Finalul verii și al anului bisericesc a fost marcat de sărbători importante și evenimente deosebite pentru comunitățile ortodoxe din țară, dar și din diaspora. De la Postul Adormirii Maicii Domnului și proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, până la procesiuni cu sfinte moaște și hramuri, luna august a adus numeroase momente de împreună-rugăciune.

În noul număr al revistei Binele de știut, vă invităm să descoperiți:

• Articole dedicate sărbătorii Adormirii Maicii Domnului și proclamărilor locale ale unor sfinte femei;
• Galerii foto de la evenimente importante;
• Cele mai apreciate materiale grafice din luna august;
• Noutăți din diaspora ortodoxă;
• Și multe altele.

De ce o revistă bazată pe conținut deja publicat?

Revista Agenției de știri Basilica oferă o retrospectivă clară și coerentă a lunii trecute, reunind articole publicate pe site și pe social media. Deși este disponibilă doar în format digital, aspectul minimalist transformă lectura într-un moment de liniște într-o lume digitală agitată.

Nu uita că majoritatea paginilor includ un cod QR. În lipsa unui alt dispozitiv, poate fi folosit și linkul inserat direct peste imaginea codului.

Descarcă revista, în format PDF.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis vineri un mesaj de condoleanțe la înmormântarea domnului Constantin Popa, tatăl arhidiaconului Gheorghe-Cristian Popa, consilier patriarhal și Directorul Trinitas TV. 

Preafericirea Sa l-a descris pe domnul Constantin Popa drept „un mirean credincios al Bisericii Ortodoxe, soț și părinte iubitor, om bun și blând, care, prin felul său de a fi, prin munca sa și prin dragostea dăruită familiei și celor din jur, lasă în urmă o amintire luminoasă”.

„Dincolo însă de înșiruirea datelor unei biografii, adevărata măsură a vieții unui om se descoperă în iubirea pe care a dăruit-o, în binele pe care l-a făcut, în jertfa pe care a știut să o poarte în tăcere pentru cei apropiați și în amintirea pe care o lasă în sufletele lor”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Slujba de înmormântare a fost oficiată în Biserica „Izvorul Tămăduirii” din satul Prăjești, comuna Măgirești, județul Bacău.

Mesajul integral:

Domnul Constantin Popa (25 noiembrie 1952 – 8 septembrie 2026) – întemeietor de familie creștină și ziditor de punți între locuri, oameni și generații

Am aflat cu profundă întristare vestea trecerii din această viață a robului lui Dumnezeu Constantin Popa, mirean credincios al Bisericii Ortodoxe, soț și părinte iubitor, om bun și blând, care, prin felul său de a fi, prin munca sa și prin dragostea dăruită familiei și celor din jur, lasă în urmă o amintire luminoasă.

În fața tainei morții, durerea despărțirii ne arată cât de adânci sunt legăturile iubirii dintre oameni. Însă Biserica lui Hristos nu-i lasă fără mângâiere pe cei aflați în fața mormântului, deoarece credința în Domnul Iisus Hristos Cel răstignit și înviat luminează întunericul despărțirii vremelnice prin nădejdea vieții veșnice.

Mântuitorul ne spune: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). De aceea, pentru creștin, moartea nu este trecere în neființă, nici sfârșit absolut al persoanei, ci despărțirea vremelnică a sufletului de trup și trecerea spre întâlnirea cu Dumnezeu, în așteptarea Învierii celei de obște.

Domnul Constantin Popa s-a născut la 25 noiembrie 1952, în satul Prăjești, comuna Măgirești, județul Bacău, din părinții Emil și Ana Popa, provenind dintr-un neam cu rădăcini adânci în vechea comunitate a răzeșilor găzari, familie în care credința ortodoxă și legătura cu Biserica s-au transmis din generație în generație.

Din acest neam s-au ridicat mai mulți slujitori ai Sfântului Altar, între care și Episcopul Ioachim Mareș al Hușilor (1927-2009), iar însăși tradiția familiei a păstrat peste timp o legătură apropiată cu slujirea preoțească. Această moștenire avea să rodească și în propria sa familie, doi dintre cei trei fii ai săi primind Taina slujirii preoţeşti, astfel încât firul credinței primit de la înaintași continuă, într-un chip firesc și binecuvântat, în generațiile următoare.

După absolvirea Liceului de Cultură Generală din Moinești, în anul 1971, și-a început, în același an, activitatea profesională. Între anii 1979 și 1981 a urmat Școala de Maiștri din cadrul Grupului Școlar de Petrol Moinești, obținând calificarea de maistru, specialitatea structuri în construcții, iar în anul 1982 a fost promovat în această funcție.

Activitatea sa profesională s-a desfășurat timp îndelungat în domeniul construcțiilor, prin diferitele structuri și întreprinderi care au funcționat de-a lungul anilor în zona Moinești. Calificarea sa profesională, dobândită prin studiu și consolidată printr-o experiență îndelungată, a fost însoțită de pricepere, cinste și corectitudine.

