Viitorul în agricultură nu se poate construi pe practici vechi

Agricultura românească trece prin una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani. Fermierii se confruntă cu presiunea costurilor, cu lipsa de predictibilitate, cu obstacole la finanțare și cu un mediu economic care îi obligă să ia hotărâri mai rapide și mai prudente.

Dacă înainte succesul unei ferme se măsura în principal prin nivelul producției, acum el depinde tot mai mult de capacitatea de adaptare, de administrarea riscurilor și de menținerea continuității activității de la un sezon la altul.

La firul ierbii, realitatea este mult mai dură decât pare din exterior. Prețurile inputurilor, cheltuielile cu energia, combustibilul și îngrășămintele, dar și oscilațiile de pe piața de desfacere comprimă serios marjele de profit. Totodată, condițiile meteo imprevizibile, lipsa de precipitații în anumite regiuni și volatilitatea pieței transformă fiecare an agricol într-o nouă provocare. Pentru mulți agricultori, întrebarea nu mai este doar „ce produc anul acesta?”, ci „cum reușesc să continui fără a pierde echilibrul financiar al fermei?”.

Această presiune influențează și modul în care fermierii își planifică activitatea. Cei care rezistă sunt, de regulă, aceia care au înțeles că agricultura modernă nu se poate baza doar pe experiență și instinct. Este nevoie de calcule riguroase, de investiții bine gândite, de diversificare și de soluții care reduc expunerea la riscuri. Mulți fermieri afirmă că adaptarea a devenit mai valoroasă decât oricare altă calitate.

Pe de altă parte, situația nu este uniformă pentru toți. Există exploatații care au făcut tranziția către tehnologie, automatizare și organizare eficientă, dar și ferme care se luptă an de an doar pentru a-și păstra activitatea. Diferențele provin din dimensiunea fermei, accesul la finanțare, tipul culturilor și viteza de reacție la schimbările din piață. De aceea, fiecare poveste a unui fermier este particulară, însă problema comună rămâne: agricultura a devenit un sector în care reziliența este la fel de importantă ca producția.

În acest context, doi fermieri povestesc despre viața lor de zi cu zi, despre dificultățile întâmpinate și despre deciziile pe care trebuie să le ia pentru ca afacerea lor să rămână funcțională.

În opinia lui Raymond Stanciu, manager semințe Marcoser, agricultura a intrat într-o perioadă în care adaptarea contează mai mult ca oricând, iar provocările nu mai vin doar din piață, ci și din schimbările climatice.

„Cred că, încă de la începutul pandemiei, nu mai putem vorbi despre ani normali în agricultură. De la un sezon la altul apar provocări noi, iar totul devine din ce în ce mai greu de anticipat. Pe lângă crizele economice și instabilitatea piețelor, schimbările climatice pun o presiune uriașă asupra fermierilor. În același timp, costurile logistice și ale inputurilor au devenit greu de prevăzut. Tocmai de aceea, adaptabilitatea și flexibilitatea au devenit cele mai importante calități ale unui fermier. Cei care au investit în tehnologie, în genetică performantă, în sisteme de irigare și în găsirea unor piețe noi au reușit să facă față mai bine acestor provocări”, spne Raymond Stanciu.

Aceeași presiune se resimte și în interiorul fermelor, unde creșterea costurilor și efectele secetei îi determină pe agricultori să caute soluții pentru a-și continua activitatea. Raul Cotuna, administratorul fermei Ograda Pruncilor, spune că adaptarea a devenit o necesitate, chiar dacă de multe ori înseamnă sacrificii financiare.

„Provocările economice au apărut odată cu seceta, iar acum, fiind una extrem de severă, fermierilor, fie ei mici sau mari, le este tot mai greu să facă față. La toate acestea se adaugă și creșterea prețului la motorină. Adaptarea este cheia, însă de multe ori înseamnă sacrificii financiare care duc spre datorii. Nu este o soluție ideală, ci doar o speranță că activitatea poate continua”, subliniază Raul Cotuna.

În ambele situații, concluzia este similară: agricultura contemporană nu mai permite decizii pripite, iar menținerea unei ferme depinde de mult mai multe variabile decât în trecut.

Fermierii subliniază că una dintre marile probleme nu este doar costul producției, ci și lipsa unui orizont predictibil. Ei nu știu întotdeauna cât vor cheltui, cât vor încasa și cum se va comporta piața în lunile următoare. Această incertitudine complică planurile de investiții și limitează posibilitățile de dezvoltare. Mai mult de atât, atunci când apar probleme de lichiditate sau întârzieri la încasări, presiunea asupra fermelor crește rapid. Din acest motiv, mulți agricultori își construiesc strategii pe termen scurt și mediu, evitând riscurile majore și încercând să-și protejeze activitatea.

Specialiștii avertizează că agricultura românească are nevoie de stabilitate și de politici care să ofere fermierilor un orizont clar. În absența unei predictibilități reale, multe ferme riscă să rămână într-o zonă de supraviețuire, fără șansa de a investi și de a se extinde. Totodată, soluțiile nu țin doar de sprijin financiar, ci și de modul în care fermierii își gestionează activitatea. Digitalizarea, optimizarea consumului, alegerea culturilor mai potrivite pentru condițiile locale și colaborarea cu parteneri de încredere pot decide diferența între o fermă vulnerabilă și una solidă.

În numeroase regiuni, fermierii au înțeles deja că viitorul nu poate fi construit pe practici vechi. Agricultura modernă cere flexibilitate, investiții inteligente și capacitatea de a reacționa rapid la schimbări. În paralel, are nevoie și de răbdare, deoarece rezultatele nu apar imediat. Cei care reușesc să rămână pe piață sunt aceia care își cunosc foarte bine costurile, își planifică cu atenție resursele și evită asumarea unor riscuri fără o bază solidă.

Pe fondul acestor transformări, experiențele celor doi fermieri devin relevante nu doar ca mărturii personale, ci și ca exemple pentru întreg sectorul. Ele arată cum funcționează agricultura în practică, dincolo de statistici și declarații oficiale. Ele ilustrează ce înseamnă, de fapt, să conduci o fermă într-o perioadă în care fiecare sezon aduce noi provocări, iar fiecare decizie poate influența viitorul unei întregi afaceri.

Concluzia rămâne simplă: agricultura românească nu duce lipsă de forță de muncă, ci de stabilitate, predictibilitate și soluții care să permită fermierilor să construiască pe termen lung. Astăzi, succesul nu mai înseamnă doar producție bună, ci și capacitatea de a rezista, de a se adapta și de a continua activitatea într-un sector aflat constant sub presiune.

Există o întrebare pe care geopolitica ultimilor ani a readus-o în centrul dezbaterii publice globale: dacă lanțurile de aprovizionare internaționale s-ar rupe mâine, câte țări din lume și-ar putea hrăni singure populația? Răspunsul, conform unui studiu publicat în revista Nature Food, este unul surprinzător de dur: din 186 de state analizate, o singură țară atinge autosuficiența alimentară completă pentru toate cele șapte grupe nutritive esențiale. Iar aceea nu este nici SUA, nici China, nici Franța, nici Brazilia. Este nici nu bănuiați, Guyana.

Iar România? Se situează pe locul 21 mondial, o poziție mai bună decât ar anticipa mulți, dar și cu vulnerabilități clare pe care le vom analiza în detaliu.

Metodologia care schimbă perspectiva

Înainte de a interpreta datele, este esențial să înțelegem ce măsoară cu adevărat acest studiu, pentru că nu este vorba de o simplă comparație a producțiilor agricole brute.

Studiul, publicat în mai 2025 în revista Nature Food și semnat de Stehl, Vonderschmidt, Vollmer și colaboratori, a comparat producția națională cu recomandările alimentare Livewell ale WWF, stabilite pentru o dietă sănătoasă adaptată fiecărei populații. O țară care atinge 100% poate furniza acea dietă exclusiv din surse proprii, valorile mai mari sugerează exporturi, iar valorile sub 100% indică importuri necesare.

Cele șapte grupe alimentare analizate sunt: produse amidonoase, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase. Nu este suficient să produci mult dintr-o categorie ci trebuie să acoperi toate cele șapte pentru a fi considerat autosuficient complet. Această abordare explică de ce SUA sau Canada, cu producții agricole colosale, se situează mai jos decât s-ar aștepta în clasament.

Singurul stat complet autosuficient: Guyana

Guyana, un stat mic din nordul Americii de Sud cu o populație de sub un milion de locuitori, este singura țară din lume care acoperă integral consumul intern la toate cele șapte categorii alimentare și chiar depășește necesarul la produse amidonoase și fructe. Clima tropicală, suprafețele agricole fertile și populația redusă creează o ecuație ideală pe care nicio altă țară nu o replică.

China și Vietnam sunt cel mai aproape de performanța Guyanei, acoperind șase din șapte grupe, dar rămân dependente de importuri la produse lactate. SUA și Canada, cu tot cu industria lor agricolă colosală, acoperă doar patru din șapte grupe, dependente în special de importuri de fructe și legume, din cauza sezonului agricol scurt în regiunile nordice.

România: locul 21 mondial, cinci din șapte grupe acoperite

România se situează pe locul 21 în clasamentul global, cu capacitatea de a acoperi cinci din cele șapte grupe alimentare esențiale, alături de state precum Spania, Turcia, Rusia, Ucraina și Croația.

Este o companie bună. Spania este a patra economie a zonei euro. Turcia este una dintre marile puteri agricole ale lumii. Rusia și Ucraina sunt exportatori majori de cereale. Iar România este alături de ele, cu un teritoriu de 238.000 km² și o populație de 19 milioane de oameni.

Agricultura românească concentrează circa 4,4% din PIB, iar aproximativ 26% din forța de muncă activează în acest sector, procent semnificativ peste media UE. România este al treilea mare producător agricol din UE și produce cea mai mare cantitate de porumb în blocul comunitar.

Ce produce România suficient și peste necesar

Tabloul producțiilor în care România depășește necesarul intern este unul de care putem fi mândri, chiar dacă nu îl exploatăm suficient comercial.

La cereale și oleaginoase, grupe care intră în categoria produselor amidonoase, România produce consistent peste necesar. La floarea-soarelui, România are grad de autosuficiență de 100%, cu un consum intern de circa 800.000 de tone și o producție de peste 1,3 milioane de tone. La grâu și porumb, producțiile depășesc constant necesarul intern. România exportă masiv cereale și oleaginoase având un excedent comercial real în aceste categorii.

La carne de pasăre, România a atins recent autosuficiența și a trecut în zona exporturilor. România a ajuns să-și asigure consumul intern de carne de pasăre și să exporte cantități semnificative pe piața europeană, o performanță construită prin investiții masive în ultimii ani.

La ouă, cum am văzut în analizele recente, exporturile au crescut cu 160% în ultimul an semn că producția depășește confortabil consumul intern.

La leguminoase, România are tradiție și capacitate de producție ca de exemplu fasole, mazăre, linte cultivate în toate regiunile agricole ale țării.

Unde rămâne România dependentă de importuri

Cele două grupe unde România nu acoperă necesarul intern și care explică de ce nu urcăm mai sus în clasament sunt peștele și, parțial, produsele lactate.

La pește, România nu este singura cu această problemă. Conform FAO, Asia concentrează 91% din producția mondială de pește de crescătorie, ceea ce face ca numeroase state să depindă de importuri pentru produsele marine, chiar și atunci când au capacitate internă de producție în alte domenii agricole. România are Dunărea, Delta și litoralul Mării Negre, dar acvacultura și pescuitul comercial nu acoperă cererea.

La lactate, situația este mai nuanțată și mai dureroasă. România are vaci, are tradiție în producția de lactate și are consumatori care apreciază brânzeturile și iaurturile autohtone. Și totuși, producția internă acoperă nevoile de consum ale locuitorilor doar în cazul a șase produse agroalimentare, iar lactatele procesate rămân un sector cu deficit structural tocmai din cauza capacităților de procesare insuficiente și a efectivelor reduse de vaci de lapte performante, o problemă pe care am analizat-o detaliat în contextul importurilor de juninci Holstein.

