Chez Mazilique

15 carti care apar toamna asta (si pe care le vreau la mine-n bucatarie!)

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 08 Sep 2014 16:03:00 +0000

Plenty More: Vibrant Vegetable Cooking from London's Ottolenghi

Yotam Ottolenghi

Aceasta e una dintre cartile pe care le astept cu cea mai mare nerabdare, pentru ca Yotam Ottolenghi este unul dintre chefii mei preferati. Cartea anterioara, Jerusalem, pe care a semnat-o impreuna cu Sami Tamimi, a fost un super-hit. Plenty More este continuarea volumului aparut in 2011, Plenty, care a schimbat felul in care oamenii gatesc si mananca legumele.

Noul volum cuprinde 120 de retete vegetariene in care accentul este pus pe gust, aroma, folosirea creativa a condimentelor si pe prospetimea ingredientelor. Acestea sunt organizate dupa metoda de gatire: la gratar, la cuptor, fiert, raw etc, iar ideile pe care Yottam le-a pus in practica se anunta a fi fabuloase. Printre aceste noi retete se numara: salata cu mango si naut aromat cu curry, quiche cu Membrillo si branza stilton, bame in crusta de lapte batut, salata cu alge, ghimbir si morcovi, dar si deserturi precum rubarba coapta cu labneh dulce sau gutuie inabusita in suc de rodie.

Apare pe 11 septembrie, la Ebury Press

How to Cook Everything Fast: A Better Way to Cook Great Food

Mark Bittman

Cartea How to Cook Everything a lui Mark Bittman e una dintre preferatele mele. E cea la care apelez de fiecare data cand am cate o intrebare sau nu stiu cum sa pregatesc vreun anume fel de mancare si e printre putinele carti de bucate fara poze care-mi place. Stiu ca suna ciudat :-))

Noul volum al lui Bittman, How to Cook Everything Fast, ofera sfaturi pentru a deveni un bucatar mai bun, mai intuititv si mai rapid si se anunta a fi o carte care va revolutiona bucatariile: tehnici de time management – principiul essential cand vine vorba de gatit rapid – sunt inserate in cele peste 2.000 de retete adunate in carte, pentru a-ti face treaba mai usoara.

Apare pe 7 octombrie, la editura Houghton Mifflin

How To Eataly: A Guide to Buying, Cooking, and Eating Italian Food

Eataly

Era de asteptat ca la un moment dat sa apara si o carte care sa-ti explice ce poti sa faci cu toate bunatatile din megaimperiul culinar Eataly (un lant de supermarketuri gourmet care vinde toate ingredientele italiene la care te-ai putea gandi, plus si mai multe pe care nici nu ti le imaginezi, in locatii din New York, Chicago, Torino, Milano, Roma, Florenta, Genova, Bari, Torino, Bologna, plus Japonia, Dubai si Istanbul).

In carte vei descoperi nu doar retete, ci si sfaturi de cumparaturi sau tips & tricks: cum sa faci un platou cu antipasti, cum sa alegi ingredientele la piata, cum sa mananci micul dejun ca un italian, cum sa folosesti ansoa si capere ca sa dai mai mult gust felurilor de mancare, plus idei simple cu ingrediente de baza, de la ulei de masline la mozzarella.

Apare pe 7 octombrie, la editura Rizzoli.

Dominique Ansel: The Secret Recipes

Dominique Ansel

Aceasta este prima carte semnata de “regele” cronut-ului, Dominique Ansel, in care a promis ca va dezvalui secretul retetelor sale, inclusiv pe cea care l-a facut faimos – hibridul de gogoasa si croissant. (Nu va fi la fel ca cea pe care o vinde, ci ajustata pentru bucatarii domestici).

Apare pe 28 octombrie, la editura Simon & Schuster

Notes From A Kitchen: Volume Three (Part One)

Jeff Scott

Fotograful Jeff Scott isi continua seria Notes From A Kitchen cu volumul trei (partea intai), care include fotografii, dar si notite ce ilustreaza procesul creativ al unor bucatari precum David Chang, Dominique Crenn, Joshua Skenes, John, Karen Shields si multi altii.

Aici poti vedea un filmulet care ilustreaza experienta lui Scott impreuna cu David Chang, la restaurantul Momofuku.

Apare in septembrie, la editura Tatroux.

Food Truck Road Trip — A Cookbook: More Than 100 Recipes Collected from the Best Street Food Vendors Coast to Coast

Kim Pham, Philip Shen si Terri Phillips

Kim, Phil si Terri au calatorit in SUA de pe-o coasta pe alta, din stat in stat, oprindu-se la cele mai bune food trucks si adunand retetele care le-au facut sa fie atat de populare.

Cartea include retete de sandwichuri, supe, feluri vegetariene, classics with a twist – toate aflate direct de la bucatarii si creatorii acestora.

Printre cele mai spectaculoase retete se numara pizza cu struguri (de la The Urban Oven din Los Angeles), pui fript Maker’s Mark (Big D’s Grub Truck din New York), Burgeri cu fasole neagra (de la Mix’d Up Food Truck din Atlanta) si Pad Thai Tacos (de la The Peached Tortilla din Austin).

Apare pe 4 noiembrie, la editura Page Street Publishing

Perfection In Imperfection

Janice Wong

Janice Wong a lucrat cu unii dintre cei mai prestigiosi chefi din lume (Pierre Herme, Elena Arzak, Grant Achatz) inainte de a se stabili in Singapore, unde a deschis 2am:dessertbar.

Cartea sa de bucate e impartita in patru sectiuni — Origins of Taste, Colours of Taste, Textures of Taste si Memories of Taste —, care exploreaza diferitele surse de inspiratie si creatiile generate de acestea. Anul trecut, Wong a fost desemnata cel mai bun pastry chef din Asia.

Apare pe 1 septembrie, la editura Gatehouse Publishing

Never Trust A Skinny Italian Chef

Massimo Bottura

Massimo Bottura este bucatarul din spatele celebrului restaurant cu trei stele Michelin Osteria Francescana din Modena, iar aceasta este prima sa carte in engleza.

Acest “Jimi Hendrix al bucatariei italiene”, cum il numeste Mario Batali, ia feluri clasice si le transforma intr-unele inovative, depasind cu mult granitele familiare.

Cartea este impartita in patru sectiuni si cuprinde 50 de retete explicate in detaliu, alaturi sursele de inspiratie ale lui Bottura – de la muzica, la arta –, tehnicile de preparere si ingredientele folosite.

Printre retete se numara si: Memory of a Mortadella Sandwich, Tortellini Walking on Broth, si Oops! I Dropped the Lemon Tart!.

Apare pe 6 octombrie, la Phaidon

Historic Heston

Heston Blumenthal

E practic versiunea mai mica (si mai ieftina) a cartii-gigant a lui Heston Blumenthal aparuta anul trecut. Aceasta costa la lansare 200$ (acum e 134$) si a fost desemnata cartea anului de James Beard Foundation Awards. Versiunea noua (43,80$) va avea acelasi continut ca si originalul, insa intr-un format mai putin pretentios.

Historic Heston reprezinta o cautare a identitatii culinare britanice prin retetele vechi, incepand cu cele din era medievala si pana in perioada victoriana.

Practic, Heston a luat 28 de retete istorice, le-a deconstruit si le-a reasamblat. A obtinut o astfel verisiuni de secol 21, foarte interesante, precum meat fruit (un fel care se regaseste in meniul Dinner, aflat pe locul 7 in topul celor mai bune restaurante) (vezi aici impresii de la vizita mea), quaking pudding si mock turtle soup.

Apare pe 14 octombrie, la editura Bloomsbury USA

Joël Robuchon Food and Life

Dr. Nadia Volf si Joël Robuchon

In vreme ce dietele actuale nasc probleme si dezechilibre in alimentatie, mai mult decat rezolva, si ne priveaza de o buna parte din placerile vietii, Food and Life este o oda adusa bucatariei sanatoase. Celebrul chef francez Joël Robuchon ofera o serie de retete gourmet echilibrate, pentru toate sezoanele si perioadele vietii, iar Dr. Nadia Volf ofera explicatii detaliate referitoare la valorile nutritive ale alimentelor folosite, precum si despre efectele acestora asupra organismului.

Apare pe 30 septembrie, pe Assouline Publishing

Mastering My Mistakes in the Kitchen: Learning to Cook with 65 Great Chefs and Over 100 Delicious Recipes

Dana Cowin

Dana Cowin, redactorul sef al revistei Food & Wine, poate ca se pricepe la restaurante, insa se pare ca nu era un bucatar prea bun. Asta pana de curand.

In aceasta carte, Cowin cere ajutorul unor chefi faimosi, precum April Bloomfield, Alex Guarnaschelli, Tom Colicchio, David Chang, Alice Waters, Thomas Keller si multi altii, cerandu-le sa o invete cum sa pregateasca niste feluri de mancare delicioase in bucataria de acasa.

