Relaxat, deci, fără pretenții de mare cunoscător sau mai știu eu ce reper, am acceptat invitația de a împărtăși, alături de alte persoane publice, câteva opinii de băutor moderat.

Dacă sunteți curioși să vedeți ce-a ieșit, întrucât e vorba de o provocare Heineken, filmul poate fi urmărit doar aici, fiind evident la mijloc și-o limitare de vârstă.

Oricum, partea cea mai plăcută, cel puțin atunci când vine vorba de bere, e că măsura e pe undeva relativă. În sensul că am prieteni care după chiar prima sticlă încep să-și găsească mai greu cuvintele potrivite, în timp ce alții, abia de la a patra în sus, le așează mai cu dichis.

Photo by Annie Spratt on Unsplash

Mult nu mai e până departe. Mai rămâne să câștige Simona Halep un turneu de Grand Slam și, desigur, să văd autostrada București-Oradea finalizată în timpul vieții noastre.

Dar mi-e teamă că-n ce privește autostrada, mai repede ia Viitorul Constanța campionatul, chiar dacă Hagi e de părere că “e imposibil, dar realizabil”.

P.S. “Hai la piață fără cash”, îmi spunea Cătălin, într-un comentariu, atunci când MasterCard m-a provocat să încerc o lună doar cu cardul. “Hai”, pot să-i răspund acum.

Photo by Peter Wendt on Unsplash

Cunosc mitul. Cu el am crescut și eu. Copiii trebuie să învețe mai întâi pe schiuri și abia după ce se fac mai mari pot încerca snowboard-ul. Nimeni nu oferă niciun argument logic, pentru simplul motiv că nu există. E doar un mit. Priviți doar.

În cazul în care gândul bun lasă loc măcar de-un “să vedem”, vinerea asta, pe 20 Noiembrie, în foaierul cinematografului din Mall Băneasa, le puteți oferi copiilor cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani șansa să încerce snowboarding-ul. Participarea e gratuită, întreg echipamentul e pus la dispoziție gratuit de organizatori, iar distracția propriu-zisă arată cam așa.

Photo by Cristina Munteanu on Unsplash

Bună Andi,

M-am gândit că ar fi o idee bună să încerc să dau sfoară-n ţară cu ultimul meu proiect la care lucrez de mai bine de un an. Poate ţi se pare interesant în termeni de design românesc.

De-a lungul unui an am lucrat împreună cu partenerul meu la designul celei mai ușoare biciclete pliabile din lume. Prototipul cântărește 6.5 kg, fiind mai ușoară cu 3 kg decât oricare altă bicicletă pliabilă de pe piață. Cântărește cât două pisici, 4 ananași sau 3 MacBook-uri

Bicicleta, numită Hummingbird, va fi lansată pe 11 Noiembrie pe Kickstarter, și, de asemenea, promovată de studioul de producție UNIT9, unde lucrez ca Marketing Manager.

Sper că ți-am stârnit interesul și că vei considera că merită puțin sprijin și PR.

Nu-i cunosc personal, dar m-aș bucura să aflu c-au învins și datorită ajutorului nostru.

În cazul în care doriți să-i susțineți, pagina de Kickstarter se află aici.

Photo by Pineapple Supply Co. on Unsplash

Dacă aș fi trăit în Țara Bascilor ar fi fost floare la ureche. Am înteles că în cultura lor nu există sub nicio formă noțiunea de bacșiș. De când se știu, oamenii plătesc acolo doar cât scrie pe notă și nimeni nu mai așteaptă de la nimeni nicio atenție. Mă rog, am ceva îndoieli c-ar fi și cazul nostru.

N-am avut nicio problemă cu plățile obișnuite, din fiecare lună: taxe școlare, rate la bancă, întreținere, furnizori de electricitate, internet, cablu. Le-am făcut ca și până acum, online.

Am deprins chiar un nou obicei, în cazul plăților de pănâ-n 100 de lei, pe care, nu știu de ce, le făceam până acum cash. Sună prețios, dar e simplificarea maximă a momentului: contactless.

Am folosit doar o companie de taxi unde am putut plăti cu cardul. Mă rog, cu ocazia asta am și descoperit ce comod e așa. Mărturisesc însă că nu m-a lăsat sufletul. Mi-a fost imposibil să le arăt oamenilor articolul de pe blog și doar să le strâng mâna. N-am putut. Căci, de, nu putem fi toți basci.

Pe 2 iunie, am fost gazda Effie Awards, la Atheneul Român. A trebuit să folosesc parcarea cu plată din apropiere. În cele din urmă, nimic nou. În orice altă parcare, fie ea și dotată cu bancomat, e aceeași poveste. Acceptă doar cash.