Paradoxul României: produce mult, procesează puțin

Tabloul autosuficienței alimentare a României ascunde un paradox pe care îl cunoaștem bine: România produce materie primă agricolă de excepție cum ar fi cereale, oleaginoase, fructe, legume, dar transformă o parte insuficientă din ea în produse cu valoare adăugată pe plan intern.

Exportăm porumb în vrac și importăm fulgi de porumb. Exportăm floarea-soarelui și importăm ulei rafinat în sticle cu brand german. Exportăm lapte materie primă și importăm iaurt grecesc și brânzeturi olandeze.

Studiul arată că țările europene, inclusiv România, se confruntă cu autosuficiență redusă la fructe și legume nu neapărat pentru că nu le produce, ci pentru că nu are capacitate suficientă de procesare și conservare care să transforme excedentul de vară în produse disponibile iarna.

Ce urmează: România poate urca în clasament

Ministrul Agriculturii Florin Barbu a anunțat că România poate ajunge la grad de autosuficiență de 100% și la carnea de porc în maximum patru ani, prin investiții de 2,8 miliarde de lei pentru sectorul porcin în 2025 și 2026. Dacă programul se implementează conform planului, România ar putea elimina una dintre principalele dependențe de import din sectorul cărnii.

Pentru pește, soluțiile sunt mai complexe și mai îndepărtate dar există programe europene pentru dezvoltarea acvaculturii care ar putea reduce parțial deficitul.

Pentru lactate, cheia este combinația pe care am descris-o: genetică îmbunătățită a efectivelor bovine plus capacități de procesare moderne. Ambele sunt în construcție, cu investiții anunțate și parțial demarate.

Locul 21 mondial este o performanță reală pentru o țară de dimensiunea României. Dar cu potențialul agricol pe care îl avem fiind al treilea producător din UE, cu 12,7 milioane de hectare agricole și zone climatice diversificate, locul 21 este și un semnal că mai există distanță considerabilă între ce poate produce România și ce produce efectiv.

Concluzie: o putere agricolă care nu și-a atins potențialul

România se află în top mondial la autosuficiență alimentară. Este mai autosuficientă alimentar decât SUA, Canada, Germania sau Marea Britanie. Produce cereale pentru export, carne de pasăre pentru tot estul Europei și miere apreciată în toată lumea.

Și totuși, în fiecare an, importă conserve de jumătate de miliard de euro, cumpără lactate procesate din Olanda și aduce pește din Asia. Nu pentru că nu ar putea produce ci pentru că lanțul dintre câmp și raft rămâne slab, fragmentat și subcapitalizat.

Locul 21 mondial este un punct de plecare onest. Nu un motiv de lăudăroșenie, dar nici unul de resemnare. Este locul de unde România poate și ar trebui să urce.

Merele negre denumite și ,,Diamantele Negre” sunt unele dintre soiurile cele mai căutate și rare din lume. Un măr poate costa chiar și 35 de lei. 

Mărul negru este o varietate rară din familia Huaniu, cultivată în regiunea tibetană Nyingchi. În ciuda denumirii, acest măr are o nuanță violet închis, cu miez alb.

Culoarea se datorează altitudinii de peste 3.500 de metri, unde fluctuațiile de temperatură între zi și noapte și expunerea intensă la lumina ultravioletă contribuie la pigmentarea închisă a cojii.

Aceste mere sunt considerate delicatese și se vând în supermarketuri de lux, prețul unui fruct ajungând la aproximativ 50 de yuani (aproximativ 35 de roni). Cultivarea lor este limitată, deoarece pomii au nevoie de 5 până la 8 ani pentru a ajunge la maturitate, iar sezonul de recoltare durează doar două luni.  

Potrivit cercetărilor, doar aproximativ 70% din recolta anuală de mere negre ajunge pe piață, ceea ce le face dificil de găsit.

Pe lângă aspectul lor unic, merele negre oferă beneficii pentru sănătate similare cu alte soiuri de mere. Sunt bogate în fibre, care susțin digestia și mențin sănătatea intestinală. De asemenea, conțin vitamina C, esențială pentru întărirea sistemului imunitar, și antioxidanți care combat radicalii liberi din organism.  

Merele negre au fost gustate de puține personae, iar toți spun că acestea au o aromă distinctă, dulce și robustă față de toate celelalte mere.

Pe lângă Tibet, puteți obține și Arkansas Black, un alt soi de Black Diamond Apple din Statele Unite. Experții susțin că, pentru a avea un gust plăcut, trebuie depozitate în zone mai întunecate, deoarece nu sunt la fel de dulci ca alte soiuri.

Fermierii din județul Iași spun raspicat că sunt defavorizați în primul rând din cauza formelor de relief și nu înțeleg de ce nu apar pe harta zonelor defavorizate din țară. Totodată ei spun că fără credite nu pot lucra. 

Un exemplu îl reprezintă fermierul Elvis Iulian Mocanu (foto) din comuna Rediu, județul Iași. Acesta acum are doar două culturi înființate , cea de rapiță și cea de grâu, suprafața totală fiind de 1.000 de hectare, aflate pe raza mai multor comune. Ieșeanul nu deține sisteme de irigații și depinde doar de ploi și ninsori.

„Foarte bine stăm la grâu, cel semănat în toamnă este 70 la sută răsărit. Precipitațiile sunt binevenite. Le așteptam, că pământul avea nevoie de apă. Sunt precipitații suficiente pentru răsărire, avem apă în sol, asta pentru că s-a mai refăcut. Dar tot mai trebuie în unele părți. Ne trebuie, însă, și zăpadă, pentru protejarea culturilor de toamnă, în special pentru rapiță, care este foarte fragile”, explică fermierul pentru AGRO TV.

Potrivit acestuia, necesarul de apă în sol încă este unul mare. Ar mai fi nevoie de măcar 150 de litri pe metru pătrat.

„Pământul încă are nevoie. Trebuie să se ducă acolo în profunzime că acolo este problema, în sol. La un metru în adîncime este cea mai mare nevoie de apă”, spune Iulian Mocanu

În acest an, din cauza secetei pedologice cultura de porumb a fost distrusă în proporție de 70 la sută.

Cu toții știm că mierea pe lângă gustul incomparabil, este o sursă principală pentru sănătatea noastră, iar țara noastră se poate lăuda cu cea mai bună și de calitate miere.

Odată cu apropierea sezonului rece, românii își fac stocul de miere pentru întărirea imunității. Din fericire, mierea poate fi achiziționată la un preț accesibil pentru toate buzunarele, în special dacă este luată direct de la apicultor.

,,Vând miere de albine 100% naturală. Toată mierea este producție din 2024. La 10 borcane cumparăte veți primi unul gratis. Miere de polifloră 25 lei/kg; Miere de mană 40 lei/kg; Miere de salcâm 40 lei/kg; Miere de tei 30 lei/kg; Miere de rapită 22 lei/kg;”, este anunțul unui apicultor pe rețelele sociale. 

În supermarket mierea de salcâm poate fi găsită la un preț de 44 lei – 950g. 

Valoarea producţiei agricole a României a ajuns anul trecut la puțin sub 110 miliarde de lei, potrivit datelor definitive publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Mai exact, valoarea producţiei agricole în 2023 a atins cifra de 109,89 miliarde de lei preţuri curente, înregistrând o creștere cu 0,6% comparativ cu anul precedent.

Potrivit statisticii, valoarea producţiei vegetale a crescut în anul trecut cu 2,1%, ajungând la 66,26 miliarde de lei în preţuri comparabile, în timp ce valoarea producţiei animale a scăzut cu 2,5%, consemnând o cifră de 40,65 miliarde de lei.

Conform datelor INS, producţia vegetală deţine şi în anul 2023 ponderea cea mai mare (60,3%) în structura valorii producţiei ramurii agricole, în scădere faţă de anul anterior cu 5,3 puncte procentuale (pp).

Comparativ cu anul 2022, în 2023 valoarea producţiei vegetale a înregistrat creşteri în regiunile de dezvoltare Vest (+15 pp), Nord-Vest (+10,7 pp), Nord-Est (+9 pp), Sud-Est (+5,2 pp), Sud-Vest Oltenia (+3,3 pp), Centru (+2,3 pp), dar și scăderi în regiunile de dezvoltare Sud-Muntenia (-11,7 pp) şi Bucureşti-Ilfov (-5,4 pp).

Valoarea producţiei animale, în anul 2023 față de anul 2022, a înregistrat creşteri în regiunile de dezvoltare Centru şi Vest (+1 pp), iar în celelalte regiuni de dezvoltare a înregistrat scăderi cuprinse între 22 pp şi 3,1 pp.

Valoarea serviciilor agricole a înregistrat creşteri în regiunile de dezvoltare Centru (+41,3 pp), Nord-Vest (+30,6 pp), Vest (+18,7 pp), Bucureşti-Ilfov (+13,5 pp), iar în celelalte regiuni de dezvoltare a înregistrat scăderi cuprinse între 22,2 pp şi 1,6 pp.

Potrivit datelor INS, producţia vegetală are ponderea cea mai mare în producţia ramurii agricole în toate regiunile de dezvoltare ale ţării, cu valori cuprinse între 53,1% (regiunea de dezvoltare Centru) şi 69,3% (regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia).

INS precizează că, în analiză, nu este inclusă regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov, nesemnificativă din punct de vedere al ponderii în valoarea producţiei ramurii agricole la nivel naţional.

În anul 2023 faţă de anul 2022, structura valorii producţiei ramurii agricole a înregistrat principalele creşteri în regiunile de dezvoltare Nord-Vest, Centru, Nord-Est (+1,1 pp) şi Vest (+0,8 pp). Cele mai importante scăderi au fost înregistrate în regiunile de dezvoltare Sud-Muntenia (-3,4 pp) şi Sud-Vest Oltenia (-0,5 pp).

În structura producţiei vegetale din anul 2023, ponderea cea mai mare revine regiunilor de dezvoltare: Sud-Muntenia (21,5%), Sud-Est (16,5%) şi Nord-Est (14,8%), în timp ce în structura producţiei animale ponderea cea mai mare o au regiunile de dezvoltare: Nord-Est (20%), Nord-Vest şi Centru (15,3%), Sud-Muntenia (14,8%) şi respectiv Sud-Est (12,6%).

Uniunea Europeană (UE) va avea o producție de porumb semnificativ mai mică în acest an din cauza secetei și caniculei care a afectat culturile din România, a doua mare producătoare din blocul comunitar, relatează Reuters, citată de cursdeguvernare.ro.

Analiștii piețelor agricole consideră că această scădere a producției ar putea face ca UE, care este deja un importator net de porumb, să fie şi mai dependentă de furnizori externi în acest sezon, în special în condiţiile în care în blocul comunitar se aşteaptă recolte mai mici și la grâu şi orz, care pot fi utilizate ca nutreţ pentru animale, la fel ca porumbul.

Estimările analiștilor de specialitate privind recolta de porumb a UE au fost reduse semnificativ, până la un nivel 60-61 de milioane de tone, sub cel de anul trecut, de 63 de milioane de tone, dar peste recolta de 53 de milioane de tone din 2022, când Europa a fost lovită de o secetă extinsă.

„Situaţia în estul Europei este una foarte gravă, la fel ca în urmă cu doi ani. Vestul Europei este în regulă, iar asta va salva situaţia comparativ cu 2022″, a declarat Maxence Devillers, analist la Argus.

Numeroasele valuri de secetă şi caniculă din estul Europei, care au afectat culturile de porumb din Ucraina şi Rusia, au lovit și România, care anterior concura cu Franţa pentru titlul de cel mai mare producător de porumb din UE.

Astfel, analiștii se așteaptă ca producția de porumb a României să scadă cu aproximativ 30% faţă de cea de aproape 11 milioane de tone înregistrată anul trecut, fiind estimată de Argus la 7,5 milioane de tone în 2024, în timp ce ce firma românească AgroBrane ia în calcul o recoltă de 7,7 milioane de tone.