Apare pe 14 octombrie, la editura Ecco

Meat: Everything You Need to Know

Pat LaFrieda si Carolynn Carreño

Pat LaFrieda, a patra generatie dintr-o familie de macelari, e unul dintre oamenii care au pus umarul la readucerea hamburgerului in atentia restaurantelor si in farfuriile noastre. Aceasta este prima lui carte si acopera mai mult decat carne tocata de vita – vei descoperi in Meat peste 70 de retete cu pui, porc, miel, vita si vitel, adunate de la unii dintre cei mai misto restaurateurs din New York, plus o serie de retete de familie.

In plus, LaFrieda spune care sunt cele mai bune si cele mai gustoase cuts (dintre care multe ieftine, pe care nu le cunosti si la care nu te-ai fi asteptat) si explica unele dintre cele mai meticuloase tehnici.

Apare pe 11 septembrie, la editura Atra Books

The Baking Bible

Rose Levy Beranbaum

Rose Levy Beranbaum este o legenda in ceea ce priveste cartile de deserturi, volumul sau din 1988, The Cake Bible, fiind obligatoriu pentru oricine vrea sa intre in complicata lume a prajiturilor.

In noua sa carte, Beranbaum isi indreapta atentia catre baking in general. Cartea ei include prajituri, dar si fursecuri, tarte si multe alte deserturi.

Apare pe 4 noiembrie, la editura Houghton Mifflin Harcourt

Ladurée Macarons

Vincent Lemains

Aceasta carte prezinta, pentru prima data publicului, 80 de feluri de macarons Ladurée: aromele, sursele de inspiratie si – desigur – retetele pentru ca acestea sa fie pregatite acasa. La sfarsitul cartii este si o sectiune practica, care arata pas cu pas cum pregatesc chefii de la Ladurée prajiturile si umpluturile.

Printre retetele incluse in carte se le gasesti si pe cele de 1) macarons clasice (vanilie, cafea, ciocolata, lamaie), 2) macarons “nomade” (cele create pentru desinatii specific), 3) macarons festive (Craciun, Paste etc), 4) macarons pretioase (aurii, argintii, aramii), 5) macarons incredibile (violet, lemon lime etc), 6) designer’s macarons (fructe de padure pentru Christian Lacroix, smochine si curmale pentru Christian Louboutin, trandafir si ghimbir pentru John Galliano, guma de mestecat pentru Alber Elbaz etc).

Apare pe 30 noiembrie, la editura Hachette Livre

The Cookbook Book

Florian Böhm si Annahita Kamali

Dupa cum se vede si din lista asta, numarul de carti culinare care pot aparea intr-o luna (nu mai zic intr-un an!) e de-a dreptul intimidant. Nu esti sigur de unde sa incepi? Editorul Annahita Kamali a facut lucrurile ceva mai simple: in volumul The Cookbook Book, ea a selectat 100 cele mai importante carti ale gastronomiei din ultimii 300 de ani.

Cookbook Book este un opus al cartilor de bucate de toate formele, marimile, limbile si traditiile culinare. De la clasice precum Larousse Gastronomique si Mastering the Art of French Cooking a Juliei Child, la alegeri mai ciudate, precum The Mafia Cookbook si The Hawaiian Cookbook, ori mai moderna Momofuku a lui David Chang, fiecare dintre cartile prezentate a influentat, modelat ori revolutionat gatitul acasa intr-un fel sau altul.

Apare pe 3 noioembrie, la editura Phaidon

Tu pe care dintre cele de mai sus le vrei pe raftul tau?

Dinner in the sand

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 08 Sep 2014 08:55:00 +0000

Nu ma dau in vant dupa soare, temperaturi ridicate si nu ajung prea des pe plaja. Intotdeauna prefer partia de ski. Si pentru ca nu-s tocmai usor de pacalit sa merg la mare, acum doua saptamani am fost ademenita acolo cu promisiunea unei cine pe plaja. Evident ca n-am mai avut ce sa zic, asa ca mi-am luat lotiunea SPF +50 si am plecat.

Dupa o cina de cateva ore, cu un meniu selectat de Tudor Constantinescu, wine pairing prezentat de somelierul Sergiu Nedelea, and equally bubbly conversation intr-o companie placuta, nu am regretat niciun moment ca am acceptat invitatia primita de la Dunhill Special Reserve la Dinner in the Sand.

Sa ma explic: seara a inceput cu un rosé spumant, vinificat din Pinot Noir - un Bendis Brut de la Crama Petro Vaselo. Nu eram la prima intalnire cu acest vin, asa ca revederea a fost mai mult decat placuta, cu atat mai mult cu cat a insotit aperitivul serii: carpaccio cod de Alaska si tartar de somon scotian de captura, presarat cu fulgi de migdale.

Continuarea a fost un file de biban de mare, servit impreuna cu un tortello si un pesto proaspat, super aromat, facut in mojar cu busuioc de gradina. Pe farfurie se mai ratacisera si cateva rosii cherry si niste morcovi tineri, numai buni de tavalit prin sosul pesto. Vinul care a acompaniat felul de mancare a fost un Sauvignon Blanc Saint Clair Wairau Reserve, din Noua Zeelanda. Incredibil de parfumat si cu arome fructate, vinul a fost preferatul meu la Dinner in the Sand.

De la peste am trecut apoi la vita, cu un steak de vitel servit cu cartofi in trei culori si sparanghel verde. A mers perfect cu Châteaux Picampeau Bordeaux, un vin din Saint Emilion.

In final, am reusit sa ajungem si la desert. As fi vrut sa-mi pot aminti exact ce a fost, but it ain't happening. Tot ce pot sa spun e ca a fost bun, l-am mancat pe tot (damn!) si a fost acompaniat de un vin fortifiat - Dalva Porto Tawny.

Cam atat am avut de zis. Asta si ca acum vreau sa ma intorc la mare.

Septembrie italian, la Good Food

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 05 Sep 2014 10:30:00 +0000

Din seria ~~ciorilor~~ mamelor care-si lauda cioara puiul, I give you an eye-candy preview al noului numar BBC Good Food Romania de septembrie - The Italian Issue. De azi pe taraba.

Ulei Frantoio Muraglia

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 04 Sep 2014 23:00:00 +0000

Cred ca putem fi toti de acord – astea sunt unele dintre cele mai cool & cute sticle de ulei pe care le poti avea in bucatarie. Eu, de exemplu, n-am nicio rochie roz, dar in fata sticlei de ulei de la Frantoio Muraglia nu mi-am putut activa aversiunea pe care o am fata de culoarea asta. (Ati vazut-o in primul episod din Kitchen Victim – remember this?)

Dar nu lasa curcubeul de culori ale sticlelor de teracota sa-ti ia ochii – uleiul asta chiar e unul dintre cele mai bune pe care le-am gustat: are o aroma fructata, cu un postgust piperat. Nu te gandi pentru vreo clipa sa-l folosești la gatit, ci pastrează-l pentru dressinguri de salate, sau picura-l deasupra pastelor sau a carnii pregatită la grătar. O sticla de ulei costa 93 sau 113 lei (cele cu dungi sau buline) si sunt de gasit pe iregalidifrancesca.ro sau la Degusteria Francesca, Soseaua Pipera-Tunari nr. 17.

Picnic la micul dejun

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 04 Sep 2014 06:30:00 +0000

Odata pe saptamana, lucrurile stau asa:

Seara iau cina la Grano (despre care vom vorbi pe larg cu alta ocazie), iar inainte de plecare ma opresc la galantarul cu carne si branzeturi.

Dimineata Oana trece cu masina sa ma ia de acasa. Nu pentru ca n-as fi in stare sa vin si singura, dar pentru ca, cel mai probabil, masina mea a ramas abandonata undeva printr-o parcare din oras, pentru ca la Grano mai mult ca sigur s-au intamplat si niste ~~sticle~~ pahare de prosecco.

Dar divagez. Deci Oana trece pe la mine si mergem impreuna la Pain Plaisir, ca sa luam patru felii de pain de campagne. Evident, lucrurile nu-s asa simple si plecam de acolo cu painea dupa care venisem, plus o bucata de foccacia cu masline, doua chifle cu nigella seeds & curry powder, un croissant cu unt, o bagheta cu chorizo, doua molleaux au chocolat si o tarta cu smochine. Conveniently enough, langa Pain Plaisir s-a deschis o delicaterie italieneasca. Nu-i spectaculoasa, dar e suficient cat Oana sa aleaga o bucata de pecorino.