Ca să închei cu obstacolele întâlnite în încercarea mea de-a duce la bun sfârșit provocarea Mastercard, în ultima săptămână de școală copiii au fost în vizită pe la vreo 4 sau 5 muzee. Nefiind niciunul dintre ele Muzeul Abba din Stockholm, nici dacă aș fi mers eu cu ei nu rezolvam nimic. Așa c-am apelat din nou la cash.

Acum, ce să zic, mă bucur c-am devenit expert în simplificare, comoditate și siguranță financiară, cu atât mai mult cu cât sigur o să duc dorul noilor obiceiuri în concediu. Căci tare aș vrea să-l văd eu pe-ăla care încearcă și o săptămână doar cu cardul, în Grecia.

P.S. Ca să-i ajut pe cei care au făcut deja pariuri în ce privește procentul de reușită al experimentului, le pot confirma că plățile făcute cu cardul au depășit 95% din total.

Îi ințeleg deci perfect și îi admir pe cei care se curentează de mici și dau în această patimă sănătoasă, aș zice, ba mai mult, ajung, precum colegul meu de liceu Sergiu Moroianu, doctor la Massachusetts Institute of Technology, să uimeacă o lume întreagă cu performanțele în domeniu.

Cred sincer că oameni ăștia merită ceva mai mult decât like-uri pe facebook și alea doar atunci când cineva descoperă un articol rătăcit în balamucul mediatic de zi cu zi și-i dă repede share. Așa că nu pot decât să mă bucur văzând că Orange s-a hotărât să-i răsplătească la propriu pe cei mai buni olimpici la matematică, din fiecare județ din România.

Pentru fiecare dintre cele două opțiuni Star, un procent de 5% din contravaloarea creditului ajunge într-un fond special de susținere. Suma minimă garantată de Orange pentru acest fond este de 26.000 de euro, iar ea poate crește în functie de numărul de numărul de opțiuni activate, până la un maxim de 150.000 de euro în total sau 50.000 de euro pe lună, până la finalul lunii iunie. Câți bani s-au adunat până acum, găsiți aici.

La final, toți banii vor fi împărțiți în mod egal celor 43 de olimpici care s-au calificat în acest program (pentru fiecare judet câte unul, iar în București, 3). Cu precizarea, că doi dintre ei nu au vrut să participe, deoarece nu au crezut în veridicitatea campaniei înainte de lansare. Poate-i ajutăm ca până la sfârșitul campaniei să-și schimbe părerea.

Photo by Helloquence on Unsplash

Astăzi, în taxi, abia ce-am apucat să închid ușa, că-l și văd cum se întoarce, zâmbind. Hopa, na belea, aparatul încă lucrează la raport, dar cât poate să facă? 6-7 lei. Aveți vreo problemă dacă mergem fără aparat? Mă rog, mi-e imposibil să-mi imaginez că bietul om deține cumva conturi secrete în băncile elvețiene și că practică taximetria doar ca paravan al unor profitabile contracte cu statul.

În concluzie, e adevărat, mai e mult până departe, dar cumva am început să ne schimbăm și noi. Pe de-o parte, în continuare, peste 90% din cumpărături se fac în România cu bani cash, pe de alta însă, cunosc oameni care, exceptând parcările, câteva restaurante, spălătoria auto și bacșișul, plătesc totul, de la biletele la cinema, la taxe și impozite, cu ajutorul card-ului. Eu sunt unul dintre ei.

N-am tresărit deci, atunci când Mastercard m-a întrebat zilele trecute dacă aș putea trăi măcar o lună fără cash. Ținând cont că viața mea nu se intersectează sub nicio formă cu cea a boxerului american Floyd Mayweather, care umblă în permanentă la el cu 1 milion de dolari cash, aș putea să încerc.

Mai mult, sunt decis să încep chiar de azi, fără nicio preparație, vorba magicienilor. Până pe 25 iunie, așadar, încerc să renunț total la cash. Îmi cer scuze pe această cale băieților de la Peco, taximetriștilor, precum și tuturor ospătarilor, cărora le voi strânge doar mâinile, cu căldură, în următoarele 30 de zile și asta doar pentru a încerca să văd cum arată o lună doar cu cardul.

P.S. La sfârșitul experimentului, voi reveni în scris, teoretic cu o sinceră dare de seamă, practic, un autodenunț.

Photo by Didier Weemaels on Unsplash

E absolut lăudabil efortul pe care l-a făcut Jazz Syndicate Live Sessions, reușind să redirecționeze în timp util turneul lui Kenny Garrett, în așa fel încât să ajungă pe 11 Mai la Cluj, pe 12 Mai la Timișoara și pe 14 Mai la Sala Radio, în București. Mi se pare cel puțin de bun simț să ducem și noi tradiția mai departe, întâmpinând quintet-ul cu ospitalitatea recunoscută, dar mai ales cu pâine, sare și sold-out.

Biletele vă așteaptă aici.

Photo by César Guadarrama Cantú on Unsplash