„Este unul din cele mai dificile sezoane cu care s-au confruntat fermierii români”, a declarat Gabriel Razi, la un webinar organizat de Trend&Hedge Club.

Pe de altă parte, producția de porumb a UE ar putea echilibrată într-o oarecare măsură de condițiile de umiditate favorabile din vestul Europei, în special din Franța, unde, ținând cont și de creşterea suprafeţelor însămânţate cu porumb, s-ar putea înregistra o recoltă mai bună în acest an comparativ cu cea de anul trecut.

„În Franţa, situaţia este amestecată, dar producţia ar trebui să fie bună”, a estimat Maxence Devillers, analistul Argus mizând pe o recoltă de peste 14 milioane de tone, cu puţin peste estimările iniţiale ale Ministerului francez al Agriculturii.

Randamente mai mari, determinate de ploile abundente, sunt așteptate şi în alte părţi ale Europei, cum este Polonia, însă reducerea suprafeţelor însămânţate cu porumb ar putea duce la o producţie mai mică.

Vorbim de secetă, dar problemele cele mai grave sunt temperatura și radiația solară!

Știm bine cum arată situația culturilor de câmp afectate de secetă, uscate încă de acum o lună. Însă, abia de câteva săptămâni, fermierii care au acces la irigații încep să evalueze producția anumitor culturi și sunt uimiți de estimarea slabă a producției.

Zilele astea am primit mai multe telefoane, poze, calcule și informații despre culturi care au aratat sau arată bine, ca stare de vegetație. Culturi încă verzi, cu talie normală, care însă la evaluarea producției s-au dovedit aproape la fel de problematice ca și cultura calamitată, în unele situații, sau cu mult sub așteptări în alte situații.

Cultura e irigată, sămânța de calitate, de ce nu leagă?

Concret, cultura de floarea-soarelui prezintă mari probleme în situația de mai sus. În procent cuprins între 40% și 70% bobul nu este format. Producție estimată sub 1 tonă/ha sau, în cel mai fericit caz, maximum 1.4 tone/ha. Cultura de porumb dezvoltată, irigată, dar are nu prea are boabe sau în unele cazuri știuletele este mult subdezvoltat.

Normal, reacția naturală este aceea de a da vina pe sămânță, pe genetică și/sau pe tratamentele aplicate, mai ales cu erbicide. În condițiile în care investițiile au fost mai mari în aceste situații, pentru că nu erau culturi calamitate prin lipsă de apă, iar fermierul a investit pentru a produce.

Însă problema e căutată în mod greșit. Și pot înțelege fermierii care trăiesc în aceste zile aceste surprize neplăcute, dar nu și reprezentații companiilor de semințe care parcă sunt paralizați și oferă explicații fie halucinante, fie își toarnă cenușă în cap, acceptând că sămânța/genetica e problema. Pentru că nu vorbim doar de o situație temporară; acesta este al treilea an consecutiv când se manifestă această problemă, iar cauza e următoarea.

Polenizarea, afectată de temperaturi ridicate prelungite

Aceste culturi nu au polenizat, din cauza temperaturilor prea mari zi/noapte, pentru perioade cu mult peste nivelul de suportabilitate, ca număr de zile.

Și hai să discutăm pe acest subiect, mult prea lăsat deoparte în ultimii ani.

În primul rând seceta și temperatura ridicată, sau ambele dacă vin la pachet, mai întâi încetinesc producția de polen. Asta înseamnă că și o perioadă mai scurtă de secetă sau de caniculă poate fi periculoasă pentru nivelul producției, dacă evenimentul se produce în perioada critică. În caz de secetă, cultura intră natural în faza de încetinire a procesului de fotosinteză, prin limitarea pierderilor de apă la nivel foliar. Fapt mai vizibil la cultura de porumb, dar asta se întâmplă la toate culturile. Efectul secundar este asimilarea și transportul de nutrienți și de zaharuri la un nivel redus, reducând producția de polen, ca rezultat al reducerii procesului de fotosinteză, pentru a limita pierderea de apă.

În cazul temperaturilor prea mari, combinate cu o umiditate atmosferică excesivă, pe lângă efectele anterioare, procesul de polenizare este redus, în unele cazuri chiar aproape complet, viabilitatea polenului scăzând cu până la 80%-90%.

Chiar dacă acest stres apare după încheierea procesului de polenizare, același risc se menține în etapa de formare a bobului, când la porumb, spre exemplu, planta trebuie să producă amidon și zaharuri pentru formarea bobului. Și acest proces de formare a bobului poate fi încetinit parțial sau chiar complet, tot de temperaturile mult prea mari, mai ales de temperatura mult prea mare pe timpul nopții, pentru că porumbul, spre exemplu, consumă acele zaharuri pentru a se răci, nu pentru a forma boabe.

Care sunt pragurile de temperatură periculoase

Hai să vedem ce înseamnă temperaturi prea mari. Poate că veți fi surprinși, dar pentru porumb problemele mari de polenizare apar după depășirea pragului de 35°C pe timpul zilei, în condițiile în care polenul rămâne viabil doar 18-30 de ore. Pierderile însă apar după depășirea pragului de 32°C, însă de multe ori sunt nesesizabile, dacă producția este mulțumitoare, însă importante ca procent din producție, de minimum 10%, la doar 32°C.

La cultura de floarea-soarelui, după depășirea pragului de 31°C, numărul de granule de polen scade cu 20%. La cultura de floarea-soarelui, însă, foarte importantă este perioada caniculară, care după ce depășește fie pragul critic 5 zile consecutive, fie 3 nopți tropicale după 3 zile de caniculă, reduce viabilitatea polenului și cu 50%. Aici da, unii hibrizi au o toleranță mai mare, dar ea se manifestă pe limite mici, fie pe o producție de polen mai mare cu 10%, fie de o viabilitate mai mare cu 20% sau de o toleranță mai mare cu 1-2 zile, având un sistem de management al apei în plată, mai bun!

Vorbind cu un fermier ce deține în câmp o stație meteo și senzori, l-am rugat să verifice temperaturile din sola de floarea-soarelui, chiar dacă datele sunt stocate timp de 30 de zile și nu le are pentru toată perioada caniculară. Normal, supriza a fost mare, pentru că temperatura indicată de senzori a fost între 40°C și 53°C, la nivelul aerului normal, pe câmp, senzor fără sistem de umbrire. Cred că datele sunt mai mult decât clare, pentru a înțelege de ce polenizarea nu s-a realizat în câmp, la anumite culturi de legume plantate în câmp, la floarea-soarelui sau la porumb. Iar perioada o știm, au fost peste 20 de zile consecutive de caniculă în multe zone!

Radiația solară și plantațiile de pomi sau culturile de legume

 În 2024, radiația solară a fost o altă problemă majoră și avem astăzi plantații de nuci extrem de afectate sau aproape distruse, de cais și de piersic, de tomate și de ardei.

Seceta poate fi, să zicem, atenuată prin irigații.

Însă temperatura și radiația solară trebuie luate serios în analiza fermierului, iar anul 2024, ca și 2023, ne arată că și în sistem irigat producția poate fi cu mult diminuată sau chiar complet distrusă.

Și totuși, cum ne protejăm investițiile în culturi?

Soluții sunt. Prima este aceea de a asigura plantei nutrienții și zaharurile necesare polenizării, preventiv, în faza de buton floral, pentru a susține producția de polen.

A doua este aceea de a utiliza polifenoli esențiali în procesul de polenizare, pentru a susține viabilitatea și producția. Nu aminoacizi, pentru că ei sunt precursori ai fitohormonilor, iar planta are nevoie de timp și de resurse pentru a-i transforma. Normal, aplicați tot în faza de buton floral, ca perioadă optimă.

Borul și molibdenul sunt elemente esențiale în creșterea capacității plantei de a genera inflorescențe, reducând mult sterilitatea. Și, normal, un plan de fertilizare corect încă de la înființare, pentru a avea disponibile elementele nutriționale esențiale.

Din păcate, chiar dacă polifenolii, dar și complexul bor-molibden sunt soluții prezente pe piață de câțiva ani, la costuri modice, mulți fermieri le ignoră și ajung prea târziu să înțeleagă cât de importantă este susținerea culturii în fața temperaturilor înalte, nu doar în fața secetei.

Și așa se face că, astăzi, există fermieri care au investit milioane de euro în sisteme de irigații, dar totuși nu au producțiile bune la care sperau. Cred că e timpul să discutăm pe bune, cu date, despre ce înseamnă caniculă, polen și producție. Altfel, investițiile vor rămâne doar costuri fără a genera veniturile necesare pentru a returna investiția!

Un material de
MIHAI RĂZVAN MORARU
Fondator & Actionar Agro-Est Muntenia

Valoarea producţiei agricole s-a apropiat anul trecut de 110 miliarde de lei (109,89 miliarde de lei) preţuri curente, înregistrând o creștere de 0,6% comparativ cu anul precedent, potrivit datelor publicate joi de Institutul Naţional de Statistică (INS).

În anul 2023, producţia vegetală a crescut cu 2,1%, până la valoarea de 66,26 miliarde de lei în preţuri comparabile, serviciile agricole au înregistrat un avans de 0,4% (2,97 miliarde de lei), în timp ce producţia animală a scăzut cu 2,5%, consemnând o valoare de 40,65 miliarde de lei, se arată în analiza INS.

În ceea ce privește structura valorii producţiei ramurii agricole în anul 2023, aceasta a prezentat mici variaţii în comparaţie cu anul precedent. Astfel, ponderea producţiei vegetale a fost de 60,3%, în scădere cu 5,3 puncte procentuale (pp) faţă de anul anterior, în timp ce ponderea producţiei animale a crescut cu 5,2 puncte procentuale faţă de anul anterior, ajungând la 37%. Serviciile agricole au avut o pondere de 2,7%.

Structura valorii producţiei vegetale în anul 2023, pe principalele grupe de culturi, se prezintă astfel: au fost înregistrate creşteri la legume şi pepeni (+2 pp), fructe şi struguri (+1,3 pp), cartofi (+0,6 pp) şi plante de nutreţ (+0,2 pp) și s-au consemnat scăderi la cereale (- 2,2 pp), plante uleioase (-1,3 pp) şi alte grupe de produse (-0,6 pp).

Valoarea producţiei animale a crescut, în 2023, la produse obţinute din prelucrarea laptelui în ferma zootehnică (+2,8 pp) şi la păsări (+0,9 pp), dar a scăzut la ovine şi caprine (-2,2 pp), bovine (-1,2 pp), alte grupe de produse (-0,2 pp) şi porcine ( -0,1 pp).

INS precizează că datele privind valoarea producţiei agricole în anul 2023 sunt semidefinitive, iar cele definitive pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe vor fi disponibile în luna octombrie 2024. 

Agricultura din România este lipsită de strategii la nivel național. Pe lângă faptul că țara noastră are nevoie de unități de procesare performante și de suficiente spații de depozitare pentru marfa agricolă, chiar și exportul de produse agroalimentare ar putea fi orientat într-un mod mult mai eficient cu o minimă implicare din partea statului, susține Cezar Gheorghe, consultant pentru comerțul cu cereale.

„România poate să genereze valoare adăugată pe fiecare categorie de marfă și poate să fie un partener extreme de serios în anumite destinații. N-ai nevoie neapărat de țările unionale, ai nevoie acorduri bilaterale și de liber schimb cu alte destinații cu care am avut relații până acum, cu implicarea statului – și, atenție, o spun cu implicarea statului doar la garantarea plăților și atât. Asta e tot ce trebuie să facem. Eu nu simt neboia să export ulei în Uniunea Europeană. Poate să trimită Ucraina, eu pot să trimit în alte țări, ca idee. Există piață! Și am vitaliza și sectorul zootehnic din România, pentru că subprodusele – șrotul de floarea-soarelui, șrotul de rapiță și, implicit, șrotul de soia, câtă avem – ar merge către sectorul zootehnic”, a explicat Cezar Gheorghe în studioul AgroTV.