Continuam apoi traseul pana ajungem la Piata Domenii. Blonda parcheaza Marge-ul aiurea pe undeva si eu alerg pana la tarabe, unde o caut pe doamna Nu-mi-vine-sa-cred-ca-am-uitat-cum-o-cheama. O gasiti usor, pe randul din mijloc, pentru ca o recunoasteti dupa mai misto taraba din piata. O sa va atraga atentia legaturile de kale (5 lei), de rucola (3 lei), de coriandru si swiss chard (mangold), plus ardei iuti de toate formele si culorile (inclusiv unii mov!). De acolo am luat jumatate de kilogram de rosii cherry (10 lei/kg). Or fi scumpe, dar sunt cele mai dulci rosii pe care le-am mancat anul asta si planuiesc sa-mi cheltuiesc toti banii pe ele cat timp le-oi mai gasi la doamna pe care data viitoare o s-o intreb (din nou) cum o cheama (rusine sa-mi fie c-am uitat).

Intr-un final, ajungem in fata redactiei noastre si ne insiram de-a lungul unei borduri: mortadella cu fistic, porchetta cu ierburi aromatice, salam picant (de la Grano), painea (de la Pain Plaisir), rosiile si branza. Sarea Maldon am adus-o de acasa, iar sticla de prosecco pe care-o aveam (sense the past tense) in sertarul de birou nu a mai apucat sa apara in poza.

Happy days, ceea ce va doresc si voua.

Later edit: la un moment dat, dupa ce incheiasem cu picnicul, iar rochia cu care eram imbracata devenise cam cu un numar mai stramta, ii povesteam Oanei (care a implinit deja 2 ani ca editor coordonator la Good Food) ca, privind inapoi, de cand mancarea a devenit un punct central al vietii mele, eu sunt mult mai fericita. Stiu ca ma repet, dar asta e ceea ce va doresc si voua. (mai putin faza cu hainele care raman mici, desigur)

Indian summer caprese

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 03 Sep 2014 11:05:00 +0000

Photo by Lighaholic

Inca nu m-am lamurit daca astea sunt ultimele zile de vara sau primele de toamna, dar cred ca e un moment bun pentru feluri delicioase, cu care o sa ne mai intalnim abia peste un an. Asa ca am profitat de rosiile minunate care inca se mai gasesc in piata.

INGREDIENTE

6 portii, 5 minute

700g rosii bine coapte
250g mozzarella
50ml ulei de masline extravirgin
1 legatura de busuioc proaspat
2 linguri otet de sampanie (dulceata si aciditatea sa pun mai bine in valoare rosiile si ierburile aromatice)
sare (eu am folosit Maldon pentru textura sa; se gaseste la Mega Image Concept Store si

Folosind un cutit ascutit, taie mozzarella in felii groase cam cat un deget (eu am folosit bulgarasi mici de mozzarella, deci n-a mai fost cazul), si asaza-le pe un platou.

Taie rosiile in felii - daca folosesti rosii cherry (sau alta varietate mica), taie-le in jumatati -, pastrand zeama, apoi pune-le langa mozzarella.

Rupe frunzele de busuioc si presara-le deasupra salatei.

Intr-un bol (sau poti folosi un borcan cu capac), amesteca otetul cu zeama ramasa de la rosii si cu uleiul de masline. Toarna apoi vinegreta obtinuta peste salata si presara fulgii de sare.

Bucura-te de ultimele zile de indian summer.

Rules of fall (2)

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 01 Sep 2014 14:25:00 +0000

Bordeaux. In pahare si pe buze.
Tarta de mere
Trench englezesc
Capa structurata
Brunch cu pancakes, bacon si sirop de artar
Brogues
Cottage pie
Zile ploiase, de stat in casa, in pijama
Zile ploaiase, de plecat de acasa in road-trip spre locuri mai insorite
Zile ploioase, perfecte
Cartofi copti la cuptor, cu topping de unt
Esarfa wraparound din modal si casmir
Ateneu, teatru, Gaudeamus 2014
Haina supradimensionata, camel, din lana
Noul Mazilique.ro! (!!!)

A se revedea si regulile 11, 13 20 de toamna trecuta

PS - how do you like my new logo?

Frequently Asked Questions

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 28 Aug 2014 13:05:00 +0000

Photos by Lightaholic

De multe ori sunt intrebata cum functioneaza acest blog. Chiar stiu sa gatesc? Fac eu retetele? Cine-mi face pozele? Scriu despre produse doar daca sunt platita? Fac cronici de restaurante? Primesc multe cadouri? Si tot asa.

Azi nu stiu ce aveam in prosecco, ca m-am apucat sa raspund la toate aceste intrebari. Dar inainte, sa ma explic putin.

Blogul asta e jucaria mea

E un proiect care s-a nascut dintr-o combinatie de plictiseala si pasiune. Aici nu sunt jurnalist, nu sunt nici bucatar (cele doua meserii pentru care chiar am o diploma), aici nu am ca reguli decat pe cele pe care mi le-am facut singura, deci fac cam ce ma taie capul si o fac cu toata inima.

Si pe bazele acestor premise abordez toate aspectele de “business” legate de blog. Dar sa trecem la intrebari.

Traiesc de pe urma blogului?

Nu. In prezent am reusit sa ajung la un sistem destul de echilibrat, cu care sunt foarte multumita. Am un job de zi cu zi (sunt publisher la BBC Good Food Romania), am diferite colaborari (ofer consultanta pentru restaurante si diverse branduri, in special de food) si apoi exista proiectele pe care le fac prin intermediul blogului.

Publicitatea pe blog

Lucrand la Good Food stiu exact cat de complicata e relatia dintre advertiseri si reviste. Iar ultimul lucru pe care vreau sa-l fac este sa-mi compromit contentul sau imaginea. De aceea fiecare proiect pe care-l fac este adaptat si ajustat pentru a se potrivi cu propriul meu set de reguli. Asta inseamna ca de multe ori trebuie sa spun nu si sa refuz contracte cu suficiente zerouri cat sa ma gandesc de doua ori. Dar stiti cum e atunci cand scoti din frigider o bucata de carne si te intrebi – “O fi stricata?”. Regula e ca daca ajungi sa-ti pui problema, cel mai bine e sa o arunci. Nu merita sa risti. La fel de simplu e si cu proiectele. Daca imi pun problema ca o anume asociere nu e ok, ca un produs nu e bun, raspunsul vine repede. Nu m-am gandit niciodata ca o sa fac bani cu blogul, asa ca asta nu e o prioritate si contractele refuzate nu reprezinta nicio pierdere.

Dar exista si proiectele pe care le accept. Si acestea pot lua mai multe forme.

Sunt bannerele care din cand in cand apar in sidebarul blogului (multe dintre cele pe care le vedeti acum apartin unor business-uri care pur si simplu imi plac foarte, foarte mult si pe care vreau sa le sustin, cum sunt Mio Bio, Pain Plaisir, Simbio, The Liquor Store and such).

Apoi exista advertorialele pe care le scriu, si care sunt sponsorizate de diferite branduri. Chiar daca acestea sunt niste postari platite, faptul ca pe blog nu poti delimita clar publicitatea de editorial (asa cum intr-o revista ai machetele, care – cel putin la nivel teoretic – se diferentiaza clar datorita layoutului) m-a obligat din start sa fiu foarte selectiva. Doar faptul ca exista un incentive financiar si un tag care marcheaza postarile drept “advertorial” nu inseamna ca m-a disociat complet de respectiva postare. Pentru ca, spre deosebire de o pagina publicitara dintr-un ziar sau revista, pe un blog personal tot contentul este unul pe care trebuie sa ti-l asumi (cel putin eu asa cred si asa fac). Asa ca, tot ce trece pe aici trebuie sa ma reprezinte intr-un fel si sa-si gaseasca un loc in viata mea, fie ca-i vorba de o maslina sau de-o masina.

Dar, ca sa fie totul foarte clar – orice postare pentru care am primit vreun fel de recompensa (bani, servicii, produse – anything)este marcata ca atare, cu tagul advertorial.

De asemenea, proiectele pe care le dezvolt prin Mazilique au iesit deja de mult timp din paginile blogului si au trecut si in offline. Asa ca acum se intampla sa calatoresc “in interes de blog”, sa organizez sau sa particip la petreceri si lansari, sa incerc produse noi, sa testez meniuri si sa degust vinuri. Evident ca e misto si logic ca imi place, doar de asta am ales sa fac asta.

La ce spun 'da'

La produse si servicii pe care le folosesc si care-mi plac. E atat de simplu. Puteti sa ma credeti pe cuvant, n-am endorsat niciodata si nu m-am asociat cu ceva ce n-as folosi. Asa ca puteti rasfoi postarile pe care le gasiti sub tagul ‘advertorial’ si veti gasi doar branduri care isi aveau deja un loc in viata mea, fie in frigider, fie prin alte locuri.

