului și minimalizarea cheltuielilor nu-i place, ca om tradițional el edifică doar ceea ce este nutrit de spirit. Dezavuează „silozurile” arhitecturii moderniste: „Uluiți de unele noutăți tehnice, arhitecții nou-ieșiți din școli exclud pur și simplu din preocuparea lor pe om și plăcerea omului de a trăi. Ei reduc totul la silozuri: spitalul devine un siloz de suferinzi, biblioteca un siloz de cărți, școala un siloz de elevi, instituțiile publice silozuri de funcționari. Totul devine cantitativ și dimensional, în loc de a fi calitativ și proporțional”. Arhitectul este, observ, un om al nesfârșitelor medieri: între natură și cultură, între public și privat, între individ și stat, între trecut și viitor, între clădire și peisaj, între ceea ce este necesar și ceea ce este suficient etc. Despre nesfârșitele nuanțe ale acestor treceri meditează pe fiecare pagină. El iubește evident cu disperare această țară neterminată. „România este un organism viu care trebuie unificat nu numai din punct de vedere spiritual, dar și plastic”. Desigur că acordă o atenție fundamentală spațiului, analizând simțul colosalului la ruși, sau legătura natură – om în America unde: „orice casă concepută în America năzuiește să fie premisa unei fericiri”. Este pentru proiecte de anvergură, de lungă durată și pentru un rol decisiv, asumat al Statului (care prin Instituțiile sale este și unul dintre principalii comanditari arhitecturali, în jurul acestora coagulându-se comunitatea). „Concepția reconstrucției nu e o treabă regională și nu poate fi lăsată inițiativei particulare”. Asta nu-l împiedică să observe dezastrele ce se petrec atunci când Statul e „miop și meschin”. Pe de altă parte, el pune în centru comunitatea, e pentru încurajarea micilor industrii locale, care asigură și specificul (combătând uniformizarea monotonia ucigătoare) și locuri de muncă, deci frumusețea și prosperitatea (id est fericirea) comunității locale. „A da unei țări o înfățișare unitară nu înseamnă monotonia formelor standard”. Umanistul imaginează un viitor care nu a fost să fie, vorba lui Noica. Vorbește despre drumuri care pot sublinia, monumentaliza și completa un peisaj, despre mahalale și piețe, despre Teatrul Național, muzee și monumente, despre omul de pe stradă și învățământ, despre orașele de provincie și confuzia dintre arhitect și inginer. Iată ce definiție splendid inactuală: „Arhitectul construiește pentru om locuințe, instituții și temple a căror finalitate este frumusețea. Nu e om care să nu dorească o casă care să depășească utilul, o casă în care poate să-și adăpostească nu numai familia, dar și simbolurile și zeii…Arhitectul se ocupă de om și de zeii lui”.

Există o propoziție peste care riscăm să trecem prea repede undeva în carte, despre omul care ar trebui să aibă dreptul în oraș să treacă pe străzi cu capul sus. Este poziția fizică și metafizică pe care numai o concepție umanistă o fundamentează. Orașul care îți îngăduie să vezi cerul. „Exteriorul caselor e un tribut pe care cel care o construiește îl plătește omului de pe stradă, o datorie față de oraș, adică față de societate. Prin plantații și ornamente utile ori nu, orașul se umanizează”. Buna cuviință este, de asemenea, un termen adesea invocat, o expresie vagă și deloc „de specialitate”, însă un operator moral, un criteriu de apreciere infailibil. Secretul stă în autentic și în adecvare, nu-l atrag împrumuturile dacă ele nu satisfac aceste două condiții. Iată acest adevărat elogiu adus mahalalei: „Mahalaua e poate partea cea mai autentică a Bucureștiului. Ea este o lume în formație, care reprezintă lenta, dar stăruitoarea adaptare a ruralului la viața de oraș, ea reprezintă lenta dar metodica infiltrare, asediul neîntrerupt al unei confuze armate care e hotărâtă, dacă nu să ia în posesie capitala, dar în orice caz să-și facă loc în ea”. Sau premonitoriu față de marile dislocări de populație din anii 70-80 care au alterat iremediabil și lumea orașului ca și pe cea a satului: „Aceeași gospodină care va avea o curte înflorită, o casă întotdeauna văruită de Paști cu încăperi care miros a flori, va ruina un apartament cu frigider și bucătărie electrică. Omul din mahala nu vrea să fie depășit de progres. El vrea să simtă natura în jurul casei sale. Un balcon la etajul V, pe care e legat de picior un cocoș, nu-l mulțumește. Nu vreau flori în ghiveci, dar în răzoare”.