România pe primul loc în Uniunea Europeană (UE) la suprafețele cultivate cu porumb pentru boabe, însă când vine vorba de producție lucrurile se schimbă, a declarat luni, într-o dezbatere de specialitate, Cristina Cionga, director adjunct al Asociaţiei Producătorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (APPR), relatează AGERPRES.

Potrivit acesteia, principal cauză este că sămânţa utilizată de foarte mulți fermieri români pentru culturile de porumb are potenţial scăzut, iar asta se întâmplă în cazul a peste 20% din suprafața cultivată.

„Avem o suprafaţă arabilă mare în România şi o suprafaţă extrem de avantajoasă pe cap de locuitor. Suntem pe locul patru în Uniunea Europeană. Ce facem cu producţia? Aş vrea să ne uităm un pic la sectorul biocombustibililor, pentru că teoretic ar fi un sector cu mare potenţial. Vorbim despre energie verde, despre energie regenerabilă. Avem o producţie agricolă de cereale şi oleaginoase considerabilă, fiind vorba despre un sector care să ne ajute să valorificăm producţia şi să creăm valoarea adăugată. M-am oprit la unul dintre sectoarele pe care le ştiu cel mai bine, adică porumbul şi m-am uitat puţin la cum stă România în Uniunea Europeană. Dacă ne uităm la suprafeţele cultivate cu porumb pentru boabe în Uniunea Europeană, România este prima. În ceea ce priveşte producţia, lucrurile se schimbă în primul rând pentru că România este un caz unic în Uniunea Europeană. Peste 20% din sămânţa utilizată este sămânţă salvată, adică sămânţă cu productivitate cu potenţial scăzut. Deci, din totalul producţiei, o bună parte se generează cu utilizarea acestui tip de sămânţă cu potenţial modest, adică 508.000 hectare. În anul 2022, avem aproape două milioane de hectare cultivate cu sămânţa de productivitate mare şi peste jumătate de milion de hectare cu sămânţă cu productivitate redusă”, a explicat Cristina Cionga.

În opinia sa, de aici vine și diferenţa „imensă” de calitate a producţiei între cele două tipuri de sămânţă, de la 10-12 tone/hectar şi chiar până la 20 tone/hectar în regim irigat, în favoarea sămânţei certificate de porumb, până la doar 1,5 tone/hectar pentru sămânţa salvată.

Potrivit reprezentantei APPR, România are în momentul de față doi producători locali de sămânţă certificată de porumb – Institutul de Cercetare Fundulea și Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda –, la care se adaugă Institutul Porumbeni din Republica Moldova, având împreună o pondere de aproximativ 30% din piață.

„România, într-adevăr, are suprafeţe mari cu cereale şi oleaginoase. Întrebarea este ce facem cu ele? Care ar fi opţiunile către care am putea să ne îndreptăm pentru a crea valoare pe lanţ şi de ce nu pentru a scăpa din această stare de sărăcie? În primul rând, ar trebui să spun că Uniunea Europeană este un importator net de porumb, un lucru nu chiar cunoscut. România este un mare producător, un mare exportator. Într-un an normal exportă cam jumătate din ceea ce produce… Noi avem un consum intern de vreo 7 milioane de tone pentru tot ce înseamnă consum furajer, uman şi procesare, iar diferenţa se exportă, într-un an normal. În 2022, România a avut un an extrem de modest, pe fondul acelei secete nefericite. România, care în general este a doua în Uniunea Europeană ca producţie totală, a coborât sub Polonia. Prima, în general, este Franţa ca producţie totală, a doua este România şi a treia este Polonia. Anul trecut am coborât la 7,2 milioane tone cu această suprafaţă uriaşă pe care o avem, de aproximativ 2,4 milioane de hectare. Prin urmare, uitaţi-vă cum stă România în 2022 care a avut doar 3 tone la hectar”, a atras atenția Cristina Cionga.

În ceea ce priveşte cultura de rapiţă, datele arată că România are suprafeţe în creştere.

„În toamna trecută, în România s-a însămânţat o suprafaţă foarte mare cu rapiţă. Estimările neoficiale, ale industriei, vorbesc de 650.000 de hectare. Datele de la minister (Ministerul Agriculturii, n.r.) sunt mai modeste. În orice caz, vorbim despre un sector în creştere, pentru că este un «cash crop», este o cultură care generează profit, iar anul trecut ştim că preţurile au fost foarte mari. Însă, într-adevăr, şi această cultură este foarte vulnerabilă, dependentă de condiţiile climatice. La rapiţă, în general, producţia este mai volatilă, pentru că depinde foarte mult de cantitatea de precipitaţii, fiind o cultură care, în general, nu se practică în regim irigat”, a mai spus, luni, directorul adjunct al APPR, Cristina Cionga, cu prilejul noii ediții Agriculture Summit 2023 organizate de ZF, cu tema „Creşterea valorii adăugate în agricultură, o misiune pentru Guvern şi pentru fermierii români. De ce să rămânem săraci când putem fi bogaţi?”.

Citește și Fermierii români renunță la porumb! Cu ce cultură vor să dea lovitura

Culturile de porumb vor fi afectate destul de serios de seceta pedologică instalată pe arii extinse în România, se arată în prognoza agrometeorologică 30 august-5 septembrie publicată de Administrația Națională de Meteorologie (ANM).

În ceea ce privește caracteristicile meteorologice, sub aspect termic, în perioada menționată vremea se va menține mai caldă pe întreg teritoriul agricol, chiar caniculară în zonele de câmpie, estimează specialiștii Laboratorului de Agrometeorologie al ANM.

Temperatura medie diurnă a aerului se va situa între 14°C și 28°C la nivelul întregii țări, mai mare cu 1°C-5°C față de mediile climatologice.

Temperatura maxima a aerului va oecila între 21°C și 33 °C în cea mai mare parte a regiunilor agricole, în timp ce temperature minima a aerului se va încadra între 7°C și 23°C.

Meteorologii prognozează pentru perioada 30 august-5 septembrie ploi locale cu caracter de aversă, însoțite de descărcări electrice și intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat cu aspect de vijelie, în majoritatea regiunilor. Vor fi, de asemnea, condiții de producer a grindinei, iar cantitățile de apă vor fi mai însemnate din punct de vedere agricol.

În ceea ce privește rezerva de umiditate a solului, specialiștii Laboratorului de Agrometeorologie al ANM estimează că, în cultura de porumb neirigat, gradul de aprovizionare cu apă a solului pe adâncimea 0-100 cm se va încadra în limite satisfăcătoare, până la apropiate de optim și izolate optime, în Maramureș, pe suprafețe extinse din Oltenia și Transilvania, local în nordul, vestul și sud-vestul Crișanei, vestul nordul și nord-vestul Munteniei, nordul, estul și, izolat, sudul Munteniei și nordul Dobrogei.

În schimb, în cea mai mare parte a Munteniei, a Moldovei și a Dobrogei, local în estul, sudul și, izolat, nordul Transilvaniei, estul și sud-estul Olteniei, vestul și sud-estul Crișanei și nord-vestul Banatului, se vor înregistra deficite de umiditate în sol, astfel că putem vorbi de secetă pedologică moderată, puternică și chiar extremă în aceste regiuni.

Legat de starea de vegetație a culturilor agricole, specialiștii ANM estimează că, pe suprafețele agricole unde se va menține fenomenul de secetă pedologică cu diferite grade de intensitate, procesele de coacere și maturare la culturile agricole vor fi stânjenite. Astfel, se vor semnala în continuare îngălbenirea/uscarea parțială și totală a aparatului foliar, precum și subdimensionarea elementelor de rod (știuleți de dimensiuni reduse și boabe șiștave, semințe seci, fructe/boabe mici și deshidratate), cu efecte negative asupra potențialului productive.

De asemenea, lucrările de pregătire a patului germinativ în vederea însămânțărilor din prima epocă de toamnă (rapiță și orz), se vor efectua cu dificultate, în special pe arealele cu deficite de umiditate în sol.

Sub aspect fenologic, floarea-soarelui semănată în epoca optimă își va definitiva maturitatea în ceară (100%), continuându-se totodată maturitatea deplină și recoltarea (10-100%) nivelul întregii țări.

La porumb, va fi posibilă finalizarea fazei de maturitate în lapte (90-100%), culturile aflându-se predominant la maturitate în ceară și deplină (10-100%) la pe întreg teritoriul agricol.

Sfecla de zahăr va înregistra predominant îngroșarea axei hipocotile ți acumularea zahărului în rădăcină, iar cartoful, creșterea tuberculilor, uscarea vrejilor și recoltarea la soiurile aflate la maturitatea tehnologică, se mai arată în prognoza agrometeorologică 30 august-5 septembrie  emisă de ANM.

În ceea ce privește pomii fructiferi, în majoritatea plantațiilor, aceștia se vor afla la acumularea zaharurilor, coacerea fructelor șiformarea mugurelui terminal. De asemenea, se va face recoltarea la soiurile de sezon.

La vița-de-vie se vor semnala creșterea și coacerea boabelor, iar la soiurile timpurii de masă, recoltarea eșalonată, în funcție de atingerea maturității depline.

Cultura de rapiță semănată pe suprafețe restrânse se va afla în fazele incipiente de vegetație, îndeosebi în arealele agricole cu o aprovizionare cu apă a solului satisfăcătoare, continuându-se totodată lucrările de semănat.

„Ca urmare, lucrările agricole de recoltare, eliberare a terenurilor de resturile vegetale, tratamente fitosanitare, arături și pregătirea patului germinativ se vor efectua pe ansamblu în bune condiții, îndeosebi pe terenurile cu o bună aprovizionare a solului”, mai scriu specialiștii ANM în prognoza agrometeorologică 30 august-5 septembrie.

Canicula este un tovarăș nedorit, care strică, în ultimii ani, planurile agricultorilor. Tocmai de aceea, unii fermieri mai cu spirit de inițiativă au căutat soluții fie pentru a iriga, fie pentru a menține o cantitate cât mai mare de apă la rădăcina plantelor.

Printre aceștia se află însă chiar adevărați luptători, care caută cu înverșunare noi metode care să îi ajute își poată amortiza, după desfacerea producției, cheltuielile făcute de la înființarea culturilor până la recoltat.

Un astfel de fermier iscusit este și Victor Dorobanțu, care are o cultură bio de mur, în comuna Dârmănești, județul Argeș. După experiența anilor anteriori, care au fost săraci în precipitații, atât primăvara, cât mai ales vara, și-a săpat pe terenul propriu un lac unde stochează bruma de apă. De acolo își poate alimenta sistemul de picurare, chiar dacă nu se înregistrează precipitații.

Dincolo de aceasta, a suprimat sau a redus substanțial lucrările de frezare a solului printre rânduri și, astfel, a reușit să păstreze procentul de umiditate din sol.

„Altă soluție care și-a dovedit utilitatea a fost aceea că am renunțat să mai îndepartez total buruienile din jurul butașilor de mur. Multe dintre ele, în special cele târâtoare, apără de canicula și umbresc rădăcinile, ceea ce împiedică, de asemenea, uscarea solului”, a explicat fermierul

„Trucurile” sale au dat roade, pentru că în felul acesta a reusit să salveze fructele și să obțină recolta pe care mizase la începutul anului agricol. Ba chiar, în final, a avut o recoltă mai bogată decât în anii anteriori, pe care a reușit să o contracteze în totalitate, la un preț motivant.

Cererea de cereale la nivel global ar urma să încetinească în următorul deceniu, comparativ cu cel precedent, în urma scăderii cererii pentru furaje, biocombustibili şi alte utilizări industriale, se arată în cel mai recent raport privind perspectivele agriculturii în perioada 2023-2032 publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), notează site-ul irlandez agriland.ie, citat de AGERPRES.

Potrivit datelor din raport, în Europa Occidentală, cererea de cereale va stagna sau chiar va scădea, în urma creşterii reduse a populaţiei şi a schimbării preferinţelor consumatorilor.