Dar sa fim seriosi – cine-si imagineaza ca mananc doar organic, bio si extra-uber-super-natural, se inseala. Rau de tot. Imi plac chipsurile britanice cu otet si sare de mare, uneori beau sucuri fara zahar, dar cu cofeina, abuzez de bauturi sparkling si alcoolizate, iar pana acum un an fumam foarte-foarte mult.

De-a lungul timpului, mi s-a atras atentia ca, din dubla mea pozitie de editor Good Food si blogger culinar ar trebui sa fiu un soi de exemplu. Dar eu aleg sa fiu in continuare egala cu mine, fie ca asta inseamna sa fiu aroganta peste limita suportabilitatii, sa vorbesc/scriu in romgleza, sa ard cate-o tava de placinte, sa port ce-mi trece prin cap si sa ma port cum am chef. Pentru ca un job nu-mi ofera automat validare si o importanta mai mare. Doar faptul ca sunt mai expusa nu ma face mai desteapta, mai interesanta si nici nu-mi ranforseaza alegerile. Si, sa fim seriosi, statutul de “persoana publica” nu mai inseamna nimic special. Toti ne putem face auziti si vizibili, dar asta nu ne face automat ascultati si urmariti. Din fericire exista acum contexte in care selectia se face natural.

La ce spun 'nu'

Simplu – la orice nu-mi place si nu ma reprezinta. In viata de zi cu zi e un lux pe care nu mi-l pot permite intotdeauna (asta nu inseamna ca nu incerc!), asa ca blogul a ramas aceasta oaza de asa-am-eu-chef.

Sunt ingropata in cadouri de la firmele cu care colaborez?

Nu, insa primesc uneori atentii din partea multor branduri. Dar cum nu le-am solicitat niciodata, nici nu simt ca acestea ma obliga in vreun fel. Scriu sau vorbesc despre ele daca produsele imi plac, daca exista un context potrivit, daca chiar e vorba de ceva ce-as recomanda. Chiar daca asta inseamna ca de multe ori ignor aceste cadouri si ca nu voi mai primit niciodata nimic de la respectivii. Big whoop.

Kitchen Victim

Este un “pet project” pornit de mine si Ana Morodan, la care au pus umarul Catalin Opritescu, Vlad Constanda si Mihai Dina. E un proiect pe care am ajuns sa-l indragesc foarte mult, fiindca e foarte fun (pentru noi, cel putin), chiar daca in spate e mai multa munca decat pare (si de cat ne-am imaginat si noi ca va fi).

Kitchen Victim e un proiect care nu ne aduce bani si care costa mult, si de asta are nevoie de sponsori. Poate la un moment dat se va autosustine, dar sunt sigura ca mai e mult pana atunci.

Stiu ca unii dintre voi ajung sa se uite la un episod si sa concluzioneze ca e o tampenie. Dar uite cum am gandit eu lucrurile: am un job unde ma iau foarte in serios, plus o gramada de alte proiecte in care nu-mi permit sa glumesc sau sa gresesc cand vine vorba de mancare. Asa ca vad Kitchen Victim ca pe o supapa de relaxare cand vine vorba de mancare. Pe cuvant ca-i bine venita!

Stiu ca in ultimii ani sunt tot mai multi chefi care arunca cu farfuriile de pamant in mod public ori de cate ori cred ca s-a comis vreo crima impotriva foie gras-ului. Unii, uneori, chiar cred ca au dreptate. Dar de cele mai multe ori sunt prea patrunsi de importanta propriei persoane. (Nu ca eu as fi mai breaza – nu doresc nimanui sa fie la masa cu mine atunci cand primesc o friptura de vita sau un piept de rata overdone, ori cotlete de miel gri). De aceea zic sa tragem putin aer in piept si sa radem pentru ca “si proastele gateste”. Am facut proiectul asta in parte si ca sa-mi amintesc de ce am inceput sa gatesc – pentru ca e misto, pentru ca ma poate relaxa, pentru ca imi place sa pregatesc mancare pentru prieteni si, cel mai mult, pentru ca iubesc felul in care oamenii se aduna in jurul mesei.

Fac recenzii de restaurante?

Nu. Pana acum n-am vazut pe nimeni in Romania care sa o faca la nivelul la care consider ca ar trebui sa se ridice aceste cronici. Si nici eu nu cred ca as fi in stare. Pentru ca nu ai nevoie doar de un condei bun si de o mare pasiune pentru mancare. Doar faptul ca-ti place in aceeasi masura sa gatesti acasa si sa mananci in oras nu te recomanda. Ai nevoie si de o vasta, vastaaaa experienta care se poate dobandi doar in timp, vizitand sute de restaurante de toate felurile – de la trattorii pitoresti la restaurante cu stele Michelin si pretentii apretate. Trebuie sa te expui la cat mai multe experiente de acest gen pentru a putea apoi judeca ce se intampla intr-o sala de restaurant. Sa stii ca o carciuma nu se judeca doar dupa o vizita sau doar dupa niste criterii ce tin de pret si marimea portiei. De asemenea, trebuie sa fii suficient de educat in domeniu incat sa stii sa nu compari mere cu pere. Restaurantele pot fi la fel de fabuloase, fie ca servesc tocane si prajituri de casa, fie ca experimenteaza cu bucataria moleculara Dar asta nu inseamna ca sufera comparatie. Discutia e lunga si nu cred ca are sens sa o dezvolt acum.

Eu una nu ma consider nici pregatita si nici suficient de experimentata pentru a face cronica de restaurant. Cititi oricare dintre review-urile scrise de Jay Rayner de la The Guardian si poate o sa intelegeti mai bine de ce.

Dar asta nu ma impiedica sa fac recomandari. Nu sunt multe restaurantele care chiar imi plac, dar sunt atent alese.

Imi scriu singura postarile?

D’uh! Pai doar cine s-o faca? Si chiar e o sursa continua de stres, pentru ca 1) nu am intotdeauna timp (asa se face ca am povesti de acum un an si retete de acum doi pe care n-am apucat sa le public) si 2) de ceva timp (adica vreo doi-trei ani, asa) ma simt foarte burned out, ceea ce inseamna ca-mi gasesc foarte greu cuvintele (nu ca inainte de asta as fi fost vreun talent al ~~condeiului~~ tastelor, but still).

Planul meu e sa postez cel putin o data pe zi, dar, dupa cum s-a constatat, nu prea mi-a iesit. Not yet, anyway.

Imi fac singura pozele?

Da! Din 2007 folosesc un Canon (dupa 7 ani de 30D, in 2014 am trecut la un full frame – 6D) si un obiectiv de 50mm. Cand se intampla sa mai public fotografii facute de altii, I give credit where credit is due.

Inca o chestie

Mie imi place foarte mult cum s-a dezvoltat blogul asta in ultimii ani, chiar si in ciuda (super)puterii mele de procrastinare.

Si imi place foarte mult ca, incet-incet, a devenit o sursa de venit. Nu stiu de ce transformarea unui proiect intr-un business e vazuta de multe ori ca fiind un lucru negativ, intotdeauna asociat cu un compromis in calitate si valori. Eu una sunt impacata stiind ca fac in continuare fix ce-mi place si ce am chef.

Ba chiar sunt fericita pentru ca jobul meu (sau, ma rog – joburile) inseamna proiecte creative, intalniri cu oameni misto, descoperirea unor locuri fabuloase si o joaca cu idei in continua dezvoltare.

La Good Food lucrez cu o colega minunata, care nu doar ca ma suporta, dar e si foarte cool, inteligenta, organizata si pasionata. Cand ofer consultanta pentru restaurante sau business-uri food related am de-a face cu oameni misto, cu care impart aceeasi pasiune pentru mancare. Iar blogul asta e, pentru mine, the ultimate happy place.

Toate astea sunt un sistem care s-a construit in timp – peste 5 ani –, iar faptul ca nu am vazut niciodata blogul ca pe o sursa (principala) de venit si nu monetizarea lui nu a constituit niciodata o prioritate, mi-a permis luxul de a refuza colaborari, parteneriate si contracte pe care nu le-am considerat potrivite.

Nu caut sa ma imbogatesc, dar vreau sa fie clar: imi place sa am suficienti bani cat sa-mi cumpar bilete de avion, rochii bleumarin si camasi albe, portbagaje pline cu prosecco, cremant, cava, franciacorta, sampanie si orice mi-e pofta sa mananc, fie ca e slanina sau Beluga poleit cu aur. Nu ma deranjeaza foarte tare ca cineva mi-a spart spoilerul de la masina, important e ca merge aerul conditionat si ca am benzina cat sa ma duc pana la Cluj daca am chef de mielul ala fabulos de la Baracca. Nu sunt obosita pentru ca nu am am fost anul asta intr-o vacanta de relaxare, sunt foarte fericita ca am putut sa vad multe alte locuri frumoase si sa fiu implicata in proiecte care sa-mi placa.