De fapt, ceea ce scrie G. M. Cantacuzino dezvăluie o „filozofie a arhitecturii”, cum spune la un moment dat. Care e o filozofie pur și simplu, deci o explicație a omului. Iar noi simțim o stare ciudată, ca trăitori în acel viitor pe care el îl imagina și care arată cu totul altfel, la modul negativ vorbind. Cum spune profesorul Augustin Ioan, unul dintre multele noastre viitoruri ratate. Terapeutic, ca o exorcizare a urâtului, să închei cu aceste două proiecții „Cei care vor fi chemați să construiască România de mâine, au nevoie să fie dotați în primul rând cu o structură spirituală, în funcție de care cunoașterea arhitecturii și a tuturor metodelor de construcție să se poată organiza. Această structură nu poate fi decât în funcție de o generozitate socială bine afirmată. Între necesar și suficient sunt multe zone intermediare prin care trece cunoașterea. Cultura începe însă dincolo de suficient”. Și: „Arhitectura în primul rând e formă. Pentru un arhitect formă înseamnă organizarea spațiului, limitarea și deci precizarea lui pentru înfăptuirea unei lumi ale cărei armonii să ne fie utile în viața noastră materială și spirituală….Năzuind spre organizarea spațială a vieții unei civilizații, arhitectul tinde spre frumusețe. Și frumusețea în arhitectură nu e decât realizarea armoniei spațiale în vederea fericirii și demnității umane”.

Da, cultura începe dincolo de suficient!

Christian Crăciun

23 iulie 2016

două timpuri

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Sun, 17 Jul 2016 13:54:00 +0000

DESPRE CELE DOUĂ TIMPURI…

Unul dintre cele mai profunde texte despre timp pe care le-am citit are la bază o conferință pe care filozoful italian Giorgio Agamben a ținut-o la Catedrala Notre Dame din Paris în 2009 și care este de găsit, sub titlul Biserica și Împărăția, alături de alte două eseuri, Prietenul și Ce este un dispozitiv, într-o culegere apărută la Humanitas în 2012, în traducerea lui Vlad Russo.

Agamben își fondează demonstrația pe o subtilă disociere dintre timpul mesianic și timpul apocaliptic. „Dacă am vrea să rezumăm într-o formulă diferența dintre timpul mesianic și cel apocaliptic, ar trebui spus, cred, că timpul mesianic nu este sfârșitul timpului, ci timpul sfârșitului. Mesianic nu este sfârșitul timpului, ci relația fiecărei clipe, fiecărui kairos, cu sfârșitul timpului și cu eternitatea” . Pentru a ajunge în final la chestiunea rolului Bisericii, azi, în lume, în și între cele două timpuri. Analitica sa pornește însă de la un alt cuvânt cheie: paroikein, care înseamnă în grecește locuirea (provizorie) a străinului. Cei atenți vor ghici în acest cuvânt cuvântul nostru parohie. El apare ca atare în, poate, cel mai vechi text creștin neinclus în canonul Noului Testament și aparținând episcopului Clement al Romei, faimoasa sa Scrisoare adresată locuitorilor din Corint. Locuirea vremelnică este, însă, tocmai semnul condiției noastre muritoare. Noi toți suntem pe această lume parohiali. Un singur cuvânt ne spune că suntem fundamental străini în această trecere. În această vremelnicie stă sensul așteptării eschatologice și aici se întemeiază Biserica. Este ceea ce Agamben numește „experiența mesianică a timpului”. „Timpul mesianic nu desemnează în fapt o durată cronologică, ci, înainte de toate, o transformare calitativă a timpului trăit”. Filozoful combate, în consecință, teoria „întârzierii parousiei”, care i se pare, în această configurare a timpului mesianic, un non sens, introducerea unei „cronologii” strict mundane într-o cu totul altă structură a Timpului. Amintește, ca argument scriptural, atenționarea lui Pavel către Tesaloniceni. „Iar despre ani și despre vremuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriem. Căci voi înșivă știți bine că Ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea”. Verbul este în ultima propoziție prezentul, este, de fapt, acel „prezent” atemporal, ucronic, cum l-am numit altă dată. Mesia însuși e numit „cel ce vine”, ce nu încetează să vină, observă filozoful. El vine neîncetat, el e un continuu.