În Europa Occidentală, suprafaţa cultivată cu cereale este proiectată să scadă, în condiţiile în care orice creştere a producţiei este reglementată prin politicile privind sustenabilitatea mediului. De asemenea, ar urma să scadă suprafeţele folosite pentru fructe, legume şi alte culturi.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană va deveni în curând cel mai mare producător de grâu din lume, urmând să depășească, până în 2032, China, unde va fi redusă suprafaţa cultivată, în urma declinului populaţiei.

Conform raportului comun al FAO și OCDE, Uniunea Europeană, al doilea exportator de grâu din lume, va fi responsabilă pentru 17% din comerţul global în 2032, deşi exporturile ar urma să fie sub volumele record din 2019 şi 2022. Totodată, analiștii consideră că blocul comunitar îşi va menţine cota de piaţă chiar dacă în regiunea Mării Negre creşterea va fi limitată.

În ceea ce privește porumbul, ponderea principalilor cinci exportatori – SUA, Brazilia, Argentina, Ucraina şi Rusia – va reprezenta 88% din totalul comerţului global până în 2032.

La cereale grosiere, principalii cinci exportatori – UE, Australia, Rusia, Canada şi Argentina – vor fi responsabili pentru 78% din comerţul global până în 2032.

Anul acesta, 41% din toate cerealele sunt destinate consumului uman și 37% vor fi folosite pentru hrănirea animalelor, restul de 22% fiind pentru biocombustibili şi alte utilizări.

Administrația Națională de Meteorologie a publicat analiza Laboratorului de Agrometeorologie privind evoluția culturilor în săptămâna 15-21 iunie 2023.

Potrivit prognozei agrometeorologice, sub aspect termic, în această perioadă se va menţine o vreme în general normală, în aproape toate regiunile agricole.

Astfel, temperatura medie diurnă a aerului se va situa între 14°C și 26°C, apropiată de normele climatologice, la scara întregii ţări.

Temperatura maximă a aerului se va încadra între 18°C și 31°C, în majoritatea zonelor de cultură, în timp ce temperatura minimă a aerului va fi cuprinsă între 10°C și 20°C, în cea mai mare parte a ţării.

Din punct de vedere pluviometric, sunt posibile ploi cu caracter de aversă, acestea fiind însoţite de descărcări electrice, căderi de grindină şi intensificări temporare ale vântului, izolat cu aspect de vijelie, pe întreg teritoriul agricol, iar local, cantităţile de apă pot fi mai însemnate.

În ceea ce privește rezerva de umiditate a solului, din analiza Laboratorului de Agrometeorologie reiese în cultura grâului de toamnă, rezerva de apă pe profilul de sol 0-100 cm se va încadra în limite satisfăcătoare, apropiate de optim și optime, în Maramureș, Crișana, Oltenia, Banat, cea mai mare parte a Transilvaniei, local nordul, vestul și sudul Munteniei, nordul și estul Moldovei. În schimb, în Dobrogea, pe suprafețe extinse din Moldova, local în nordul, estul și sudul Munteniei, centrul, estul și sudul Transilvaniei, se vor înregistra deficite de umiditate în sol (secetă pedologică moderată și puternică).

În cultura de porumb, aprovizionarea cu apă a solului, în stratul 0-50 cm, va prezenta valori satisfăcătoare, apropiate de optim și optime, în Maramureș, Crișana, Banat și Oltenia, cea mai mare parte a Transilvaniei și a Munteniei, local în nordul, nord-vestul, estul, izolat sud-estul Moldovei, centrul și nordul Dobrogei. De cealaltă parte, pe suprafețe agricole extinse din Moldova și Dobrogea, local în nordul, estul și sudul Munteniei, izolat centrul Transilvaniei, conținutul de umiditate din sol se va situa în limite scăzute și izolat deosebit de scăzute (secetă pedologică moderată și puternică).

În privința stării de vegetație a culturilor agricole, specialiștii Laboratorului de Agrometeorologie apreciază că, în general, ritmurile de vegetaţie în parcurgerea proceselor de creştere şi dezvoltare ale culturilor agricole vor fi normale şi chiar intensificate, ca urmare a temperaturilor favorabile din aer şi sol, în special pe suprafeţele cu o bună aprovizionare cu apă în sol. Pe ansamblu, la culturile înfiinţate în epoca optimă, starea de vegetaţie se va menţine bună şi medie, respectiv medie şi slabă la culturile întârziate fenologic, precum şi pe terenurile afectate de seceta pedologică, îndeosebi în sud-estul, sudul şi estul ţării.

Potrivit specialiștilor Laboratorului de Agrometeorologie, cerealierele de toamnă (orz şi grâu) semănate în perioada optimă se vor afla la înflorire şi maturitate în lapte (30-100%), în cea mai mare parte a zonelor agricole. Cele mai avansate în vegetaţie vor fi culturile din jumătatea de sud a ţării, în special pe suprafeţele cu o bună aprovizionare cu apă a solului, aflate la maturitatea în ceară (10-50%). În semănăturile tardive, vor continua înspicarea şi înflorirea (30-100%).

La rapiţa înfiinţată în epoca optimă vor predomina formarea silicvelor şi creşterea boabelor în silicve, iar local, în zonele de câmpie, va fi posibil începutul maturităţii depline (10-25%).

Floarea-soarelui va parcurge apariţia primei perechi de frunze (70-100%) şi înfrunzirea (10-20 frunze), precum şi formarea calatidiului (10-50%), uniformitatea şi vigurozitatea plantelor prezentându-se în general bună şi medie, se mai arată în analiza Laboratorului de Agrometeorologie al ANM.

La cultura de porumb, în funcţie de data semănatului şi precocitatea hibridului, se vor semnala creşterea frunzei a treia (30-100%), precum şi înfrunzirea (5-13 frunze), la nivelul întregii ţări.

Sfecla de zahăr își va definitiva răsărirea (90-100%), continuându-se totodată faza de dezvoltare a aparatului foliar, iar izolat, se va putea declanşa alungirea axei hipocotile (10-15%).

În toate bazinele specializate, la cartof se vor semnala răsărirea (70-100%), creşterea lăstarilor laterali (30-100%) şi tuberizarea (10-70%).

Potrivit prognozei agrometeorologice a ANM, speciile sâmburoase (cais, piersic, vişin, cireş) se vor afla în fazele de acumulare a zaharurilor şi coacerea fructelor, creşterea lăstarilor/frunzelor, iar soiurile extratimpurii şi timpurii de cais şi cireş ajunse la maturitatea tehnologică se vor recolta. La seminţoase (măr, păr, gutui) se vor înregistra dezvoltarea rodului, creşterea lăstarilor şi înfrunzirea.

La viţa-de-vie se vor semnala înfrunzirea, apariţia inflorescenţelor şi înflorirea, în aproape toate podgoriile. Local, în vestul şi sudul ţării, la soiurile timpurii se vor înregistra formarea şi creşterea boabelor.

În zilele fără precipitaţii, lucrările agricole de sezon (aplicarea îngrăşămintelor, erbicidări, praşile manuale/mecanice, tratamente fitosanitare, etc.) se vor efectua în general normal, se mai arată în prognoza agrometeorologică a ANM.

Printre recomandările pe care specialiștii Laboratorului de Agrometeorologie le fac fermierilor amintim: continuarea administrării tratamentelor fitosanitare la speciile de câmp, precum şi în vii şi livezi; combaterea buruienilor prin erbicidări, praşile mecanice/manuale în culturile prăşitoare; efectuarea irigaţiilor în zonele unde se vor menţine deficite ridicate de umiditate în sol.

România este capabilă să-și asigure securitatea alimentară, dar trebuie să fie atentă la politicile sale agricole, a declarat, marţi, Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice Bucureşti, menţionând că în ultimul timp a văzut pe ogoare prea multă rapiță, informează AGERPRES.

„Ca specialist în economie agrară vă rog să îmi permiteţi să fac câteva aprecieri cu privire la criza alimentară. Şi încep printr-o constatare: ţara noastră nu ar trebui să fie vizată de o astfel de criză. Adică, făcând o glumă şi vă rog să îmi permiteţi, nu vom fi nevoiţi să mâncăm insecte, cu condiţia ca noi să utilizăm cu inteligenţă potenţialul agricol de care dispunem, prin asigurarea de materii prime pentru zootehnie şi industria alimentară autohtonă şi prin intensificarea producţiei alimentare care trebuie să contribuie la creşterea valorii adăugate. Ceea ce înseamnă politici agricole noi, adaptate la vremuri noi. Producţia agricolă a unei ţări reprezintă principala sursă de asigurarea securităţii alimentare naţionale, iar măsura în care securitatea alimentară se realizează prin producţia proprie arată gradul de auto-suficienţă alimentară. Gradul de auto-suficienţă alimentară diferă de la un stat la altul în funcţie de potenţialul agricol, respectiv de suprafaţa terenului agricol. În ceea ce priveşte potenţialul agricol, România dispune de un potenţial agricol ridicat demonstrat prin suprafaţa agricolă utilizată, care în anul 2020 a fost de aproape 13,6 milioane de hectare, din care peste 65%, adică aproape 9 milioane de hectare, reprezintă teren arabil, conform datelor Eurostat. În ultimul timp, am mers mai mult cu maşina prin ţară şi nu mi-a plăcut ce văd. Văd prea multă culoare galbenă pe ogoare, ceea ce înseamnă rapiţa. Nu ştiu dacă este chiar bine pentru noi şi pentru securitatea alimentară”, a spus Nicolae Istudor, la Conferinţa anuală BNR – ASE cu tema „Navigând printre crize suprapuse”.

Potrivit rectorului ASE, în România gradul de auto-aprovizionare este de peste 100% la cereale şi produse din cereale și de peste 80% la o serie de produse cum ar fi: cartofi şi legume, lapte şi produse lactate, ouă, carne de pasăre ori grăsimi animale şi vegetale. Pde de altă parte, gradul de auto-aprovizionare este foarte scăzut la carnea de porc şi de vită, fructe, peşte şi zahăr.

În opinia lui Istudor, securitatea alimentară a României reprezintă o problemă nu atât de disponibilitate, cât de distribuţie. De aceea, potrivit rectorului ASE, eforturile ar trebui îndreptate către crearea şi consolidarea de organizaţii de profil agricol de dimensiuni optime, viabile, cu scopul realizării de produse omogene din punct de vedere calitativ şi competitive din punct de vedere calitativ şi cantitativ. În plus, ar trebui realizată şi implementată o strategie de distribuţie eficientă a acestor produse, a mai afirmat Nicolae Istudor.

Seceta de anul trecut, dar și previziunile nu tocmai liniștitoare privind prețul pe burse al porumbului îi determină pe fermieri să caute soluții în privința culturilor pe care urmează să le înființeze anul acesta.

Una dintre acestea pare a fi cultura de sorg, o specie de cereale populară în Africa, rezistentă la secetă și cu valori nutriţionale ridicate, care începe să ia locul culturilor de porumb.

Potrivit specialiştilor din cadrul Direcţiei Agricole Buzău, sorgul a fost deja adoptat de către tot mai mulți fermieri din judeș, după ce au constatat că plantele rezistă mult mai bine la secetă şi oferă un randament bun din punct de vedere al producţiei la hectar, informează AGERPRES.

„Foarte mult se cultivă sorg. Un înlocuitor de porumb. Este o plantă cu un grad ridicat de proteină, care nu are nevoie de apă multă, se seamănă după 1 mai, îi place căldura şi lumina, din acest motiv rezistă la secetă. Înainte nu era bine valorificată, dar acum înţeleg că are un preţ mai bun ca porumbul”, spune directorul Direcţiei Agricole Buzău, Cosmin Florea.

Acesta este convins că sorgul este o plantă a viitorului, care va câştiga din ce în ce mai mult teren, pe fondul schimbărilor climatice.