De ce am scris toate astea?

Pentru ca voi, cei care ajungeti pe aici, cred ca sunteti foarte misto si n-as fi vrut sa-mi intelegeti gresit demersurile, asa ca am raspuns la intrebarile pe care le-am primit de-a lungul timpului cu toata sinceritatea. In final, faptul ca va tot intoarceti m-a facut sa nu abandonez blogul, ba chiar sa-l transform intr-un proiect la care am lucrat cu cea mai mare consecventa de care am dat dovada pana acum. (Poate nu pare mult, dar pentru o persoana ca mine, cu un attention span cat al unei vrabiute, e mare lucru).

Va rog sa-mi spuneti daca mai aveti alte intrebari sau comentarii. Dar incercati sa fiti blanzi si simpatici – eu tocmai am darmat zidurile de aparare si n-a fost usor :-)

Pui cu broccoli, susan si sos Sriracha

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 27 Aug 2014 07:51:00 +0000

Azi e hangover day la birou. Din pacate coincide cu deadlineul revistei. Bummer, ce sa zic. Colega mea Oana craves junk-food cu sos chili, iar eu vreau ceva light & healthy si gata in 20 de minute. (Asta pentru ca aseara am iesit cu prietenii si am exagerat cu paella, jamon, chorizo, crema catalana si multa cava. And then some.) Asta e ce a iesit:

INGREDIENTE

2 portii, 20 minute

300g piept de pui
1 lingura ulei
2 linguri sos de ardei iute Sriracha
2 lingurite de ghimbir proaspat ras
2 linguri de miere
2 linguri otet de orez
300g broccoli, taiat in buchetele
1 lingura de seminte susan

Amesteca intr-un bol sosul Sriracha, ghimbirul, mierea si otetul, impreuna cu putina sare.

Taie pieptul de pui in fasii si unge-le cu ulei pe toate partile, apoi presara sare si piper proaspat rasnit. Incinge o tigaie grill si gateste puiul cateva minute.

Cand e rumen si aproape gata, unge puiul cu putin sos, cu ajutorul unei pensule (doar pe partea care nu are contact cu tigaia - altfel se va arde).

Opareste broccoliul timp de 2-3 minute in apa clocotita, imparte-l pe doua farfurii si toarna deasupra sosul ramas. Adauga puiul si presara cu semintele de susan.

Ce sa NU faci cu betisoarele

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 26 Aug 2014 05:39:00 +0000

Acum un an am fost in Taiwan. Dupa o saptamana fara cutit & furculita, am invatat ca:

Niciodata nu infigi vertical betisoarele in bolul cu orez – arata la fel ca betisoarele parfumate folosite in temple pentru a intra in contact cu spiritele celor morti (supposably :-))

Atunci cand nu sunt folosite, betisoarele nu se asaza direct pe masa, ci pe un suport special ori pe marginea bolului (dacă le pui deasupra inseamnă ca ai terminat de mancat).

Nu le inmoi in supă si nici nu le folosesti pentru a ‘pescui’ carnea sau taieteii din ea (din poza de mai sus se vede clar ca eu habar n-aveam de chestiile astea).

Nu trebuie sa scotocesti cu betisoarele-n mancare (de exemplu dupa un crevete sau o bucata de carne mai rumenita) – se spune ca “sapi mormântul cuiva”

Niciodata sa nu bati toba sau sa arati spre cineva sau ceva cu betisoarele. Nu e politicos.

The French Laundry Cookbook

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 22 Aug 2014 05:50:00 +0000

E una dintre cele mai provocatoare carti din biblioteca mea (culinara). De altfel, a fost una dintre primele carti cu si despre mancare pe care am cumparat-o atunci cand m-am apucat de gatit, in 2009.

French Laundry este unul dintre cele mai bune restaurante din SUA, iar această carte, care explica retete pe care chef-ul Thomas Keller le abordeaza în meniu, aduna o serie de incercari pentru orice bucatar.

De la rabdarea de care ai nevoie pentru a face chipsuri de usturoi la tehnicile inovative pentru prepararea supelor, French Laundry Cookbook te provoaca cu fiecare dintre cele 150 de retete pe care le aduna.

Prima pe care am testat-o a fost terina de sampanie si capsuni (intre noi fie vorba, mi s-a parut cea mai simpla reteta din toata cartea), iar cum sezonul e unul potrivit, cred ca o sa repet cu zmeura.

Cartea costa 212,72 lei, pe books-express.ro

PS - neaparat sa treceti pe la The Wandering Oltean, care a gatit TOATE retetele din carte! (!!!)

Mazilique ♥ Taiwan

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 21 Aug 2014 07:00:00 +0000

Omleta de stridii, coaste dulci-acrisoare, salata de meduza – cum suna? Eu le-am testat acum un an pe vremea asta, experimentand bucataria traditionala taiwaneza direct pe insula. Timp de o saptamana am avut parte de surprize delicioase. Si m-as intoarce oricand ca sa o iau de la capat.

Pentru ca daca vrei sa treci prin intregul spectru al traditiilor culinare chineze, Taiwan iti poate oferi aceasta experienta. Concentrate pe insula vei gasi delicioase exemple ale unor bucatarii exotice – de la restaurante elegante cu meniuri rafinate la piete de noapte in care poti lua masa cot la cot cu localnicii.

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Dupa un zbor de 13 ore Viena-Taipei, am ajuns in capitala la timp pentru a lua micul dejun. Mi-am lasat bagajele in camera de hotel si am coborat rapid, nerabdatoare pentru un prim contact cu o bucatarie complet straina mie. Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in restaurantul hotelului Palais de Chine, unde, nedormita deja de prea mult timp, m-am simtit pierduta in fata celor peste 100 de feluri de mancare care erau aliniate de-a lungul mai multor bufeturi, din care am reusit sa identific doar bacon (si orez – dar acest fel, dupa cum aveam sa aflu, iti poate rezerva multe surprize). Brusc, oboseala mi-a disparut si m-am bucurat de noua provocare: am luat la rand platourile. Cand am ajuns la masa am constatat ca alesesem o varietate de toppinguri menite pentru congee, un fel de mancare preparat din orez si apa.

Incercarea numarul doi de umplere a farfuriei s-a terminat cu un bol de supa laksa cu taietei si fructe de mare. La recomandarea bucatarului, am presarat deasupra si niste alune prajite, sarate si tocate marunt. Dupa mintea mea, am adaugat felii de ardei iute si un strop de zeama de lime. Cred ca a fost prima data cand am mâncat supa la micul dejun.

La piata

Daca in Romania pietele sunt pustii seara, in Taiwan (ca de altfel mai peste tot in Asia) lucrurile stau invers: odata cu lasarea serii atmosfera se anima. Indiferent in ce oras am ajuns, am cautat pietele de noapte pentru a descoperi felurile traditionale, preparate chiar sub ochii mei. Una dintre cele mai faimoase piete este cea din orasul Keelung (in apropiere de Taipei) – intinsa de-a lungul si de-a latul mai multor strazi, aceasta zona a devenit faimoasa pentru mancarea delicioasa inca de pe vremea ocupatiei japoneze. Cu toate ca sunt standuri deschise si in timpul zilei, noaptea este momentul in care locul prinde cu adevarat viata.

Intr-o astfel de piata am incercat stinky tofu (unul dintre felurile de mancare preferate ale taiwanezilor), omleta de stridii sau stir-fry de peste cu alune si legume murate, coaste de porc tavalite-n sosuri, calamari crocanti, creveti imensi si bubble tea (o bautura pe baza de ceai, amestecata cu lapte si boabe de tapioca).

De neratat

Sunt cateva destinatii foodie de neratat intr-o vacanta taiwaneza: trebuie sa incerci bucataria hakka (eu am ajuns sa o testez din intamplare, intrand intr-un restaurant care avea meniul complet in mandarina si lasandu-ma pe mainile chelneritei care nu vorbea o boaba de engleza – in final, n-am regretat); neaparat sa ajungi intr-un restaurant indigen si sa iei masa la DinTaiFung, in Taipei. Acesta este cel mai celebru (dar si delicios) loc unde poti manca xiaolong bao (un fel de galusti umplute, dar nu seamana cu nimic din ce-mi pregatea bunica). Umplute cu carne de porc, creveti, pasta de fasole sau chiar foie gras si trufe, toate pe care le-am gustat au fost exceptionale (nu degeaba restaurantul din Hong-Kong al acestui lant a primit o stea Michelin), iar serviciul – impecabil.

Un alt punct care merita bifat in Taiwan este ceaiul cultivat chiar aici – oolong m-a impresionat suficient cat sa ma intorc in Romania cu provizii serioase.