Interesul gânditorului nu e îndreptat spre ultima zi, ziua mâniei („Pavel vede sfârșitul timpului și descrie ce vede”), ci spre prezentul acut al timpului mesianic, „timpul care se contractă și începe să se sfârșească”, „timpul care rămâne între timp și sfârșitul său”. Experiența noastră intuitivă a cronologiei, care ne face să concepem timpul ca pe o săgeată cu vârful spre viitor (dar nici cel mitic, ciclic) nu ne mai ajută aici. Trebuie să ne depășim intuiția și să ne forțăm gândire pentru a înțelege kairosul mesianic. Eu unul mă întreb, fără legătură cu intențiile filozofului italian, în ce măsură acest „alt timp” poate fi „tradus” în limbajul nostru discursiv. Sau este, asemenea teoriilor cuantice, imposibil de redat în limbajul articulat. Agamben însuși forțează metafora pentru a ne face să înțelegem. „E vorba, mai degrabă, de un timp care crește și se umflă în cadrul timpului cronologic, frământându-i-l și transformându-l dinăuntru”. Cum să nu-ți vină în minte uluitorul vers eminescian: Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie? Căci „… acest timp nu este un alt timp, situat într-un altundeva improbabil și viitor. E, dimpotrivă, singurul timp real, singurul timp pe care-l putem avea. A trăi experiența acestui timp implică integrala transformare a noastră înșine și a felului în care ne ducem viața”. Metanoia nu este, deci, numai o transformare morală, psihologică, gnoseologică, e și una a ordinii de timp în care alegi să trăiești. Sau pe care o vizualizezi. Omul care a ales Imitatio Christi, creștinul, este cel care trăiește în interiorul acestui timp mesianic, se lasă scăldat de prezența lui. „Iar acest timp nu este un alt timp, situat într-un altundeva improbabil și viitor. E, dimpotrivă, singurul timp real, singurul timp pe care-l putem avea. A trăi experiența acestui timp implică integrala transformare a noastră înșine și a felului în care ne ducem viața”.

Timpul mesianic transformă pe dinăuntru timpul cronologic. Și aici Agamben ajunge la punctul nodal al demonstrației. Cum se raportează la aceste două timpuri credinciosul, pe de o parte, și Biserica, pe de altă parte. El evidențiază deosebirea dintre lucrurile ultime și cele penultime. Și susține separarea drastică a celor două. Întrebarea fundamentală în acest context este: „Poate un creștin să trăiască numai din lucrurile ultime?”. Habotnicia de orice speță așa crede. Dar, ne atrage atenția Agamben,: „Așa cum timpul mesianic nu e un alt timp, ci o transformare lăuntrică a timpului cronologic, tot așa a trăi lucrurile ultime înseamnă înainte de toate a trăi altfel lucrurile penultime”. A trăi altfel lucrurile penultime – mi se pare o excelentă definiție a corectei viețuiri lumești a creștinului. În consecință, escatologia e transformarea, transfigurarea acestor lucruri penultime. Suntem din nou ajutați de verbul originar, anume Pavel folosește verbul katargein, care înseamnă „a face să devină inactiv”. „Realitatea ultimă dezactivează, suspendă și transformă realitățile penultime – și, totodată, tocmai în acestea, și mai cu seamă în acestea, devine ea mărturie și se pune la încercare pe sine”. Timpul mesianic nu este, cum și-l închipuie perspectiva comună, un timp „viitor”, ci ho nyn kairos, „timpul de acum”, cum spune Apostolul Pavel. „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Cor. 6,2). În acest loc se întâlnesc paroikia și parousia, sălășluirea ca străin pe această lume și prezența mesianică în ea. Și în/din această întâlnire apare și funcția fundamentală a Bisericii. Căci „Nu există Biserică decât în cadrul acestui timp și prin acest timp”.

Celălalt versant al demonstrației lui Agamben de aici se deschide. El observă că, obsedată de social, biserica de azi „și-a închis poarta escatologică”. Adică și-a pierdut esența, rațiunea de a fi, aș spune. „Evocarea lucrurilor ultime pare să fi dispărut din cuvintele Bisericii”. În acest context, autorul citează o vorbă sarcastică a unui teolog francez: Cristos anunța Împărăția și a venit Biserica.

Cu fața prea mult întoarsă spre Lume, Biserica riscă să rateze tocmai escatologia, care nu este la sfârșitul timpului, ci este acum, este prezentul cel mai acut. Prezent prin ta semeia ton kairon, semnele kairosului, semnele timpului. Istoria, pe care toți o experimentăm zilnic prin media cu stupoare și groază, este penultimă în raport cu Împărăția. „A trăi timpul mesianic necesită, prin urmare, capacitatea de a citi semnele prezenței sale în istorie, de a recunoaște în curgerea ei pecetea economiei mântuirii”. În Epistola a doua către Tesaloniceni, Apostolul Pavel desparte clar cele două timpuri: to catechon, amânarea neîncetată a sfârșitului de-a lungul timpului cronologic și o întrerupere continuă a timpului, ținând în tensiune originea și sfârșitul. Această tensiune pare a fi dispărut din lumea noastră. Și aici vede filozoful parodierea escathonului în catastrofismul cotidian în care tot felul de coduri meteo, asteroizi, cutremure, viruși, dezastre ecologice, atentate, găuri de ozon șamd ne scufundă cotidian. Toate aceste „nu sunt decât parodia secularizată a reamintirii neîncetate a Judecății de Apoi în istoria Bisericii”. Dacă nu se mai raportează la escatologie, Biserica riscă să devină o simplă „instituție”, naufragiată în timp. Pierind odată cu timpul civil. „…astăzi nu există pe pământ nicio putere legitimă, iar puternicii lumii sunt ei înșiși convinși de lipsa lor de legitimitate. Dominația totală a juridicului și economicului asupra relațiilor umane, confuzia între ceea ce putem crede, spera și iubi și ceea ce suntem siliți să facem sau să nu facem, să spunem sau să nu spunem își pun pecetea nu numai asupra crizei dreptului și a statului, ci și, mai cu seamă, asupra crizei Bisericii”.