„Acum se cultivă în tot judeţul, înainte o puteam regăsi răzleţ, dar acum fermierii o să însămânţeze o suprafaţă mult mai mare. Dacă înainte vorbeam de 100 de hectare, de data asta se va trece de 1.000 de hectare lejer. O să se cultive şi porumb, dar mulţi au testat anul trecut sorg şi au obţinut producţii de două tone la hectar şi la porumb mai nimic. Drept urmare, sunt premise favorabile culturii. Anul acesta este obligatoriu să pui culturi proteice, aşadar va fi un pic mai mozaicată paleta de culturi atât datorită regulilor impuse, cât şi a climei care te face să te adaptezi”, a precizat Cosmin Florea.

Fermierii care au încercat această cultură spun că sorgul este o plantă foarte rezistentă la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat pe care îl are şi care se întinde pe suprafaţă mare în pământ. Mai mult, din punct de vedere nutritiv, sorgul este chiar mai bogat în substanţe hrănitoare ca porumbul, ca valoarea nutritivă.

În aceste condiții, motivați și de faptul că unii dintre colegii lor au obținut, în condițiile de secetă de anul trecut, producții între patru şi şapte tone la hectar, tot mai mulți fermieri din Buzău alocă suprafețe din ce în ce mai mari culturilor de sorg.

De altfel, și pecialiştii din agricultură susţin că, în situaţia unui nou an secetos, culturile de porumb riscă din nou să fie afectate, iar culturile noi, cum sunt cele de sorg, se pot dovedi la un moment dat viabile. 

Fermierii pot utiliza ca îngrășăminte gunoi de grajd prelucrat, cum ar fi produsele RENURE, fără nicio limitare, cu excepția zonelor vulnerabile la nitrați, pentru care limita este de 170 kg azot pe hectar, a transmis europarlamentarul Dan Motreanu, după o consultare a Comisiei Europene în această privință.

„Am adresat o întrebare Comisiei Europene, solicitând explicații cu privire la amânarea Planului de acțiune pentru o gestiune integrată a nutrienților pe 2023 și cerând alternative imediate pentru aplanarea crizei îngrășămintelor”, a scris Dan Motreanu pe pagina sa de Facebook.

Începută anul trecut și adâncită în contextul războiului din Ucraina, criza îngrășămintelor pune în pericol securitatea alimentară a Uniunii Europene pentru 2023 și afectează puterea de cumpărare a fermierilor și, implicit, a consumatorilor.

De aceea, Planul de acțiune pentru o gestiune integrată a nutrienților ce se vrea promovat la nivelul UE urmărește o aplicare mai durabilă a nutrienților și stimularea pieței pentru recuperarea nutrienților și circularitate, în scopul de a atinge obiectivul de reducere a pierderilor de nutrienți cu cel puțin 50% până în 2030.

Astfel, se preconizează că atingerea acestui obiectiv va permite reducerea utilizării îngrășămintelor cu 20%, fapt ce ar permite și reducerea dependenței de îngrășăminte chimice importate, amintește eurodeputatul în postarea sa.

„În cadrul Grupului PPE din Parlamentul European am subliniat încă din februarie importanța utilizării îngrășămintelor obținute din gunoi de grajd prelucrat, cum ar fi produsele RENURE (REcovered Nitrogen frommanURE – recuperarea azotului din gunoiul de grajd), pentru a reduce dependența de importurile de îngrășăminte și a promova o agricultură mai circulară. Ca răspuns la solicitările noastre de a permite utilizarea produselor RENURE pentru a reduce presiunea asupra agricultorilor declanșată de prețurile extrem de ridicate ale îngrășămintelor chimice, Comisia a declarat că la utilizarea gunoiului de grajd prelucrat, inclusiv produsele RENURE, pot fi aplicate prevederile Directivei privind nitrații ca îngrășăminte în funcție de nevoile culturilor, fără nicio limitare, cu excepția zonelor vulnerabile la nitrați, pentru care limita este de 170 kg azot pe hectar”, a transmis Dan Motreanu.

Mai mult, potrivit eurodeputatului, statele membre pot solicita derogări temporare pentru aplicarea unor astfel de produse reciclate din gunoi de grajd chiar și pe zonele vulnerabile la nitrați.

Deși randamentul la hectar nu e printre cele mai mari, iar seceta de anul acesta a fost una severă, România s-a menținut anul acesta în top 5 în Uniunea Europeană în ceea ce privește producția de grâu.

Astfel, potrivit datelor Eurostat, după ce în 2020 căzuse pe locul 6, din cauza scăderii producţiei cu 40% ca urmare a secetei, în 2022, România s-a situat pe locul al patrulea în UE la producția de grâu, cu 9,18 milioane de tone, de pe 2,1 milioane de hectare.

Primul loc în UE în ceea ce privește producția de grâu este ocupat de Franța, urmată de Germania și Polonia, în timp ce pentru poziția a cincea se dă an de an o bătălie între Italia și Spania.

Datele Eurostat arată că, în 2022, producția de grâu a crescut doar în Germania și Polonia, în timp ce în România, Franța sau Italia a scăzut, însă fără să influențeze poziţiile jucătorilor în top 5.

În România, seceta de anul acesta a afectat peste 1,1 milioane de hectare, cele mai lovite culturi fiind cele de porumb şi floarea-soarelor. Astfel, după ce țara noastră a îregistrat, în 2021, o producţie record de cereale, de peste 30 de milioane de tone, aşteptările pentru acest an sunt mult mai modeste, de doar 22-25 de milioane de tone, conform estimărilor analiștilor.

Secetă a fost, însă, în toată Europa. Conform celor mai recente date, 17% din teritoriul UE se află în condiţii de avertizare şi 8% în condiţii de alertă privind seceta. Cu toate acestea, de la în­ceputul anu­lui până în luna august, 47% din Europa era în condiţii de avertizare privind seceta, riscul crescut vizând în special ţări precum Italia, Spania, Portugalia, Franţa, Germania, şi România. De altfel, pro­ducţia de grâu a și scăzut anul acesta din cauza secetei, atât în România, cât şi în Franţa şi Italia.

Conform datelor Eurostat, în 2022, cel mai mare producător de grâu din UE rămâne Franţa, cu o recoltă de 34,6 milioane de tone. Pe următoarele poziţii se află Germania, cu 22,7 milioane de tone, şi Polonia, cu 13,2 milioane de tone de grâu.

În ceea ce priveşte producţia medie, Franţa a realizat 7 tone/hectar, Germania a făcut 7,6 tone/hectar, Polonia a făcut 5,2 tone/hectar, iar România a făcut 4,2 tone/hectar.

Cel mai mare randament l-a avut Olanda, de 8,6 tone/hectar, dublu faţă de cel al României, care se dovedește că încă mai are de recuperat la acest capitol.

Valoarea producţiei ramurii agricole în anul 2021, în preţuri curente, a fost de 103,878 miliarde de lei, potrivit datelor publicate vineri de Institutul Naţional de Statistică (INS) și citate de AGERPRES.

Producţia vegetală deţine şi în anul 2021 ponderea cea mai mare (71,2%) în structura valorii producţiei ramurii agricole, urmată de producţia animală (27,0%) şi de serviciile agricole (1,8%).

Valoarea producţiei vegetale, în anul 2021, faţă de 2020, a înregistrat creşteri în regiunile de dezvoltare Sud-Est (+82,5 puncte procentuale), Bucureşti-Ilfov (+51,6 puncte procentuale), Sud-Muntenia (+31,4 puncte procentuale), Nord-Est (+24,9 puncte procentuale), Centru (+12,2 puncte procentuale) şi Sud Vest-Oltenia (+4,7 puncte procentuale); scăderi s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare Vest (-4,8 puncte procentuale) şi Nord-Vest (-3,9 puncte procentuale).

În 2021, comparativ cu anul anterior, valoarea producţiei animale a înregistrat creşteri în regiunile de dezvoltare Nord-Est (+5,1 puncte procentuale), Nord-Vest (+2,8 puncte procentuale) şi Sud-Vest Oltenia (+2,2 puncte procentuale); iar în celelalte regiuni de dezvoltare valoarea producţiei animale a înregistrat scăderi cuprinse între 27,1 puncte procentuale şi 1,2 puncte procentuale.

Valoarea serviciilor agricole a crescut în regiunile de dezvoltare Nord-Est (+27,4 puncte procentuale), Sud-Muntenia (+23,5 puncte procentuale), Nord-Vest (+17,4 puncte procentuale), Sud-Est (+11,2 puncte procentuale) şi Centru (+7,6 puncte procentuale), în celelalte regiuni de dezvoltare înregistrând scăderi cuprinse între 36,4 puncte procentuale şi 1,2 puncte procentuale.

Producţia vegetală are ponderea cea mai mare în producţia ramurii agricole în toate regiunile de dezvoltare ale ţării, cu valori cuprinse între 63,1% în regiunea de dezvoltare Centru şi 78,6% în regiunea de dezvoltare Sud-Est.

În anul 2021, faţă de 2020, structura valorii producţiei ramurii agricole a înregistrat principalele creşteri în regiunile de dezvoltare Sud-Est (+5,0 puncte procentuale) şi Sud-Muntenia (+1,3 puncte procentuale). Cele mai importante scăderi au fost înregistrate în regiunile de dezvoltare Nord-Vest (-2,1 puncte procentuale), Vest (-2,0 puncte procentuale), Sud-Vest Oltenia (-1,2 puncte procentuale) şi Centru (-1,1 puncte procentuale).

În structura producţiei vegetale din anul 2021, ponderea cea mai mare revine regiunilor de dezvoltare: Sud-Muntenia (20,7%), Sud-Est (20,3%) şi Nord-Est (15,6%), în timp ce în structura producţiei animale a aceluiaşi an, ponderea cea mai mare o au regiunile de dezvoltare: Nord-Est (20,4%), Nord-Vest (14,9%), Centru (14,6%) şi respectiv Sud -Muntenia (14,5%).

Toamna se anunță săracă în ceea ce privește recolta de fructe. În Mehedinți, producția de mere este la jumătate față de cea de anul trecut, potrivit unui reportaj TVR. În plus, sunt soiuri pe care fermierii nu le mai culeg. Nu pot umbla nici la preț prea mult, pentru că puterea de cumpărare a clienţilor a scăzut.

Scăderea producției de fructe cu 70 la sută

Echipa televiziunii naționale a mers în comuna mehedințeană Dârvari. Aici, intr-o livadă de 8 hectare, anul trecut s-au recoltat peste 300 de tone de mere. Anul acesta, însă, lucrătorii se așteaptă la o scădere a producției cu 70 la sută. De vină sunt înghețurile târzii de primăvară, care au lovit exact când pomii erau înfloriți, spun oamenii.

Mere sub 2 lei kilogramul

Horticultorii mai spun că singura lor șansă să mai reducă din pierderi ar fi ca fructele să aibă un preț mai ridicat față de cel de anul trecut. Au încercat chiar, timp de câteva zile, să vândă cu 2 lei kilogramul, dar prețul a început să scadă. Scumpirea energiei și a carburanților a anulat orice speranță de profit, iar acum oamenii mai speră doar să nu iasă pe minus.

Cea mai mare problemă a lor rămâne lipsa spațiilor frigorifice pentru depozitarea fructelor. Pentru că nu pot păstra merele peste iarnă, mulți sunt nevoiți să vândă întreaga producție imediat după recoltat, la prețuri mici.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, și-a petrecut și acest sfârșit de săptămână în teren, printre culturile de floarea-soarelui, încercând să ia pulsul lucrărilor agricole.

Una dintre concluziile pe care ministrul le-a tras în urma acestei vizite se referă la rolul cercetării în privința tehnologiilor de cultură, după cum reiese dintr-o postare făcută de Petre Daea pe pagina sa de Facebook.

„De la cercetare la practică! În acest sfârșit de săptămână am fost în partea de est a țării, participând la simpozionul organizat de Asociația pentru cultura florii-soarelui din România, în comuna Amzacea, județul Constanța, unde iscusitul inginer Dumitru Manole a prezentat o colecție de hibrizi de floarea-soarelui și de sorg boabe. În prezența multor fermieri și a unor cercetători de la Institutul pentru Culturi de Câmp Novi Sad, Serbia, am putut constata la fața locului cât de importante sunt tehnologiile de cultură în condiții pedoclimatice dificile. Producțiile din câmpurile experimentale au oscilat între 6.300 – 7.710 kg/ha la sorg boabe și între 3.800 – 5.260 kg/ha la floarea-soarelui”, a scris Petre Daea în postarea sa.