Lasand insa la o parte mesele spectaculoase, cu peste 12 feluri de mancare, daca ajungi in Taipei, nu rata Muzeul Palatului National, care gazduieste cea mai mare colectie de arta chineza din lume si viziteaza templele din orase precum Lukang si Tainan.

Toamna tarzie si primavara timpurie ar fi momente bune sa-ti programezi vacanta, cand temperaturile si umiditatea sunt in limitele normale. Odata ce ajungi acolo vei afla de ce Taiwan e denumit de secole Ilha Formosa (insula frumoasa).

Salata de linte si bacon

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 20 Aug 2014 10:25:00 +0000

Poate ca e un fel mai potrivit pentru toamna: consistent, aromat - eu zic ca e un fel de comfort food.

Si chiar daca afara inca sunt temperaturi care te tampesc instant, eu prefer sa stau cu capul in bataia aerului conditionat setat pe 17 grade si sa mananc dintr-un bol plin cu linte aromata cu bacon (or even better: pancetta!) afumat si presarata cu fulgi se sare si frunze de patrunjel.

INGREDIENTE

4-6 portii, 30 minute

200g linte verde
1 morcov, taiat in doua, pe lung
1 ceapa, taiata in doua
1 tija de telina Apio, taiata in doua-trei bucati
2 linguri de mustar Dijon (eu am folosit Maille)
80g bacon afumat, taiat in bucati mici
2 linguri ulei de masline extra-virgin
patrunjel tocat (eu am folosit mult, ca de obicei ;-)
sare (am folosit Maldon)
piper negru proaspat rasnit

Pune lintea intr-o oala de dimensiuni medii. Acoper-o cu apa, cat s-o depaseasca cu trei-patru degete, si adu-o la punctul de fierbere. Adauga legumele, mustarul si baconul si fierbe la foc mediu timp de 20 de minute, pana ce lintea se inmoaie (eu o prefer al dente).

Scoate legumele si strecoara lintea, pastrand insa jumatate de cana din lichid. Adauga uleiul de masline, patrunjelul tocat, sarea si piperul. Daca lintea e prea uscata, o poti inmuia cu (o parte din) lichidul ramas. Adauga patrunjelul si amesteca.

Poti manca salata de linte calda, insa cel mai bine ar fi sa astepti o ora, pentru ca aromele sa se dezvolte, apoi sa o savurezi la temperatura camerei.

Daca-ti place aroma, poti completa salata cu o lingurita de paprika afumata.

[fake X'mas giveaway] Tea-Over-Ice

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 19 Aug 2014 09:56:00 +0000

Degeaba am numarat eu inca 12 zile de vara, sunt sigura ca distractia asta cu temperaturi insuportabile o sa se intinda pana-n octombrie. Asa ca, when life gives you lemons, you make... ice tea.

Prietena mea Amalia de la GiftExpert.ro a propus ca la urmatorul Fake X'mas giveaway - care se intampla sa fie azi - unul dintre voi sa primeasca un ceainic pentru ice tea, plus o gasca de piramide cu ceai, pe care puteti sa vi le alegeti voi dupa chef si plac.

Eu am ceainicul de mai sus inca de vara trecuta, asa ca va spun sigur: o sa vreti sa-l aveti la indemana in zilele cu prea multe grade in plus. Sistemul e simplu: ceaiul fierbinte se infuzeaza in recipientul mic, care apoi se racoreste intr-o clipa asezand infuzia peste ceainicul-suport, plin cu gheata.

Setul Tea-Over-Ice de la Tea Forte poate fi folosit impreuna cu piramidele de ceai concepute special pentru acest set (din fiecare piramida se obtin aproximativ 700ml de ceai).

Daca aveti chef de ceai rece in vara care a mai ramas, schema e simpla: intrati aici, alegeti aroma de ceai preferata, lasati-mi un comentariu cu raspunsul si puteti sa castigati o cutie de ceai impreuna cu setul Tea-Over-Ice, oferit de Gift Expert.

Astept raspunsurile pana miercuri, 27 august, la ora 23:59. Castigatorii vor fi alesi random si anuntati joi - cunoasteti deja modelul :-)

Fake X'mas Giveaway e un joc pe care l-am pornit pe 24 iunie 2013 pe motiv ca ar trebui sa primim cadouri mult mai des, chiar daca nu e Craciun. Enjoy!

Update

Castigatorul e cel de mai jos. Astept un mail cu datele de contact :-)

Pui la gratar cu salata mixta

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 12 Aug 2014 04:30:00 +0000

Sunt deja cateva saptamani de cand ma chinuie dorul de Istanbul. S-a activat undeva intre o noua carte cu retete pe care am inceput sa o citesc de curand si niste iznikuri alb-albastre pe care le-am vazut intr-o seara

Si a fost suficient cat sa ma usture dorul de mal de Bosfor, de muezini care ma trezesc prea dimineata, de targuieli obositoare si de seri calde. Asa ca pana sa-mi planuiesc urmatoarea vizita am facut ceva mai simplu: un pui si-o salata care-mi amintesc de mesele din Beyoglu.

INGREDIENTE

2 portii, 20 minute

200g piept de pui Fragedo Duo
1 morcov
1 ceapa
1 rosie
100g varza rosie
1 legatura patrunjel
1 lingura sumac
1 lamaie
2 catei de usturoi
3 linguri ulei de masline, plus extra pentru salata

Am folosit pieptul de pui Fragedo Duo de la Transavia pentru ca vine gata transat in fasii subtiri (less work, less mess ;-), asa ca am pus mini-fileurile direct la marinat intr-un amestec facut din 3 linguri de ulei de masline, zeama de la jumatate de lamaie si cateii de usturoi tocati marunt.

Dupa 15 minute am pus pieptul de pui pe gratar, unde s-a rumenit rapid.

Timp in care m-am pregatit salata – am taiat ceapa si am amestecat-o cu o lingura de sumac, morcovul l-am ras, rosia am taiat-o felii, varza am tocat-o marunt, iar patrunjelul l-am taiat grosier. Daca turcii pot sa nu-si faca griji in ceea ce priveste cozile de patrunjel, m-am gandit ca si eu pot sa stau linistita.

Cand puiul a fost aproape gata, am aruncat pe gratar si ardeii iuti, pe care i-am copt putin. Am aranjat apoi toate ingredientele pe farfurie, pe randuri si am stropit salata cu ulei de masline si zeama de la cealalta jumatate de lamaie.

Insa dupa ce-am golit farfuria mi-am dat seama ca n-a fost cea mai isteata idee. Nu mi-am potolit pofta de Istanbul, doar mi-am deschis apetitul.

Eat Istanbul

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 11 Aug 2014 08:20:00 +0000

Daca esti indragostit de Istanbul, cartea pe care am descoperit-o e ceva de care trebuie sa te feresti. Odata ce-ai pus mana pe ea, te imbolnavesti de dor (atat de duca, cat si de kebab), de pofta de midii dolma si sandwich-uri cu peste in port, de chef de piata de peste de sub Galata, de plimbari pe malul Bosforului si, in general, de mancare exceptionala.

Cartea, scrisa de Andy Harris (redactorul sef al Jamie Magazine) si ilustrata de David Loftus (fotograful care a facut pozele pentru toate, mai putin una, din cartile lui Jamie Oliver, si care a ilustrat si volume semnate de Gennaro Contaldo, April Bloomfield, Rachel Khoo, Elizabeth David) este o bucurie pentru oricine iubeste bucataria turceasca, atat de vibranta si de diversa.

Parte carte de bucate, parte jurnal de calatorie, cartea descopera nu doar retete delicioase din bucataria turceasca, dar si personajele aflate in spatele acestora - brutari, bucatari, pescari sau vanzatori.

Gasesti intre copertile ei peste 90 de retete care stau la baza bucatariei turcesti, de la platouri cu mezze, la kofte si salate, la supe, pilaf, kisir (my favourite!) si baclavale.

Si, asa cum spuneam, fotografiile lui David Loftus te fac sa vrei sa te ridici de la birou, sa te duci in parcare, sa te urci in masina si sa te opresti 8 ore si 637 de kilometri mai tarziu, undeva langa podul Galata.

Cartea costa 124,90 lei, pe books-express.ro.

Bagajul de vacanta

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 07 Aug 2014 15:58:00 +0000

Gata, am terminat bagajul de vacanta! Sambata plec spre Copenhaga, unde se vor intampla doua lucruri minunate: mult asteptata cina la Noma si o vreme cu temperatura perfecta, de 23°C.

Au trecut 20 de zile de cand Promenada m-a provocat sa-mi pregatesc valiza. Am procrastinat cat am putut: mi-am imaginat-o pe Morodan-cu-pene-n-cap plecand in vacanta cu un geamantan care depaseste limita de kilograme, defectand apoi detectorul de metale de la prea multe gablonturi, dupa care mi-am facut un gin tonic, am mancat kisir si apoi m-am gandit cum sa va pacalesc ca as avea gusturi impecabile (ha!) si un stil effortless chic (ihim).