Pentru a încheia cu această întrebare cutremurătoare și avertizatoare: „…se va hotărî Biserica în cele din urmă să folosească prilejul istoric și să-și regăsească vocația mesianică? Căci, altminteri, există riscul să cadă în ruina ce amenință toate guvernele și toate instituțiile de pe pământ”.

16 iulie 2016

Theophil Magus

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Mon, 11 Jul 2016 10:48:00 +0000

THEOPHIL MAGUS SAU LOGOSFĂTUL NARDI

Mi-au plăcut dintotdeauna textele limită. Texte de graniță. Inclasabile. Texte de negăsit pe hărțile deja desenate, ci care cartografiază teritorii încă nedescoperite. Imposibile, improbabile, insolente și insolubile. Adică nerezolvabile, în sensul că sunt greu de dizolvat în acidul concentrat al gândirii. Pentru că au în ele câteva grăunțe de aur pur. Sunt texte palimpsest. Scrise peste ele însele și peste vârstele succesive ale autorului. Și ale literaturii. Stratigrafie a sensurilor. Arheologi au ultimei/primei Ilion a sensului, noi, cititorii, căutăm în pagină urma și umbra diafană a originii. Ele nu sunt de aflat în niciunul dintre straturi ca atare. Ci în suprapunerea lor transparentizată hermeneutic.

E nevoie de o astfel de bază de gândire ca să înțelegi stranietatea lui Theophil Magus[1]. Moment de căftănire (după zisa lui Ion Barbu) a scrisului contemporan în idiom românesc. Datorat lui Leonard Oprea - pe care mi-am îngăduit să-l botez fiu/făt al logosului - cunoscut de prieteni sub apelativul Nardi. Despre logofăt și logostea (adică steaua care vestește nașterea Cuvântului) are el un eseu în acest tom. Iar despre Logosul Ioanic este vorba tot timpul. Volumul strânge la un loc lucrări apărute separat la Polirom și Liternet după 1990. ultimele 2 volume și în engleză, SUA la Xlibris/Random House. Cartea I Cele nouă învățături ale lui Theophil Magus despre magia transilvană. Cartea II Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Povești despre Om. Cartea III Theophil Magus. Meditații și Respirații. Este meritul Editurii Eikon de a ne pune la îndemână această ediție elegantă (ilustrațiile fac parte din poveste) și mult îmbogățită, însoțită de o prefață a lui Vladimir Tismăneanu și o postfață de Liviu Antonesei. Ce să zici că este această bizară alcătuire? Roman? Pentru că definiția genului e suficient de laxă cât să cuprindă aproape orice macro-secvență de cuvinte cu ceva narațiune? Eseu? Pentru că definiția genului e suficient de laxă cât să cuprindă orice macro-secvență de cuvinte cu ceva speculație personală? Meditație teologică, obsedată de întruparea Cuvântului? Text de filozofie existențialist-creștină din post-modernitate? Poem gnomic ancestral? Epopee? Dicteu mistic, transcript al unui mesaj venit dintr-o lume care nu e a noastră, dar e aici? Rugăciune? Și câte și mai câte. Toate și niciuna în mod special.

