Comments on: Cartea mea. „Opiniile clienţilor”

By: Eugen Blajan

Eugen Blajan — Thu, 26 Apr 2012 08:53:09 +0000

buuun, atunci musai s-o iau si eu! 🙂 (credeam ca e un cerc exclusivist feminin) 😛

By: Alina Grozea

Alina Grozea — Thu, 26 Apr 2012 08:43:31 +0000

Una dintre opiniile de mai sus este a unui barbat. 🙂
Am si cativa barbati printre cititori. Si, culmea, au fost incantati! 🙂

By: Eugen Blajan

Eugen Blajan — Thu, 26 Apr 2012 08:38:51 +0000

Doar femei au citit cartea, sau doar ele au scris opinii? 😉

By: andra

andra — Tue, 13 Mar 2012 19:03:08 +0000

eu aşteptam postul acesta, Alina dragă 🙂 te pup

By: psi

psi — Tue, 13 Mar 2012 15:31:41 +0000

alina, nu ai de ce să te “aperi”! 😀 cea care reacţionase aiurea fusesem eu, acum mă ştii cu pasiunile şi obsesiile mele. în realitate şi eu sunt amuşinătoare de fel! 😆
nu ai de ce să mulţumeşti. era o “opinie de client” pe care o meriţi.

By: Alina Grozea

Alina Grozea — Mon, 12 Mar 2012 19:23:17 +0000

psi, nu mai stiu cand am scris despre amusinare, imi amintesc ca am folosit expresia, dar nu mai stiu in ce text. Oricum, sigur era vorba de un context bascalios sau de vreunul in care am vrut sa subliniez latura obsesiva, faptul ca mirosul cuiva te poate ameti, bantui, te poate scoate din minti si tinzi sa-l cauti, sa-l urmaresti ca un caine nebun. Patrick Suskind, in fabulosul lui roman, Parfumul, foloseste de multe ori acesta expresie cand descrie impulsul salbatic, pasiunea maladiva pentru mirosuri a personajului sau.
Cam atat in “apararea” mea. 🙂
In rest, multumesc, multumesc, multumesc…

By: psi

psi — Mon, 12 Mar 2012 10:28:35 +0000

dacă tot suntem la capitolul confesiuni, iat-o şi pe a mea. 😀

mărturisesc că “o ştiam” pe alina de ani buni şi mulţi, niciodată însă pe omul alina, ci doar cuvintele ei, cele dintr-o altă lume. mărturisesc şi faptul că aş fi vrut să-i spun cândva, demult, că parfumul (pentru care eu înalţ catedrale infinite de admiraţie) nu se amuşinează, aşa cum a scris ea într-un articol. a fost singura dată când aş fi vrut să “mârâi” ca o pisică pasionată, uşor deranjată de faptul că pe soclul admiraţiei mele apăruse o banală scamă. o copilărie despre care nu i-am spus niciodată de fapt și mă bucur.
apoi am citit cartea ei și am zâmbit! apoi am văzut zâmbetul de dincolo de fotografii, omul! și mi-e dor de ea! și sper că va mai scrie o carte și încă una, pentru că mai are multe de spus. da, da şi nişte întâlniri de primăvară ar fi potrivite!!!
eu știu că alina nu este “scriitor”, ci este om, un om autentic, un om pe care mă bucur că l-am întâlnit, un om prin care alți oameni buni mi-a fost dat să cunosc, pornind de la o carte citită într-o seară.
îți mulțumesc, alina!

By: Alina Grozea

Alina Grozea — Sat, 10 Mar 2012 19:17:05 +0000

Andres… inca un zambet, pentru tine! 🙂

Lotusule, dupa ce dai copilului ciocolata se zice “sa-ti fie de bine”, nu “sa-ti fie bine”! 🙂

Mari, sa stii ca una dintre marile mele temeri e ca in realitate sa nu dezamagesc. Sa nu fie ceva din vocea mea, din gesturile mele, din apucaturile mele care sa tradeze ca poate nu sunt chiar asa cum scriu, mai ales ca la randu-mi am experimentat fenomenul si am dat astfel jos de pe soclu cativa idoli…
Si tu esti exact asa cum scrii: desteapta si naravasa. 😀

By: Marilena Guduleasa

Marilena Guduleasa — Sat, 10 Mar 2012 19:00:27 +0000

De regula, cand am de-a face cu un profesionist adevarat, fie el scriitor, actor, muzician, jurnalist, dorinta de a-l cunoaste si in realitate se stinge, dispare anihilata de teama de a nu avea o anti-revelatie compensatorie, de a nu mi se darama un mit, de a nu ajunge sa mi se dilueze admiratia pura intr-un helesteu al sperantelor inselate, ca macar a mia parte din ceea ce a creat vine din chiar sufletul lui, sau e doar o proiectie a lumii exterioare intr-o oglinda clara, chioara si plana.
Apucasem sa o cunosc pe Alina in momentul in care cartea ei a ajuns pe patul meu de lectura (eu nu citesc la masa, ca tot omul, decat eventual cursuri, manuale, ziare, Asul Verde…). Am avut o oarecare strangere de inima, mi-am zis totusi ca macar, de data aceasta, daca va fi sa fie vreo nepotrivire de caracter, realitatea va bate fictiunea si nu invers.
Am rasuflat usurata la finele lecturii… Impropriu spus “finele”, cartea inca e pe noptiera, n-a esuat in biblioteca, a ramas langa cele cateva carti care imi vegheaza somnul de decenii (una dintre ele imi e tovarasa de exact treizeci de ani, ceea ce ii doresc si bunei mele prietene, nepretuitei “De ce nu-mi gasesc pe cineva…”).
Cartea asta e Alina si pe Alina o veti gasi in fiecare rand, exact asa cum e ea. Despre cate carti si despre cati autori credeti ca ati putea spune asta? …Exact asa ma gandeam si eu.

By: lotusull

lotusull — Sat, 10 Mar 2012 15:54:13 +0000

Adevarul este ca n-am avut niciodata inima sa cert cu adevarat un copil.
Si mi-a fost dat sa vad destule pozne, destule imprudente. Uneori atat de multe si atat de dese incat mi-a iesit fum pe nas si pe urechi :).
Dar m-am uitat in ochi si am vazut acolo inocenta. E garantia mea ca indiferent ce si cum ar face, copilul acela va merge mai departe.
Revelatia acestui lucru m-a dezumflat intotdeauna. Si din cauza revelatiei am renuntat chiar la vorba : vezi, ti-am spus eu ?! trebuia sa ma asculti !
Am inlocuit insa vorba aceasta cu alta : experimenteaza copile asa cum crezi tu de cuviinta si mergi inainte cu spatele drept. Mai simplu de atat nu se poate.
Iar la final a ramas doar vorba buna si ciocolata 🙂

Sa-ti fie bine Alina 🙂