Totodată, ministrul Agriculturii a constatat că, deși condițiile de lucru de anul acesta au fost, în contextul secetei pedologice severe, unele extrem de dificile, fermierii au încercat să caute cele mai bune soluții pentru a obține producții mulțumitoare.

„Plecând de la Amzacea spre Brăila, pentru a participa la Conferința Națională ANAMOB, am oprit lângă agregatele de lucru care pregătesc însămânțările de toamnă. Condițiile de lucru se mențin încă dificile. Într-o tarla de lângă satul General Praporgescu, județul Tulcea, combainerul Gheorghe Marin era la recoltat floarea-soarelui. Stând de vorbă cu el, am putut constata atât bucuria că producția depășește 2.000 kg la hectar, dar și regretul că aceasta nu este mai mare, știind tehnologia care s-a aplicat. Producția recoltată lua drumul depozitului Cambela, localitatea Lumina, din județul Constanța. Peste tot am putut constata buna organizare și dorința fermierilor de a nu se da bătuți, căutând soluții și executând la timp lucrările specifice acestei perioade dificile. Felicitări tuturor! Am fost, suntem și vom fi tot timpul alături de fermierii țării!”, a mai scris Petre Daea pe pagina sa de Facebook.

Deși fermierii sunt mai mult decât dezamăgiți, ba unii chiar sunt în pragul falimentului, ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, se arată încă optimist în privința producției de cereale de anul acesta, despre care spune că va fi stabilă și va aduce și un excedent pentru export, informează AGERPRES.

„În momentul de faţă am văzut o bună parte din ţară şi discut foarte mult cu fermierii noştri. Culturile aş putea să le cataloghez ca fiind bune în prezent. Evident, sunt diferenţe de la regiune la regiune şi sunt şi situaţii, mai ales în estul ţării, unde a plouat mai puţin şi pe alocuri culturile nu arată foarte bine. (…) Eu cred că vom închide anul agricol 2021/2022 cu o producţie stabilă, care ne va aduce şi un excedent de export, dat fiind faptul că producem în general mult mai mult decât avem nevoie. Evident, ne dorim ca această cantitate, o mare parte din ea, să rămână în ţară, să fie procesată în ţară, să dăm valoare adăugată materiilor prime, dar sunt totuşi 6 luni de când am preluat Ministerul Agriculturii, iar programele pe care le-am conceput şi modul în care începem să realizăm complementaritatea dintre programele naţionale şi fondurile europene cred că îşi vor arăta pe deplin efectele în anul următor”, a declarat Adrian Chesnoiu.

Ministrul Agriculturii a fost de acord, totuși, că producţiile din acest an nu vor fi la nivelul anului 2021, care a fost „un an de altfel aproape de perfecţiune”, atât din punct de vedere climateric, cât şi din punct de vedere al stabilităţii nivelului de inputuri şi al nivelului de costuri de înfiinţare a culturilor.

Chesnoiu a refuzat, însă, să facă o estimare asupra nivelului producţiei de cereale din acest an.

„E o distanţă foarte mare până la recoltat, se schimbă datele de la zi la zi. Niciodată n-o să mă auziţi că fac estimări până când nu închidem oficial campania. Noi nu lucrăm cu estimări, producţia se măsoară în cantităţi finale, pentru că poţi să te trezeşti astăzi să estimezi ceva şi mâine să te trezeşti, doamne fereşte, cu fenomene meteo pe care n-aveai cum să le prevezi. Eu repet că va fi o producţie stabilă, nu cu diferenţe foarte mari faţă de anul trecut”, a explicat Chesnoiu.

Zonele agricole cu cele mai mari probleme sunt cele din estul ţării, Vaslui, Bârlad, Iaşi, unde a plouat mai puţin, dar şi zona Bărăganului, a arătat Adrian Chesnoiu, adăugând însă că nivelul producției de cereale din România va rămâne stabil.

„Acum au venit ploile, au căzut cantităţi bune de apă, dar trebuie să vedem până la final. Nu se ştie dacă nu ne trezim cu o perioadă în iulie numai cu temperaturi foarte mari. Dar, ceea ce este foarte important, este că această perioadă instabilă pentru majoritatea statelor la nivel internaţional, în România va fi caracterizată, cred eu, de stabilitate şi asta, pe de o parte, ca urmare a nivelului stabil al producţiilor, iar de partea cealaltă a programelor de sprijin pe care le-am acordat fermierilor. Nu în ultimul rând, chiar dacă, cumva, costul de producţie a crescut şi nivelul preţurilor veniturilor fermierilor a crescut şi probabil va compensa aceste costuri”, a mai spus Chesnoiu.

Chiar în contextul unor recolte reduse față de anul trecut, cauzate de condițiile climaterice defavorabile, se pare că pe piața cerealelor vom asista anul acesta la o concurență serioasă. Pe lângă exporturile de cereale din Ucraina care vor tranzita România în special prin Portul Constanța, iată că și la sud de Dunăre se anunță un concurent serios.

Potrivit unui oficial al ministerului de resort de la Sofia, Bulgaria se aşteaptă la o recoltă bună de grâu în 2022, apropiată de cea record înregistrată anul trecut, ceea ce îi va permite să exporte cantităţi semnificative de grâu, transmite agenția Reuters, citată de AGERPRES.

„Ne aşteptăm ca recolta de grâu să fie apropiată de cea de anul trecut. Dacă va fi de 6,5 milioane de tone sau 6,7 milioane de tone, asta va depinde de condiţiile de însămânţare în diferite părţi ale ţării”, a declarat, luni, Petar Kirovski, responsabil cu însămânţările culturilor de cereale în cadrul Ministerului bulgar al Agriculturii.

Bulgaria se numără printre cei mai mari exportatori de grâu din Europa, înregistrând anul trecut o recoltă record de 7,1 milioane de tone, în creştere faţă de o producţie de 4,7 milioane de tone, în 2020, şi una de 6,1 milioane de tone, în 2019.

Având un consum intern de aproximativ 1,5 milioane de tone grâu pe an, țara vecină a exportat până acum aproape cinci milioane de tone de grâu din recolta anului 2021, a precizat oficialul bulgar.

„Având în vedere că ne aşteptăm la o recoltă bună în acest an, vor fi disponibile cantităţi mai mult decât suficiente pentru export. Cu siguranţă, peste patru milioane de tone de grâu vor fi exportate”, a mai spus Kirovski.

Potrivit acestuia, și însămânţările de orz din Bulgaria sunt într-o stare bună, oficialii aşteptându-se ca şi recolta de orz să fie apropiată de cea de anul trecut, când fermierii bulgari au recoltat peste 680.000 de tone.

Mulți fermieri sunt îngrijorați de ultimele scumpiri pe piața uleiului vegetal, în condițiile în care prețurile la semințele de floarea soarelui  au scăzut  din cauza importului masiv, la prețuri reduse, a semințelor de floarea soarelui care vin din Ucraina.

Este și cazul lui Vlad Diculescu care lucrează ca persoană fizică o suprafață de teren din zona Moldovei și care a trimis o scrisoare pe adresa redacției Agro-tv.

„M-am trezit într-o situație complicată și aș dori să împărtășesc această experiență, poate reușiti să discutați mai mult în media despre care ar fi soluțiile pentru astfel de provocări. Din recolta de anul trecut am un stoc de floarea soarelui de aproximativ 35 de tone. Am încercat să vând această cantitate și am sunat la diferiți traderi și firme locale, unora le-am trimis și mesaje pentru o ofertă de preț. După ce am sunat la cel puțin 10 companii, am primit o oferta clară doar de la două companii, una locală și de la o fabrică de ulei. De la toți ceilalți am primit același răspuns: că achiziționează floarea soarelui și că sună înapoi să spună prețul. Nu a mai sunat niciunul. Și vorbim de unii dintre cei mai mari traderi”, mărturisește fermierul.

În ceea ce privește prețul oferit de potențialii cumpărători, Vlad spune că fabrica de ulei i-a oferit 655 dolari pe tonă, iar traderul local a negociat de la 3300 lei pe tonă până la sub 3000 de lei pe tonă, ultima oferta, în condițiile în care marfa ar fi adusă la ei în bază, cu transport propriu.

„Aici nu înțeleg, această scădere a prețului la floarea soarelui când cererea este în creștere, stocul e limitat, prețul uleiului este la cote maxime. Și cel mai interesant nu sunt cumpărători, cred că se aduce multă marfă în zona noastră, din Ucraina, iar traderii mari nu mai sunt interesați de achiziția de floarea soarelui de la fermierii locali”, spune contrariat, Vlad Diculescu.

Șituatia lui Diculescu este una destul de generalizată.  Există mulți fermieri români care au cantități de floarea soarelui de la câteva zeci de tone până la sute de tone și care nu reușesc  să le vândă, așa încât anunțurile lor pe platformele online  rămân valabile multă vreme.

„Poate ar putea ajuta statul, ministerul agriculturii, astfel încât să vindem floarea la un preț corect. Înțeleg că la nivel internațional prețul fluctuează, dar la nivel local dacă aduc floarea soarelui din Ucraina la preț redus și noi nu putem valorifica marfa local,care ar fi soluția : să acceptăm singurele oferte disponibile, să păstrăm în continuare stocul de marfă poate, poate, mai cresc prețurile”, se întreabă agricultorul.

„La recoltare, anul trecut, era undeva la 2200 lei -2400 lei pe tonă, iar acum când se spune că nu mai este suficient ulei și prețul a crescut enorm singurele oferte sunt de aproximativ 3000 lei pe tonă, chiar mai puțin. Cum se face să obținem un preț atât de mic în condițiile în care creșterile de prețuri la inputurile agricole și motorină au crescut enorm”, conchide interogativ, Vlad Diculescu.

Preţul produselor agricole are trei mari componente: una mondială, care înseamnă burse, inejcţii de capital de la fonduri de investiţii, catastrofe naturale, a doua componentă este cea regională, adică Bazinul Mării Negre, iar a treia este cea locală rezultată din autoconsum şi industrializare, plus zootehnie.

Conform ultimului raport al Clubului Fermierilor Români, piața semințelor de floarea-soarelui indică o scădere a recoltei vechi, din cauza ferestrei de timp și a nivelului necesar de aprovizionare.

La Bursa Cerealelor, tona de floarea soarelui este cotată la 3176 lei/t în Vest, 3236 lei/t în Est și 2583 lei/t în sudul țării.

În timp ce densitatea populației lumii crește mai rapid ca niciodată fermele verticale ar putea fi soluția alimentară a viitorului. În 2050, se preconizează că vor exista peste 9 miliarde de oameni pe Pământ, dintre care aproape 80% vor trăi în orașe. Zonele urbane vor continua să se densifice și să se extindă, luând tot mai mult din terenul agricol.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în 2050 producția de alimente va trebui să crească cu 70% pentru a hrani pe toata lumea. La rândul lor, orășenii sunt din ce în ce mai preocupați de consumul de produse locale, proaspete și sănătoase. În acest context global, dezvoltarea agriculturii urbane – adică a zonelor cultivabile, neconvenționale, direct în oraș – și în special cea a fermelor verticale capătă un sens deplin.

Fermele verticale dau un randament care poate depăși de 100 de ori pe cel al agriculturii tradiționale, pentru un consum de apă de 10 ori mai mic.

Într-o fermă verticală, culturile nu depind de suprafața podelei, legumele sunt cultivate pe mai multe etaje. Coșurile de plante în rânduri strânse sunt așezate pe rafturi suprapuse și cresc în general deasupra solului, într-un mediu închis și controlat. Legumele extrag din apa în care sunt scufundate radacinile lor (ceea ce se numeste hidroponie) sau din ceata pulverizata direct pe radacini (aeroponia) toti nutrientii necesari cresterii lor. Toți factorii sunt riguros gândiți pentru ca plantele să se dezvolte într-un mod ideal într-un climat perfect adaptat creșterii lor. Rezultat: fermele verticale au un randament care poate depăși de 100 de ori pe cel al agriculturii tradiționale, pentru un consum de apă de 10 ori mai mic.