Leonard Oprea este el însuși un personaj. Izbucnit discret (e un oximoron obligatoriu) în literatura noastră de după 1990, pentru că înainte nu se putea, fiind una dintre vocile anti-comunismului nostru, a fost bine recepționat de către cunoscători, dar nu de către publicul larg. Anii 90 nu erau deloc prielnici unei astfel de literaturi înnoitoare. Este însă o forță a naturii, un fabulator, adică unul dintre aceia care transformă firesc tot ce ating cu existența în poveste. Poate pentru că este destul de diferit de mizele parohiale, minore ale unei mari părți a prozei noastre de azi. El scrie direct în gama majoră. Este printre cei puțini scriitori naturali, nu (auto)inventați. Nebunul se agită să cucerească lumea./Înțeleptul se chinuie să cunoască lumea./Creștinul se luptă să iubească lumea. /…/ Însă , eu nu am întîlnit Creștin adevărat fără să fi fost odată un Nebun, sau un Înțelept, ori amîndouă la un loc”. E inclasabil, nu intră în sistemul literar național. Cel puțin eu, nu-i cunosc, azi, asemănători. Sigur, vine dinspre Dionis al lui Eminescu, dinspre proza existențialist fantastică (dar cu inserții puternice în politicul imediat) a lui Eliade și apoi Culianu, dinspre tensiunea și libertatea meditației creștine și morale a lui Steinhardt. Dinspre Creanga de aur, esotericul mister sadovenian, și, mai ales, dinspre fabuloasa tradiție folclorică transilvană. Transilvania apare aici, mi se pare mie, ca un fel de rugăciune a inimii pentru spațiul românesc. Ni se propune, dacă am înțeles eu corect miza, un nou umanism (normal, noul e înapoi, nu în față), mistic și creștin. Bazat, firește, pe vestea Evangheliei și fundamentul biblic, dar care face mereu străpungeri deopotrivă în Buddhismnul Zen și Filocalia, Artele marțiale și Dogmatica sf. Ioan Damaschinul, Origen, Thomaso a Kempis și Kierkegaard, Zoharul ș.a.m.d. „Scriitorul - în definiția mea – este o ființă religios socială și politică, dar este și un vindecător, iar această ființă și acest vindecător sunt cei care /alimentează/ inspiră artistul în creația sa (mai ales în cazul meu, fost disident anti-comunist și scriitor interzis oficial de Securitatea ceaușistă, înainte de Decembrie 89. Pe de altă parte, pentru mine, în mod evident, /artistul/ scriitorul trebuie să fie o ființă responsabilă din toate punctele de vedere ale existenței și creației sale, dar în primul rînd în fața lui Dumnezeu. Iară mie, Credința mea creștină îmi este decisivă pentru că, finalmente, Ea, Credința este cea care generează opțiunea morală, culturală, socială și politică personală, într-un sens sau altul, anume poziționîndu-ne în sfera antagonismelor „bine-rău”, „frumos-urît”, „moral-imoral”…” (526). Scrisul este pentru Leonard Oprea o formă de rugăciune. Adică topire a minții în inimă. Rugăciune luptătoare și mărturisitoare despre frumusețea Creației divine și misterul coborârii Logosului sfânt în istorie. Cele aproape două decenii petrecute în America se simt în felul cum scrie, chiar dacă multe texte vor fi precedând această experiență. Nu numai în cărțile apărute acolo, cât într-o anume dezinvoltură și siguranță a abordării necrispate a temelor existențiale majore.

Este, această carte, o „lecție a tigrului”, pe care ești obligat să ți-o însușești. (vezi p.250). Lectura eseului-roman al lui Leonard Oprea lasă acest „gust minunat de fragă”. Am spus, cercetându-i stilul, că este un Kahlil Gibran român, umple astfel un spațiu gol până acum în stilistica noastră epică. Pornind de la premisa că „mileniul 3 va fi magic sau nu va fi deloc”, autorul construiește o Transilvanie fantastică și mistică, atemporală și aspațială. Ca în Profetul legendarului scriitor creștin libanez, sau, la cealaltă extremă, în Zarathustra al lui Nietzsche, stilul este alegru, patetic, liric și efervescent. O carte de un fabulos sincretism, tocmai pentru că, pentru adevăr, nu există separație. „magia este actul de integrare al ființei umane în condiția sa inițială și inițiatică, aceea a primului om, omul edenic”. (72) Pentru că „omul integral nu poate fi decât nemuritor”.(80). Căci „Adevărul nu se dăruiește” (65). Acest roman fantastic și sapiențial, derutant prin sincretism, este ca un torent de mici parabole și învățături, construind pe nesimțite un spațiu noetic fabulos, pe care autorul numește „Transilvania”, fără să aibă nimic din vreo „dacopatie” incriminantă. Textul are o densitate halucinantă, el este chiar drogul din care se nutrește transa. „Trupul tău, cum poate fi doar templul bucuriei sufletului tău, dacă el este temnița lui și până la umbră devine țarină? Cum poate fi doar temnița sufletului tău, dacă este bucuria lui și până la urmă devine țărână? Cum poate fi doar țărână, dacă este bucurie, dar și suferință? Trupul tău este și templul bucuriei sufletului când în cinstești pe Dumnezeu; el este și temnița sufletului când vrei să ajungi la Dumnezeu și nu știi cum; el va fi și țărână ori de câte ori te vei lepăda de Dumnezeu.”(85)

