biblior.net - Ienăchiţă Văcărescu

Testament literar, de Ienăchiţă Văcărescu

admin — Mon, 14 May 2007 18:14:13 +0000

Urmaşilor mei Văcăreşti!
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Ş-a patriei cinstire.

admin — Mon, 14 May 2007 18:13:29 +0000

Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
Arată ce te munceşte,
Ce boală te chinueşte?

Fă-o cunoscută mie
Ca să-ţi caut doctorie;
Te rog fă-mă a pricepe
Boala din ce ţi se-ncepe.

Arată, spune, n-ascunde;
Dă-mi un cuvânt şi-mi răspunde;
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?

admin — Mon, 14 May 2007 18:12:47 +0000

Amărâtă turturea
Când remâne singurea,
Căci soţia şi-a repus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte, tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte,
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede.

Trece prin pădurea verde
Şi să duce, de se pierde;
Zboară, până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată
Tot pre ramura uscată;
Umblă prin dumbrava-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;

admin — Mon, 14 May 2007 18:12:05 +0000

Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare ca o lumină.

S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.