Am renuntat rapid si am revenit la vechile obiceiuri: culori neutre, camasi albe, croieli simple - variatiuni pe aceeasi tema. Cum ar fi:

pulover din casmir, Zara - intruneste trei dintre noile mele obsesii: bleumarin, oversize, 100% casmir
rochie, Zara - rochiile slip mi se par incredibil de feminine: de la bretelele delicate, la materialele fine, care parca abia ating pielea

Adica tot ce am nevoie pentru the staple look:

eyeliner negru lichid, MAC
ruj rosu Chanel, Douglas
mascara They're real, Benefit, Sephora (cred ca e cel mai misto mascara pe care l-am folosit ever)

On Chesil Beach, de Ian McEwan, Carturesti - pentru ca nicio vacanta nu trebuie sa treaca fara o carte citita
esarfa din modal si casmir, Massimo Dutti - pentru bleumarin si pentru casmir (ma repet stiu; cum ziceam mai sus - variatiuni pe aceeasi tema)

pantaloni loose-fit, Zara - fiindca o pereche de pantaloni skinny sau slim fit sunt cel mai neprietenoas reminder ca ar trebui sa mai dai jos cateva kilograme, iar eu nu vreau sa risc un nasture sarit sau un fermoar pocnit in timp ce-mi savurez al treilea desert la o singura masa
tricou gri, Zara - grey marl e nuanta mea preferata de gri (also known as: heather grey sau sports/athletic grey), cred ca am zeci de tricouri in (non)culoarea asta

casti Marshall, Altex - unul din gadgeturile mele preferate, fara de care zborurile cu avionul ar fi borderline insuportabile
pantofi sport, Ecco - nu e nimic care-ti poate strica o vacanta mai tare decat o pereche de pantofi care te strang/bat/rod sau pur si simplu sunt incomozi. I know that first hand pentru ca am testat pe pielea mea (din talpi!!!) niste bataturi cand am fost la Werchter, incaltata cu niste tenisi care aveau talpa prea tare. Asa ca acum mi-am luat pantofii de mai sus, care sunt atat de comozi incat o sa-i port si cu rochia nude, daca ma enervez. Ha!

Les Bulles d'Agathe / Herbe Coupée, Maison Francis Kurkdijan, Beautik - I love bubbles, fie ca sunt de sapun sau obtinuti dupa metoda Champenoise. Acestea sunt prima varianta si au un miros minunat de iarba proaspat cosita
Ochelari de soare, Celine, Optiblu - cu ochelarii astia poate chiar as reusi sa pacalesc pe cineva ca sunt efortless chic

Si pentru ca sa fie cliseul complet, sa nu uitam de:

camasa alba oversized, Zara
pantalonii negri, simpli, barbatesti, H&M

Bagajul e gata, iar eu sunt pregatita de vacanta. Ma intorc saptamana viitoare cu povesti noi!

Unt de migdale homemade

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 04 Aug 2014 04:30:00 +0000

Untul de migdale e practic sex in a jar. Eu am un borcan de unt de migdale pe birou, ergo I'm having sex on my desk. Yes, of course, I love my job!

Ce vreau sa spun e ca untul de migdale homemade e ceva incredibil de bun. In plus, e foarte simplu de pregatit, asa ca imediat dupa ce l-am facut mi-am pus problema daca a fost cea mai buna idee pe care am avut-o. Mi se pare periculos ca 1) pot face asta oricand si apoi 2) sa am un borcan cu yumminess din asta prin casa. In mod clar nu va rezista mult (de asta am l-am si adus la birou, ca sa mai spread the love & calories).

Dar, ca sa va convingeti singuri aveti nevoie de 400-500g de migdale (eu am folosit unele crude si decojite) si (oarecum optional) cateva linguri de ulei (eu am folosit unul de cocos, de la Solaris, mi s-a parut cea mai fericita combinatie de arome)

Jumatate din cantitatea de migdale am pus-o in blenderul Vitamix (nu incercati asta cu un blender normal, n-o sa reusiti, dar puteti folositi robotul de bucatarie - insa nu va iesi la fel de fin ca amestecul pregatit cu Vitamix-ul).

Am pornit blenderul pe viteza 4 si am mixat pana ce migdalele s-au transformat in praf. Am adaugat restul de migdale si am continuat mixarea. Dupa ce aceastea s-au transformat in pulbere, am crescut viteza si am mixat, folosind dispozitivul de amestecare.

Dupa 5 minute de mixare, pentru ca rezultatul nu mi s-a parut suficient de cremos, am adaugat, treptat, ulei de cocos, pana ce untul a capatat consistenta dorita.

Dupa care treaba a fost simpla - l-am transferat in borcanul care acum e pe birou (intre timp aproape gol, dupa cum era de asteptat).

voi muia migdalele peste noapte, cu siguranta va schimba consistenta untului
le voi praji putin inainte pentru a elibera uleiurile naturale - poate voi obtine un unt fara adaos de ulei de cocos
o sa incerc si o varianta cu migdale in coaja

Stir-fry de pui cu legume, mango si alune

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 31 Jul 2014 09:16:00 +0000

Din seria ce-sa-mai-pregatesc-super-simplu-si-rapid-atunci-cand-mor-de-foame, care sa fie light-healthy-si-totusi-neplictisitor, un stir fry cu piept de pui e intotdeauna o idee buna. Dupa cum se demonstreaza mai jos ;-)

INGREDIENTE

2 portii, 15 minute

200g piept de pui Fragedo Duo
250g amestec legume
1 mango
1 bucata ghimbir
50g alune prajite si sarate
1 lingurita amestec condimente five spice
1 lingura sos soia
1 lingura sos dulce de ardei iute
1 lingura ulei de susan
2 catei de usturoi

Am ales pieptul de pui Fragedo Duo de la Transavia pentru ca este gata transat in fasii subtiri, asa ca a fost foarte simplu sa-l tai rapid, cat pentru o inghititura. La fel am taiat si mango in cuburi.

In wok am incins uleiul de susan si am rumenit puiul, peste care am presarat pudra de five spice. Dupa ce a prins culoare, am adaugat legumele, pe care le-am ametit amestecandu-le impreuna cu puiul si apoi cu sosul soia si cel de ardei, plus cateii de usturoi tocati marunt si o lingurita de ghimbir proaspat ras. Cum toata treaba asta n-a durat mai mult de cateva minute, am adaugat cuburile de mango si alunele de padure si am mai tras o invarteala-n wok.

Ce bine ca exista retete care dureaza mai putin sa la pregatesc decat sa le scriu!

[fake X'mas giveaway] Dejun Kollath si goodies de la Solaris

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 30 Jul 2014 08:27:00 +0000

Asta a fost micul dejun de azi - grau integral macinat, goji, stafide, mar uscat, seminte crude de pin, floarea soarelui si dovleac, o mana de afine proaspete si o caisa taiata-n felii. Super satios, gata in no-time si intr-o combinatie foarte pe gustul meu (good carbs, seminte, fructe - the works!).

Se numeste dejun Kollath si il gasiti la Solaris. Vine in trei variante: cu goji si pin (cel de mai sus), cu alune sau simplu (cu mar uscat, seminte si stafide). Graul in forma cruda este greu de digerat, dar Werner Kollah, dietetician si doctor in medicina, a decoperit o metoda de a-l face digerabil, fara niciun fel de prelucrare, pastrand proprietatile curative.

Se pregateste foarte simplu: ai doua pungute - una cu graul macinat, alta cu fructele uscate si semintele. Graul il pui intr-un castron de sticla sau ceramica, torni apa deasupra (cat sa-l depaseasca cu un deget), acoperi si lasi la muiat peste noapte (sau macar 5-7 ore). A doua zi, torni deasupra punguta de fructe uscate si seminte, amesteci si asta e tot - micul dejun e gata. Daca ai chef, poti adauga fructe proaspete, il poti indulci cu putina miere, condimenta cu scortisoara - dupa pofte si inspiratie.

Lucru care ma aduce la giveaway-ul de astazi: prietenii mei de la Solaris au pus la bataie 3 cosuri cu goodies:

Dejun Kollath cu goji si pin
Mix musli fara zahar
Deliciu rosu (un amestec de alune de padure, caju, migdale, seminte de pin, merisor, agrise si stafide jumbo)
covrigei cu chimen
seminte salata (cu care puteti pregati somonul din primul episod Kitchen Victim, like I did ;-)

Ca sa primiti unul dintre ele, lasati mai jos un comentariu in care sa-mi spuneti cum ati pregati voi dejunul Kollath. Varianta mea ati vazut-o deja :-)

Astept raspunsurile pana marti, 5 august, la ora 23:59. Castigatorii vor fi alesi random si anuntati miercuri - cunoasteti deja modelul :-)

Fake X'mas Giveaway e un joc pe care l-am pornit pe 24 iunie 2013 pe motiv ca ar trebui sa primim cadouri mult mai des, chiar daca nu e Craciun. Enjoy!