Un amănunt care nu trebuie neglijat: subtitlul tomului este calea și adevărul și viața. Ce este cu această încatenare suplimentară, sunând cumva nefiresc? Acest și în plus față de textul scriptural, Ioanic? E o subliniere, mi se pare, a egalității de situare a celor trei trepte. Care urcă, dumnezeiesc, în același plan. Separate și nedespărțite. Legătura este însă tocmai esența magiei, omul magic este cel care deține această putere, de a stabili un contact, o influență între elemente ale Realității (înțeleasă ca un continuum fără fisură) pe care omul obișnuit le percepea ca disparate. Forțând tautologic denominația, aș încadra această carte într-un soi de „suprarealism magic”. Autorul zburdă pur și simplu prin tot felul de mituri, eresuri, tehnici magice, ritualuri, parabole, cu o suverană indiferență față de originea sau coerența sau eventuala incompatibilitate a lor. Yoga și vreun descântec popular transilvan, leac băbesc și șamanism, dialoguri a la Castaneda și neo-platonism, zen și isihasm, e o enumerare aleatorie și inutilă, importantă e consistența pe care textul o capătă înglobându-le. Toate fac un tot, o plasmă uniformă care te absoarbe ca un șuvoi. Stranietatea acestui eclectism duce la un fel anume de fantastic sapiențial, textul pare dictat, nu alcătuit în urma unei lăuntrice deliberări. Este textul unui discipol care are de transmis o învățătură. Atât. „… această carte este realmente un îndrumar practic pentru a trăi magic, folosind învățăturile, tehnicile, rețetele și practicile magiei transilvănene” (81) Se practică o integralitate a făpturii, trup și suflet una sunt, de aici seria de „rețete” pentru diferite beteșuguri ale organelor noastre lesne vătămabile.

Cel mai greu dintre limbaje este limbajul parabolei. Pentru că tinde spre cel mai departe, ținta sa este cea mai îndepărtată. Aș spune că parabola este un cuvânt-cometă, cuvântul cu coadă, în care miezul tare e urmat de o mult mai spectaculoasă și lungă trenă de sensuri. Din acest punct de vedere, este o carte care se citește greu, pentru că nu este o carte delectabilă, ci una existențială. Dacă m-aș juca puțin cu etimologia, delectabil așa s-ar putea traduce adecvat realităților de azi prin „a dez-citi”. Adică un text care te construiește pe dinăuntru. Text edificator. Text care trebuie dez-citit.

Partea a doua a cărții este un simili tratat de teologie ortodoxă, o mărturisire de credință. Sunt parabole, povești „de alungat iarna” din sufletele noastre și din istorie, reflecții despre religie. „Iar Dumnezeu îi trimise înapoi pe pământ luîndu-i unuia sihăstria și celuilalt pustnicia. Le înlocui sufletul și cugetul, umplîndu-i doar cu inimă și duh. Și le lăsă poveștile. Să umble cu ele prin lume. Să alunge iarna”. (186) Este o „culegere” (mai potrivit spus un florilegiu, o „floare a darurilor”) de „povești” care țin de fondul unei înțelepciuni neperisabile. Este, în tot ce scrie Leonard Oprea, o încredere (guénoniană?) într-o Rădăcină unică a întregii înțelepciuni a lumii, pe care noi o percepem doar prin infinita ramificare a corolei sale de mituri, basme, povești. De aici, plăcerea vizibilă de a (re)povesti a prozatorului, senzația că spune un text pe care nu el l-a născocit, ci îi este dictat la modul profetic. De fapt, autorul se lasă „citit” de text. Stilul seamănă aici mult prin dezinvoltura asocierilor culturale întru mărturia de credință ortodoxă cu cel al părintelui său spiritual, părintele Nicolae Steinhardt, pe care îl „auzim” într-o frază ca aceasta: „Creștinătatea la sfârșit de mileniu doi se teme cumplit de tare de Domnul Iisus Christos” (334) Poate surprinde dar este o carte realistă. Militând adică pentru întoarcerea în realitate. În realitatea christică. (v. pag. 341).

În non-umanismul contemporan (când nu este de-a dreptul și violent anti-umanism), în această criză a omului lipsit de cer, astfel de texte precum „romanul” lui Leonard Oprea au un efect restaurator, catarhic. Cartea este cercetare, drum, rugăciune, demonstrație, întrebare și – finalmente – triumf. Ceea ce justifică polifonia compoziției. Cartea a III-a, Theophil Magus, Meditații și Respirații, adaugă la această compoziție „totală” și poeticul, prin excelentele haikuuri care completează textul în proză. „Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație (aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc.) încheiată întru doar un haiku, ce redeschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane”. (514) De fapt, aici în a treia carte avem două părți: meditațiile și respirațiile, ceea ce dă tomului în ansamblu o alcătuire cvaternară, evident căutată spre a închipui brațele Crucii. Uităm prea adesea că Dumnezeu l-a făcut pe om perfect…dar liber. (e una dintre temele preferate de meditație ale autorului: liberul arbitru). Literatura, ceea ce numim convențional astfel, urmărește, după Leonard Oprea, să reconstituie această perfecțiune pierdută, să readucă măcar aminte de ea, să deschidă cerul pentru zbor. „Artistul autentic este doar acela-singurul care conține intrinsec tot ceea ce Creația Domnului conține, menirea lui fiind aceea de a redescoperi, în fel și chip artistic, rostul lumesc în rostul divin al creației.[…] Într-o formă sau alta, subiectul fundamental – ascuns sau dezvăluit – al artistului autentic este deci, viața, frământările și căutările ateului, sau ale agnosticului, în aflare/descoperire de Dumnezeu, de Credință. Poate fi vorba despre un Sfânt, sau poate fi vorba despre un tâlhar. Oricare ar fi povestea și oricum ar fi povestită – acesta este subiectul. În concluzie, artistul autentic este acela care se întreabă și vă întreabă veșnic: quo vadis, Domine?” (432)

