Agentul patogen

Mana vitei de vie, produsa de PLASMOPARA VITICOLA, este una din cele mai periculoase boli, ataca toate părțile verzi ale plantei. În functie de conditiile climaterice si intensitatea atacului poate duce la: defolierea plantelor, distrugerea totală sau partiala a inflorescentelor si boabelor. Atacul are impact semnificativ asupra calitatii strugurilor și vinului, cît și asupra cantitatii recoltei.

Simptome

Ciuperca atacă toate partile verzi ale plantei. Pe frunze, lastarii tineri, infloriscente, rahis, circei, atacul se manifesta prin brunificarea partilor atacate si uscarea lor.

Pe boabele tinere cînd umiditatea aerului este ridicata, apare un puf alb (conidioforii și conidiile de atac), denumit ”Rot-Gris” (putregai gri). Pe boabele formate, atacul se manifestă prin brunificarea acestora. Boabele atacate se desprind usor de rahis si cad, aceasta forma se numeste ”Rot-Brun”, (putregaiul brun). Organele tinere sunt mai sensibile la atac si pe masura ce imbatrinesc, sunt mai putin receptive la atacul ciupercii.

Pe Frunze apar pete decolorate de culoare galbuie numite ”pete untdelemnii” in dreptul carora, in functie de umiditate si temperatura, apare dupa o perioada de timp un puf albicios. Mai tirziu petele se necrozeaza, se usuca si țesutul se rupe sau capata aspectul de zdrentuit. Atacul pe frunze batrine, toamna se caracterizeaza prin pete mici, colturoase, brune, care dau aspect de mozaic, care se numesc ”frunze mozaicate”.

Ciuperca ierneaza sub formă de oospori in frunzele infectate cazute pe sol toamna. Primavara, cind conditiile devin favorabile, oosporii germineaza provocind primele infecții (infectii primare).

Pentru ca infectia primara sa aiba loc sunt necesare urmatoarele conditii: temperatura peste 11 ^oC, sa existe organe verzi ale plantei. Din momentul provocarii infectiei pina la aparitia simptomelor bolii este necesara o perioada de timp de (incubatie) care este mai lunga sau mai scurta în functie de temperatura.

În mod obisnuit, aceasta este cuprinsa intre 10-20 zile de primavara, 4-8 zile în vara, dupa aparitia simptomelor (fructificatiilor) de la infectia primara, in cursul vegetatiei au loc infectiile secundare succesive.

Pentru a avea loc o infecție secundară sunt necesare următoarele conditii: temperatura peste 11 ^oC, iar perioada de umectare a organelor sa fie de aproximativ 90 min. Cu cit temperatura aerului va fi apropiata de optim (24 ^oC), frunzele vor fi infectate mai rapid. În cursul unei perioade de vegetație, in functie de conditiile anului, pot avea loc 1-5 infectii primare si 50-60 infectii secundare.

 RECOMANDARI:

Masuri de prevenire si combatere

• Combaterea buruienilor;

• Asigurarea sistemului de sustinere;

• Evitarea stagnarii apei;

• Aplicarea corecta a taierilor;

• Dirijarea lastarilor.

   Este important să se respecte avertizarile si recomandarile autoritatilor in functie de evolutia agentului patogen.

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora.

Bacteria se prezintă sub formă de bastonase este cu Gram-negativa, acoperită pe toata suprafața cu cili. Această bacterie rezistă de la un an la altul în leziunile ulceroase de pe ramuri și trunchiul pomilor infectați. Infecțiile se fac prin leziuni și prin deschiderile naturale (stomate, lenticele, hidatode). Bacteria infectează rozaceele cultivate, dar si pe cele spontane: măr, păr, gutui, moșmon, piersic, prun, migdal, scorus, paducel.

Simptome:

Bacteria Erwinia amylovora poate ataca toate organele aeriene ale pomului. Arsura inflorescențelor este de obicei primul simptom și apare primavara devreme. Florile atacate apar la început hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifică și se înnegresc. Pe timp călduros și umed, uneori, din peduncul exudează picături de lichid. Boala se extinde repede și bacteriile invadează frunzele învecinate. Pe lăstarul respectiv frecvent apare o ulcerație mică, astfel lastarul se brunifică. Inflorescențele infectate pot să cadă sau să rămână atașate de pom, constituind un simptom important pentru detectarea lor de la distanță. Lăstarii și ramurelele sunt, după inflorescențe, organele cele mai sensibile ale plantelor. La lăstari, infecția progresează mai rapid. De asemenea, atacul poate aparea și pe fructele dezvoltate, chiar și la cele în curs de maturare. Pe acestea se remarcă pete rotunde decolorate, apoi brune și cu picături de exsudat pe suprafață.