Fermele verticale eficiente din punct de vedere al consumului de apă sunt totuși consumatoare de energie. Cel mai adesea, nu folosesc lumina soarelui, ci iluminare artificială cu LED care difuzează un spectru optim de lumină. Cu toate acestea, acest consum de energie ar trebui să fie legat, pe de o parte, de productivitatea mult crescută a fermelor verticale și, pe de altă parte, de reducerea drastică a costurilor și a impactului asupra mediului asociat transportului de alimente. Un alt avantaj major este transparența: consumatorii știu exact de unde provin legumele lor și pot, dacă doresc, să afle mai direct despre condițiile lor de producție.

Mâncare proaspătă și cultivabilă oriunde

Fara a fi dependente de lumina naturală, fermele verticale pot fi înființate practic oriunde: acoperișuri, pivnițe, medii deșertice. De ce nu chiar și în containere de marfă? Asta oferă start-up-ul american Square Roots, care a instalat zece containere/ferme verticale în Brooklyn, New York. Mâncarea, culesă la comandă, este livrată în aceeași zi populației din New York. O prospețime incomparabilă, așadar, care influențează puternic calitatea alimentelor. „Astăzi produsele transportate în orașe nu sunt culese la maturitate, se coc în transport. Producând la nivel local, ne asigurăm că avem alimente care au un aport nutrițional mai bun”, explică Jérémy Houssin, manager la PwC, conform pwc.fr

Investițiile în agribusiness din România, în perioada ianuarie-aprilie 2022, au depășit 300 de milioane de euro, înregistrând o creștere de 75% față de perioada similară a anului trecut. 

Țările UE implementează programe naționale și regionale de investiții în agribusiness, cofinanțate de Fondul European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și de bugetele naționale. Așa cum știm, bugetul FEADR pentru perioada de programare 2014-2020 a fost de aproximativ 100 de miliarde de euro, dar în conformitate cu regulamentul tranzitoriu al Politicii Agricole Comune (PAC) din 23 decembrie 2020, Programele de Dezvoltare Rurală (PDR) au fost prelungite condiționat pentru 2021 și 2022. În acești ani, PDR-urile beneficiază de 26,9 miliarde de euro din bugetul FEADR pentru perioada 2021-2027, plus 8,1 miliarde din instrumentul de recuperare NextGenerationEU.

România
În România, numărul investițiilor și proiectelor noi din zona de agro și zootehnie, în valoare de 300 milioane de euro, a crescut cu 75% în perioada ianuarie – aprilie 2022 comparativ cu aceeași perioada din 2021.
De la începutul anului dintre proiectele noi au fost în zootehnie au fost proiecte agrotehnice, conform unui raport IBC Focus.

Județele fruntașe în ceea ce privește investițiile noi în agricultură sunt:

Constanța – 30 (mil. Euro)
Satu Mare – 28 (mil. Euro)
Bihor – 24 (mil. Euro)
Harghita – 18 (mil. Euro)
Giurgiu – 17 (mil. Euro)

În ceea ce privește sectorul zootehnic investițiile principale s-au făcut în: fermele de bovine pentru lapte și carne (43%) din totalul investițiilor anunțate în acest an; fermele de suine (19%); fermele de păsări (în special pui și curcani) – 15%; fermele ovine -13%; fermele piscicole -10%.  Cele mai multe investiții anunțate în zona agro rămân serele și solariile, urmate de investițiile în capacitățile de depozitare cereale, legume și fructe. Valoarea totală estimată a acestor investiții este de peste 300 milioane euro.

Din 2023, toate noile acțiuni de dezvoltare rurală vor fi integrate în planurile strategice naționale ale PAC. Fiecare plan național va fi construit în jurul obiectivelor sociale, de mediu și economice cheie pentru agricultură, silvicultură și zonele rurale ale UE.

Cocereal, asociația europeană care reprezintă organizațiile comerciale din cereale, semințe oleaginoase și bunuri agricole crede ca Romania se numara printre țările din UE care vor inregistra anul acesta, pierderi la recolta de grâu .

Mai detaliat, Germania ar câștiga 0,7 Mt de grâu comun, în timp ce Franța, România și Bulgaria ar înregistra pierderi de 0,9 Mt, 1,7 Mt și, respectiv, 1,1 Mt. Astfel, producția în UE ar ajunge la 141,3 Mt pentru grâu, față de 143,2 Mt în 2021, sau cu 1,5 Mt mai mult decât se prognozase acum trei luni.
Cocereal estimează o producție de 305,6 Mt de cereale în UE în 2022. Mai exact, anul acesta se asteapta ca producția europeană de grâu să scadă ușor față de 2021, cea de orz și porumb să rămână aproape neschimbate, iar recolta de rapiță să crească. Organizația estimează că recolta din 2022 se va ridica la 305,6 Mt, față de 304,5 cât se estimase în decembrie 2021.
Producția de orz este estimată la 59,2 Mt în orz (59,4 Mt în 2021),
La porumb, Coceral plănuiește o recoltă de 67,3 Mt (66,4 Mt estimate în decembrie anul trecut, 67,2 Mt în 2021), cu o creștere notabilă pentru Ungaria (+ 1,8 Mt pe un an) și volume în scădere în Polonia (-0,6 Mt), Germania (-0,25 Mt) și Franța (-1,1 Mt).
Pe partea de semințe oleaginoase, producția de rapiță este acum estimată la 19,3 Mt, față de 20 Mt în decembrie și 18,5 Mt anul trecut.

Finanţarea în sine nu va rezolva problemele din agricultură, ci este nevoie de reforme pentru a putea trece de obstacolele de natură structurală a căror rezolvare trenează de peste 30 de ani, susţine guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu.

Acesta a transmis marţi, la Conferinţa Naţională dedicată Programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”, un mesaj citit de de economistul şef al BNR, Valentin Lazea, în care spune că România va trebui să valorifice mult mai bine avantajele competitive pe care le deţine pentru dezvoltarea agriculturii şi asigurarea independenţei alimentare a ţării.

„În noul context geopolitic dezvoltarea agriculturii şi asigurarea independenţei alimentare a ţării capătă noi valenţe devenind o componentă a securităţii naţionale, dar pentru aceasta România va trebui să valorifice mult mai bine avantajele competitive pe care le deţine. În ultimii ani, o serie de bănci comerciale şi-au îndreptat atenţia către finanţarea agriculturii, dar ca în orice alt domeniu, băncile trebuie să fie mai întâi convinse de bonitatea potenţialului client. Este de la sine înţeles că fără un istoric sau fără perfomanţe sau fără o anumită anvergură a clientului, acesta va avea dificultăţi în a atrage finanţare. Dar oricât de deficitară ar fi finanţarea activităţilor agricole, nu acesta este principalul obstacol în calea dezvoltării acestei ramuri. Principalele obstacole sunt de natură structurală şi rezolvarea lor trenează de circa 30 de ani”, susține Mugur Isărescu.

Potrivit guvernatorului BNR, o primă problemă structurală o constituie fărâmiţarea excesivă a proprietăţii agricole şi lipsa consolidării, fie prin absorbţie, fie prin asociere.

„Micii producători sunt încă reticenţi confundând asocierea cu cooperaţia din vremurile comuniste, dar nu realizează că individual nu pot discuta de pe picior de egalitate cu furnizorii de seminţe şi îngrăşăminte, cu firme de transport şi depozitare, cu marile lanţuri de magazine. Vă revine dumneavoastră, tinerilor leaderi din agricultură, să schimbaţi această mentalitate”, a transmis Isărescu.

În opinia sa, o altă problemă structurală a agriculturii românești este cea legată de meteo-dependenţă, în lipsa unui sistem de irigaţii corespunzător.

„Irigaţiile sunt pretabile numai pentru fermele suficient de mari, ceea ce se leagă de punctul precedent. În al doilea rând, refacerea pe vechea structură a sistemului de irigaţii moştenit de la regimul comunist ar fi o greşeală, deoarece acesta se baza pe suportarea de către bugetul de stat a costului electricităţii, ceea ce este complet anti-economic. Pe de o parte, fermele trebuie să fie suficient de mari pentru a putea suporta ele însele preţurile crescute ale electricităţii, iar pe de altă parte, în toate zonele unde este posibil, irigarea prin pompare electrică ar trebui înlocuită cu irigare gravitaţională, din lacuri şi rezervoare săpate în munţi”, a arătat Mugur Isărescu.

O problemă structurală gravă în România este și lipsa unei forţe de muncă adecvat calificate în agricultură.

„Desfiinţarea şcolilor de meserii a dus la o penurie de tractorişti, mecanici, mecanizatori etc. Sectorul privat a preluat o parte din sarcina învăţământului, dar nu poate face prea mult fără o implicare mai semnificativă din partea statului”, a subliniat guvernatorul Băncii Naționale.

Concluzia guvernatorului Băncii Naționale a fost că doar prin finanțare, în lipsa unor astfel de reforme, nu va putea fi rezolvată lipsa de eficienţă şi de competitivitate în agricultura românească, iar rolul cel mai important pentru aceste reforme le revine tinerilor.

„Am vrut să subliniez că dumneavoastră vă revine un rol foarte important în depăşirea problemelor structurale din agricultură. Fără astfel de reforme, doar finanţarea în sine nu va putea rezolva lipsa de eficienţă şi de competitivitate. Va trebui să lucrăm împreună la refacerea prestigiului şi mândriei ocupaţiei de agricultor. A furniza hrană pentru ţară şi a trece la o balanţă excedentară, la exportul de produse agricole, reprezintă o sarcină de deplină importanţă, mai ales în noul context geopolitic. Dumneavoastră, tineri leaderi din agricultură, trebuie să daţi acestei ocupaţii strălucirea pe care o merită”, a mai transmis Mugur Isărescu.

Castraveții sunt unele dintre cele mai comune legume de pe masa românilor. Cultura în câmp se poate realiza fie prin semanat direct în câmp, fie prin răsad. În România există trei tipuri de culturi: timpurie, de vară și de toamnă.

Castraveții timpurii se plantează pe suprafețe mici, costurile de producere fiind mai ridicate, din cauza prețurilor ceva mai ridicate ale răsadurilor.

Terenurile trebuie sa fie bine nivelate, plane, permeabile, cu o dispunere sudică și un pH corespunzător. Cultura de castraveți nu trebuie să revină pe aceeași suprafață de teren mai repede de trei ani.

Câteva plante bune premergătoare pentru cultura de castraveți sunt fasolea, cartofii, ardeii, tomatele, lucerna, varza, usturoiul.

Pregătirea terenului si a solului

Lucrările de început se fac toamna prin nivelarea, discuirea, fertilizarea de baza cu îngrășământ organic, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 25-28 cm.

Producerea răsadurilor se face în spații protejate sau în răsadnițe, se seamănă între 15-20 martie, cu o normă de semințe de 1,0-1,5 kg pentru un hectar de cultură. Se seamănă  2 semințe în cuburi nutritive cu latura de 7-8 cm. Sunt recomandate  semințele tratate chimic pentru a preveni apariția bolilor. La plantare, răsadul trebuie sa aibă 40-45 zile și un număr de 4-5 frunze.

Plantarea răsadurilor se face manual, la începutul lunii mai, după ce pericolul brumelor târzii a trecut.

Prășirea se face manual și mecanic, doar când creșterile vegetative o permit, astfel încât sa nu fie deranjați vrejii. La prașila a doua plantele se mușuroiesc ușor la bază iar din loc în loc tulpinile se acoperă cu pamânt pentru a favoriza emiterea de rădăcini adventive.

Combaterea bolilor se poate face prin masuri preventive și curative

Bolile care pot să apară sunt mana, pătarea unghiulară, alternarioza, antracnoza, putregaiul cenușiu, făinarea, descrise la cultura castraveților în spații protejate, după cum se arată pe fitomagazin.ro.