Toate aceste „cugetări creștine”, cum le numește însuși autorul, sunt, în fond un îndemn la gândirea și practicarea metanoei. Schimbarea omului. Numai în acest sens, cartea are și un înțeles politic: „Comunismul se detașează net și victorios față de celelalte două cataclisme printr-un unic, inegalabil record, anume, trădarea desăvârșită a Domnului Iisus Christos printr-un acord tripartit care a alcătuit (și încă funcționează) trinitatea antichristică distrugătoare de om întru Credință.[…] Astfel, în mod evident, tratamentul anti-comunist este incomplet și puțini sunt aceia care realizează necesitatea imperioasă a existenței uni vaccin anti-comunist eficient. Omenirea pare a fi preferat însă, vaccinul uitării rapide… Ieftin și extrem de la îndemînă…” (460) Salvarea de această boală amnezică? Rugăciunea.

Aș încheia cu parabola de la pagina 250. Aflat într-o situație extremă, atârnând în gol, pândit sus de o panteră, jos de un tigru, cu șoarecii care rod coarda de care e atârnat, un om întinde mâna și culege o fragă. Povestea e mai complicată, cel care îi povestește lui Buddha fiind de fapt însuși tigrul, șocat de gestul omului și obligat să-i trăiască experiența groazei. „- O, Siddharta, am întâlnit tigrul, dar ce gust minunat avea fraga!”. Mă întreb dacă o carte nu ar trebui să fie până la urmă doar o astfel de simplă frăguță, pentru noi, cei pururi amenințați de fiarele zilei și ale nopții. Pentru că numai astfel are sens acea teribilă rugăciune amintită la un moment dat, ca expresie a ultimei smerenii: „Doamne, nu lăsa omul să biruie!”.

Christian Crăciun

11 iulie 2016 Sf. Olga

Florești

[1] Leonard Oprea, Trilogia lui Theophil Magus, Calea și Adevărul și Viața; ed. Eikon, 2015, ediție adăugită și revizuită, Prefață de Vladimir Tismăneanu, Postfață de Liviu Antonesei; 680 p.

Expoziție de sculptură

noreply@blogger.com (christian crăciun) — Thu, 30 Jun 2016 08:29:00 +0000

SOLSTIȚIU SCULPTURAL

Această expunere a lui Alfred Dumitriu ne propune ceea ce aș numi o antropologie a luminii. Trei sunt elementele sale principale: soarele, potirul și omul. Prin cea mai înaltă întruchipare a sa: sfântul. Inițiată în toiul verii, al luminii, expoziția e construită în jurul semnificației Solstițiului și a nașterii sf. Ioan, vestitorul Luminii. E o întreagă sintaxă (ori ceremonie a semnului, dacă vreți) a primirii și dăruirii de lumină, coborând/urcând aceste trepte. Acum, în splendoarea Solstițiului de vară, cu toată suita lui fantastică de eresuri și credințe, atenția acordată luminii (ne)apropiate este prilej și mediu de meditație. De reflecție. Gând și lumină, siamezi în bronz.

Încep deci ascendent, de jos. În ambiguitatea simbolică a jertfei, acesta fiind, evident sus. Toate aceste vase, potire, sfeșnice, sunt antropomorfizate, sunt siluete și chipuri. Căutătoare, purtătoare, dăruitoare de lumină. A Soarelui sau a lumânării, deopotrivă călăuzitoare în întuneric. Sunt și siluete umane, hieratice, ca zugrăvirea sfinților des-trupați din vechile biserici. Sunt sfinții bi-dimensionali, umano-divini. Ele sugerează prin articularea dinamică o anume „mecanică”, automatismul sacrului care, etern fiind, exclude particularul. Sunt ca niște marionete ale dumnezeirii.