Pe ramuri şi trunchi, apar pete mari, adâncite. Scoarța atacată se necrozează și este lipsită de lemn. Îndepărtând scoarța, se poate observa lemnul colorat în brun-roșcat. La  suprafața plăgilor apar, de asemenea, picături de exsudat, cleioase și incolore la început, apoi acestea se întăresc devenind galbene-brunii.

Bacteriile se propagă rapid diseminând patogenul, atât în coroana pomului respectiv, cât și la pomii vecini, astfel încât, în condiții nefavorabile de vreme ( ploaie cu vant ), infecția se generealizează, pomii par a fi arși de flăcări și, după aproximativ trei luni, livada se usucă aproape total.

Combatere şi prevenire

Aplicarea măsurilor de carantină asupra materialului vegetal este o masura obligatorie. În zonele situate aproape de focarele deja depistate, se va face un control riguros al tuturor pomilor, imediat dupa înflorit, pentru depistarea eventualelor focare de infecție aparute. Se vor controla si gardurile vii, fîșiile de protectie , parcurile, precum si arboretele  din luncile râurilor, în vederea depistării si lichidării focarelor de foc bacterian.

La pomii fructiferi, se impune ca lăstarii atacați să fie tăiați (eliminand și 30 cm din porțiunea sănătoasă) și distruși prin ardere, operație urmată imediat de tratamente chimice. Dacă atacul bolii este foarte puternic, pomul va fi scos. Toamna se realizează un alt control sever, în vederea depistării și înlăturării lăstarilor atacați.

În perioada de vegetație, tăierea lăstarilor atacați se va face pe vreme uscată, utilizand o foarfecă dezinfectata cu hipoclorit de sodiu – 1%.

Recomandări: Se recomandă distrugerea insectelor vectoare pentru apariția acestei boli.

Rapănul mărului sau Pătarea cenusie (Venturia inaequalis), este una dintre cele mai frecvente micoze aparute la măr, fiind o rugină care apare pe toate părtile verzi ale plantei cât si pe fructele din depozite. Boala se răspândește mai ales în perioadele umede și călduroase sub doua forme: parazitară si saprofită.

Ecologia bolii

Temperaturile de peste 7 ⁰ C și precipitațiile (apa pe frunze o perioadă îndelungată de peste 9 ore) dezvoltă un mediu propice pentru apariția și evoluția rapidă a bolii.

Boala poate apărea încă din primăvară (primăveri reci cu ploi abundente)și poate conduce la defolierea totală a pomilor afectați. În verile ploioase boala este exttrem de agresivă provocînd defolirertea masivă a pomilor.

Descriere și simptome

Infecțiile primare se produc la nivelul frunzei prin apariția unor pete de culoare brună, apoi olivacee-negricioasa, mai groase și mai inchise la culoare spre exterior, în interior având o culoare mai deschisî. Miceliul ciupercii se dezvoltă la început sub o forma parazitară pe ambele fețe ale limbului frunzei, sub epidermă, prin apariția unor pete rotunde care devin apoi brune, formandu-se o ridicatură mică rezultată din formarea unor grupe compacte de conidiofori cu conidii în vârf. Conidioforii au forma cilindrică și străbat cuticula pana la supafața zonei afectate. Din fiecare conidiofor se desprinde, pe rand, cate o conidie piriforma(în forma de pară), rămânând un guler circular  în varful conidioforului unde se va forma o noua conidie. Aceste pete reduc posibilitatea de hranire a pomului.

Toamna, pe frunzele căzute se formează peritecii. Astfel, frunzele de toamnă bolnave și uscate duc la răspandirea ciupercii care atacă din nou pomii în perioada de primavară, în momentul înfrunzirii lor.