Update

Castigatorii sunt cei de mai jos. Astept un mail cu datele de contact :-)

Movie night #pePromenada

noreply@blogger.com (Anonymous) — Mon, 28 Jul 2014 06:58:00 +0000

Photo by Silvia Postolatiev

Nu stiu ce planuri aveti joi seara, dar pot sa va spun unde o sa mergeti de fapt
>>> PE Promenada, unde eu si cu Morodan facem movie night!

Pentru ca prea rar se intampla sa ne intalnim face to face, acum am gasit motivul perfect sa o facem. Joi seara, pe 31 iulie, PE Promenada ne vedem pentru o seara de limonada si film. Herbal, clasic, red berries, apple-mint si cucumber-passion (limonada) si Some Like It Hot (filmul) - suna bine, nu? Asa ne-am gandit si noi, mai ales ca, in mod absolut exceptional, eu si cu Morodan am reusit sa cadem de acord in ceea ce priveste filmul pe care l-am ales (mda, nici noi nu ne asteptam).

Proiectia filmului incepe la ora 21:30, asa ca make sure ca veniti din timp sa va ocupati locul la terasa Costadoro. Si sigur o sa vreti sa ajungeti ceva mai devreme, pentru ca la ora 20:30, PE Promenada, prietenul Cosmin Tudoran, impreuna cu Maga si cu the-ever-so-lovely-Aylin lanseaza videoclipul piesei 'Dezbracati'.

Abia astept sa ne cunoastem joi seara! Lasati un comentariu mai jos, sau scrieti-mi un mail and let mw know that you're coming ;-)

See you soon,

Sunday note #12

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 27 Jul 2014 19:21:00 +0000

Salata de pui cu sos sriracha si busuioc

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 24 Jul 2014 19:32:00 +0000

Cautarile mele de retete cu pui care sa fie bune si – mai ales – neplictisitoare au continuat saptamana asta cu o salata cu piept de pui. Suficient de aromata si texturata cat sa vreau sa o repet cu succes la pranz sau cina in urmatoarele luni. E fresh, e light & healthy si e usor picanta. Deci, are toate calitatile.

INGREDIENTE

2 portii, 20 minute

200g piept de pui Fragedo Duo
150g salata
1 morcov
1 ceapa
1 mana de rosii cherry
1 mana de busuioc
2 linguri de sos sriracha
zeama de la jumatate de lamaie
1 lingura ulei de susan

Pieptul de pui Fragedo Duo de la Transavia e gata transat in fasii subtiri, deci poate fi pus direct pe gratar, ceea ce am si facut.

Ii trebuie doar cateva minute sa se rumeneasca, timp in care m-am ocupat de salata.

Adica am taiat morcovul in bastonase, rosiile cherry in jumatati, ceapa – felii, iar busuiocul l-am rupt cum mi-a picat in mana, iar toate astea au ajuns intr-un bol alaturi de frunzele de salata.

Cand puiul a fost gata, l-am trantit peste salata, si deasupra am turnat un dressing facut din sosul sriracha, uleiul de susan si zeama de lamaie. Ceea ce va doresc si voua.

Planurile alimentare personalizate ale Anei

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 24 Jul 2014 11:27:00 +0000

De cate ori ti-ai spus ca "Nu pot/ N-am timp/ Nu stiu cum" pentru ca in final sa concluzionezi ca "Nu se poate", atunci cand vine vorba de slabit, mancat sanatos, cheltuit mai putini bani pe mancare ori pur si simplu o organizare mai buna a cumparaturilor? Mai des decat iti poti aminti? Si eu.

Insa stiu pe cineva care nu a avut problema asta niciodata – Ana Naie (Cookie de la EasyPeasy.ro) e una dintre cele mai organizate persoane pe care o cunosc. Acum 5 ani, cand am vazut prima data planurile dupa care isi pregateste meniul saptamanal si listele ei de shopping, m-au incercat deopotriva sentimente de admiratie si invidie – eu n-o sa fiu niciodata capabila de asa organizare.

Fast forward pana in ziua de azi si prietena mea Cookie a trecut la nivelul urmator: folosindu-si skill-urile dobandite de-a lungul timpului – de la management la organizare, de la planning la nutritie – ea este acum un Food Coach care poate face ordine in frigiderele, listele de cumparaturi si calendarele aglomerate ale oricui.

Ana nu livreaza sabloane, ci niste planuri alimentare customizate, in functie de nevoile si obiectivele fiecarui client in parte. Puse la punct de la zero, acestea se adapteaza perfect timpului de care dispune clientul, tin cont de preferintele si antipatiile culinare ale acestuia, dar si de supermarketurile si restaurantele preferate.

Eu am incercat planurile Anei – mi-a bricolat unul din care n-au nici lipsit carbohidratii, nici brunch-urile decadente. Si da, am slabit (!), iar ea a fost intotdeauna disponibila pentru consultanta si ajustari (cand, de exemplu, m-am trezit fata in față cu 16 eclere si nu am știut cum sa gestionez situatia!).

Asa ca daca vrei si tu sa incerci un meal plan special facut pentru tine de Ana, sa știi că pe ea o gasesti la ana @ easypeasy.ro. Pretul unui pachet porneste de la 100 de euro si include o sedinta de coaching, un plan alimentar customizat pentru o luna si suport online pe tot parcursul programului.

Mai ai intrebari? Vezi raspunsurile fix de la Cookie-The-Food-Coach >>> aici.

Pui cu homemade harissa

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 23 Jul 2014 12:43:00 +0000

Unele dintre retetele mele preferate sunt cele in care iau un pui cvasi-fad si il tavalesc prin condimente, il trec prin tot felul de baituri, il marinez zile si nopti pana e fraged si aromat, si il coc pana cand carnea se desprinde de pe os, ti se topeste in gura, pielea e rumena si crocanta, iar gustul e suficient de bun cat sa te faca sa repeti reteta intre 3 si 10 zile la rand. Cum ar fi puiul cu homemade harissa de mai jos.

L-am pregatit prima data pentru doi prieteni veniti la mine pentru ~~un pahar de~~ prosecco la sunday brunch. Toata treaba a degenerat intr-o masa de pranz cu salata de grau cu ciuperci si dressing de ceapa si telina, puiul aici de fata, tarta cu capsuni si crema de lamaie, si bezele cu fistic si apa de trandafiri. Prietenii m-au intrebat daca vreau sa fiu sotia lor. Inca mai negociem.

INGREDIENTE

4-6 portii, 1 ora, plus timpul de marinare

1-1,200kg pulpe de pui
1 ardei rosu
1 lingurita seminte de coriandru
1 lingurita seminte de chimion
1 lingurita seminte de chimen
1 lingura ulei de masline
5 catei de usturoi, tocati grosier
1 ceapa rosie, tocata grosier
2 ardei iuti rosii, curatati de seminte si tocati grosier
1 lingura piure de rosii
1 lingurita de sare
1 lingura generoasa de iaurt grecesc

Coace ardeiul rosu pe un gratar incins, pana ce coaja se innegreste. Pune-l apoi intr-un bol, acopera-l cu folie alimentara si lasa-l sa se raceasca, dupa care curata-l de coaja si seminte.

Pune o tigaie uscata pe foc mic si prajeste usor semintele de coriandru, chimen si chimion, timp de 2 minute, pana ce isi elibereaza aromele. Transfera-le intr-un mojar (sau o rasnita de condimente) si piseaza-le pana obtii o pudra.

Incinge uleiul de masline intr-o tigaie, adauga ceapa, usturoiul, ardeii iuti si prajeste-i pana ce capata se rumenesc bine si capata o culoare aramiu-inchis. Transfera apoi intr-un robot de bucatarie, adauga pudra de condimente si ardeiul rosu copt si mixeaza. Vei obtine pasta de harissa pura.

Pentru a marina puiul, amesteca pasta harissa cu iaurtul si freaca pulpele de pui cu compozitia astfel obtinuta. Asaza-le apoi intr-o tava incapatoare, acoper-o cu folie alimentara si las-o la frigider peste noapte.

A doua zi, inchinge cuptorul la 220°C si da tava cu pulpele de pui la cuptor. Dupa 5 minute, redu temperatura la 180°C si lasa puiul pana ce e patruns. In ultimele 10 minute, aprinde grill-ul cuptorului si lasa puiul sa se rumeneasca bine.

Merge minunat cu o salata de vara, dar eu l-am imperecheat cu o farfurie plina cu cuscus cu menta si caise uscate.