Discul solar, laitmotiv al prezentării de față, este tipsia pe care este purtat capul Sfântului Ioan, este gong sacru, este scutul lui Ahile, metonimie a Lumii. Este, el însuși, reflecție a Luminii. Purtător al ofrandelor sacre. Polizat pentru a reda lumina în toată magnifica, inepuizabila ei diversitate, bronzul se încălzește, devine radiant. Tocmai această căldură a luminii (trăim în epoca luminii reci, observa Noica) mi se pare principala calitate a bronzurilor lui Alfred Dumitriu. Atrag atenția asupra acelui cap pe tipsie, cu trimitere evidentă la sfârșitul ultimului dintre prooroci. Este un diptic având evidente trimiteri cosmogonice. Tipsia este incizată cu un motiv spiraliform, sugerând galaxii, mandală a universului. Ovoidul capului (lăsat într-o rugozitate a suferinței, abia schițat fizionomic) odihnește pe acest cuibar (în cuibar rotind de ape, zicea poetului), evocând atâtea mitologii în care apare oul cosmogonic. Se naște, evident, o nouă lume. Tot pe acest palier se cuvin încadrate și acele obeliscuri, verticale ale luminii, cu alcătuiri de stranii totemuri, esențializări de siluete înălțate vertical tot întru celebrarea luminii neapropiate. Au ceva neliniștitor, mi s-a părut a distinge și „impregnarea” lor cu ochi, ochi însetați, evident, de lumină.

În sfârșit, avem a treia treaptă, cea a potirului. Se instituie o discretă tensiune între mișcarea ascendentă a multor forme (sfeșnice, poate, într-o reificare cotidiană) și descendența receptacolului feminin. Potirul, vas sfânt, nu poate conține decât lumina („ Lumina luminează în întunerec și întunerecul n-a biruit-o/…/Ioan era lumina, care este aprinsă și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la lumina lui”). Adică Sângele, adică focul, adică materia, adică mama.

Calendarul ortodox fixează la trei zile după Solstițiul de vară Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul. Singurul sfânt căruia i se celebrează nașterea, tocmai pentru că „fusese sfințit încă din pântecele maicii sale” (cf. Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul). Tocmai de aceea sărbătoarea are un evident caracter cosmogonic. Jocul acesta dintre ovoide și constructe fusiforme, dintre plinul rotund al vaselor și talerul care poate închipui și vechile forme mitologice ale Gheei este în întregime oferit luminii. Totul este transformat prin șlefuire în mici prisme care descompun lumina, metaforă, în fond, a gândirii analitice. Tocmai acest fond de raționalitate constructivă îmi atrage atenția în această sintaxă expozițională. Despre ce să fie o sărbătoare solstițială a luminii, dacă nu despre gândire?

Și ajung astfel din nou la întru-Chipare. Adică la mărturia originară a lui Ioan. Faptul că omul este expresis verbis prezent în fiecare dintre aceste forme (într-o aproape portretistică varietate, care este ea însăși profund semnificativă) îl arată ca principala țintă a luminii. Alfred Dumitriu și-a construit acest proiect expozițional cu rigoarea unui poem bun. Care conține metafora (în sens etimologic), dar este dincolo de metaforă. Soare dogorâtor, Solstițiul înseamnă începutul întoarcerii către spirit. Apex, după care urmează coborârea, odihna întru reflecție. Coborârea spre Potirul auriu care începe să adune mierea luminii tomnatice. Crugul Soarelui este acum împărătesc, el pornește să secere.

Sculptura este în sine meta-phora, purtătoare de forme spre dincolo-ul sensului. În poemul său celebru „Pâine și vin” (Brod und Wein), Hȍlderlin vorbește exact despre „vasele” pe care e prezent Divinul, dar și Omul. Închei citând după interpretarea legendară a lui Heidegger:

„Dar, prietene! Noi venim prea târziu. Ce-i drept, zeii trăiesc,/Însă, sus, pe creștete, sus, într-o altă lume./de acolo întruna urzesc, și puțini iau aminte, se pare,/ De trăim, într-atâta pe noi ne cruță din milă cereștii/Căci un vas nu oricând e în stare, fragil, să-i cuprindă,/Numai rar poate un om plinătatea divină să-ndure./Și de aceea viața e vis despre ei. Însă și rătăcirea,/Ca și somnul ajută, la fel cum nevoia și noaptea-ntăresc,/Până ce-n leagăn de bronz vor crește eroii, destul,/Și, ca zeilor vechi, viguros vor bate inimi în piepturi./Ei, atunci, vin turnând. Însă totuși adesea îmi pare/Că-i mai bine să dormi decât lipsit de atare tovarăș,/Și așa să aștepți; și-ntre timp ce-ar mai fi de făcut și de spus/Eu nu știu, și apoi, la ce bun poeții în timpuri sărace?/Însă ei, îmi spui tu, sunt ca preoții zeului viței./Ce din țară în țară colindau în noaptea cea sfântă”.

30 iunie 2016