Fructele atacate de rapăn sunt defomate, cu pete brune-cenușii, întărite pe margini, unde apar crăpături și gustul lor este alterat. Iarna lăstarii îngheață și se usucă pentru ca, atunci când apar pe ei petele măslinii, se  produc ulcerații crustoase slăbind rezistenta la frig.

Pe timpul iernii, în faza saprofită, ciuperca rezistă sub forma de miceliu de rezistență în scoarța ramurilor. Hifele miceliene tinere ale ciupercii patrund în țesutul intercelular al ramurilor atacate producând ascospori ce ajung la maturitate începând din martie pana în iunie.

Infecția tîrzie a frucelor (toamna) nu se observă la depozitare, dar are loc și continuă câteva luni pe perioda depozitării, afectând astfel fructele aparent sănătoase și în depozit.

Transmitere și răspîndire

Ascosporii și condiile nu se răspandesc la distanțe mari. Deci, cu cat se aplică mai corect tratamentele materialului săditor, cu atât riscul de infectare al puieților scade.

Este o boală ce se răspandeste foarte ușor în livezile neîngrijite, în care nu se ard frunzele uscate. Pot fi ingropate frunzele atacate prin arăturile între rânduri cu rol de prevenire a răspândirii ciupercii. Ramurile uscate în urma tăierilor ce se fac primavara se adună și se ard. Se taie pomii bătrani, răpănoși din apropierea livezilor tinere. Se plantează soiuri mai putin sensibile.

Prevenire şi combatere

Tratamentul impotriva rapanului la mar este cel de bază, ținându-se seama de sensibilitatea soiurilor, de conditiile climatice, de evolutia agentului patogen, de dezvoltarea pomilor, de eficacitatea tratamentelor cât și de perioada cât rămân ele active dar și de rezerva biologică a ciupercii.

Recomandări: Este important să se respecte avertizările şi recomandările autorităţilor în fucţie de evoluţia agentului patogen.

Semnele bolii – simptome

Chiar de la înfrunzire, boala poate aparea pe frunzele tinere pe ambele fețe, ca o pâslă albicioasă dată de dezvoltarea hifelor fungilor, cu aspect făinos deasupra.  În scurt timp, frunzele nu mai evoluează normal, se înroșesc, se încovoaie, devin casante, se usucă și cad.
Florile atacate de ciupercă devin sterile, capată culoare alba-verzuie cu petale alungite, cunoscute și sub denumirea de „flori de ceară”, se brunifică și se usucă. Atacul lăstarilor se face de la vârf la bază, iar în timpul înghețului ei se usucă.  Aspectul albicios, prăfos al zonei infectate este dat de sporii pe care-i produce ciuperca pentru a se înmulți în perioada de vegetație. Sporii apar pe miceliu sub forma unor lanțuri lungi de conidii incolore, germinează  apoi pe țesuturile verzi ale plantei, folosindu-se de apa de la transpirație în perioada în care temperatura este între 10-20°C.

Transmitere și răspândire

Forma matură a ciupercii sunt cleistotecile sau periteciile (fructificații de rezintentă) care se formează toamna pe miceliu sub forma unor pete sferice și negre. Din primavară pană-n toamnă, sporii eliberați de cleistotecii, nefiind captați de livadă în primul an, nu dau infecții primare. Ciuperca iernează ca miceliu de rezistența cuibarit între muguri. Iar la primavara urmatoare, miceliul de rezistenta elimină spori ce realizeaza infectia primara a merilor cu fainare.

Măsuri de protecţie şi combatere

Se recomandă tăierea și arderea crengilor uscate, a lastarilor infectați pe care-i deosebim prin culoarea albicioasă-argintie pe care o capătă. Lătarii foarte tineri și atacați puternic se indoaie. Tăierile se pot face atât în perioada de repaus cât sș imediat după inforirea pomilor. Fertilizarile moderate cu complex NPK, datorita continutului de potasiu, dau o crestere o rezintentei marului la fainare. Pentru plantațiile noi trebuie alese soiuri rezintente  la fainare.

CICLU DE VIAȚĂ, TRASMITERE FĂINARE LA MĂR

Recomandările noastre: Este important să se respecte avertizările și recomandările autorităților în funcție de evoluția agentului patogen.

Cele 7 lucruri importante despre irigarea prin picurare.