Însă, dincolo de lucrările pe care le-a avut în grijă, cei care l-au cunoscut își amintesc mai ales felul său de a lucra cu oamenii. Știa să-i unească, să-i îndrume și să-i încurajeze, preocupându-se nu numai ca celor aflați în responsabilitatea lui să nu le lipsească cele necesare, ci și ca ei să crească, să capete încredere și să dorească mai mult de la propria lor viață. Astfel, lucrarea sa de constructor a căpătat și un înțeles simbolic de ziditor: a știut să construiască poduri între locuri și a înțeles să creeze punți între oameni.

La 8 septembrie 1984, Constantin Popa s-a căsătorit cu Lenuța Popa, împreună întemeind o familie binecuvântată cu trei fii: preotul Constantin, arhidiaconul Gheorghe-Cristian și Ioan-Dorin, cadru medical. Dincolo însă de înșiruirea datelor unei biografii, adevărata măsură a vieții unui om se descoperă în iubirea pe care a dăruit-o, în binele pe care l-a făcut, în jertfa pe care a știut să o poarte în tăcere pentru cei apropiați și în amintirea pe care o lasă în sufletele lor.

În acest sens, chipul lui Constantin Popa rămâne strâns legat de familie. Și-a iubit soția, copiii și nepoții, cu o inimă jertfitoare și plină de bunătate. O grijă deosebită a purtat formării celor trei fii ai săi, dorind să le ofere o educație aleasă și punând cu generozitate resursele familiei în slujba creșterii și pregătirii lor. Pentru el, bucuria împlinirilor copiilor și ale nepoților era mai importantă decât orice satisfacție personală; modestia îl făcea să vorbească foarte puțin despre propria persoană, iar cu adevărat bucuros devenea atunci când vorbea despre cei dragi.

Bucuria familiei sale s-a împlinit apoi prin cei șase nepoți – Teodor, Maria Nectaria, Efrem-Ioan, Iustin, Damian și Diana-Ilinca –, pe care i-a iubit cu aceeași inimă largă cu care și-a înconjurat întreaga familie. În ei vedea continuarea familiei și unul dintre cele mai mari daruri ale vieții sale, iar faptul că vorbea cu atâta bucurie despre copii și nepoți arată cât de adânc era pentru el sentimentul apartenenței la familie și cât de mare era recunoștința sa pentru binecuvântările primite de la Dumnezeu.

Bunătatea sa era însoțită de o generozitate firească. Ajuta atunci când i se cerea, chiar cu prețul unei renunțări personale, iar această disponibilitate față de aproapele nu era însoțită de dorința de a fi văzut sau lăudat. Modestia și simplitatea au rămas trăsături puternice ale personalității sale. Într-o lume în care omul este adesea ispitit să își facă cunoscute propriile reușite, domnul Constantin Popa a ales discreția, lăsând faptele și relațiile cu semenii să vorbească în locul său.

În același timp, era un om care știa să aducă bucurie în jurul său. Avea un simț al umorului deosebit și darul de a stârni un zâmbet chiar și atunci când împrejurările vieții deveneau apăsătoare. Această capacitate de a aduce bună dispoziție era expresia unei bunătăți care dorea să ușureze povara celuilalt. Se bucura, de asemenea, de frumusețea creației lui Dumnezeu, de lumină, de aerul curat, de pădure, de roadele pământului și de flori, primind lucrurile simple ale vieții cu inimă deschisă și recunoscătoare.

Mai presus de toate, în anii maturității sale duhovnicești, legătura cu Biserica a devenit pentru Constantin Popa izvor de lumină și de întărire. Un moment cu o puternică însemnătate sufletească a fost pelerinajul săvârșit în Sfântul Munte Athos, împreună cu cei trei fii ai săi, la împlinirea vârstei de 70 de ani, experiență pe care a considerat-o cea mai frumoasă din viața sa.

După această călătorie, chiar dacă puterile trupești au început să slăbească, a rămas nelipsit de la sfintele slujbe oficiate la Catedrala „Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae” din Moinești și a păstrat rânduiala Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, până la plecarea sa la Domnul în ziua de 8 septembrie 2026, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului.

Astfel, moștenirea credinței primite într-o familie cu veche tradiție bisericească nu a rămas pentru el doar o amintire a înaintașilor, ci s-a întâlnit, spre sfârșitul vieții, cu o tot mai stăruitoare apropiere de viața sacramentală a Bisericii.

În această perspectivă, înțelegem mai bine că viața creștinului nu se măsoară numai prin numărul anilor săi, nici numai prin realizările văzute, ci mai ales prin felul în care darurile primite de la Dumnezeu devin iubire, slujire, jertfă și binecuvântare pentru ceilalți. Iar în familia domnului Constantin Popa, legătura dintre generații capătă o semnificație aparte: credința primită de la strămoși, într-un neam care a dăruit Bisericii slujitori ai Sfântului Altar, a fost transmisă mai departe copiilor și nepoților, devenind astfel o moștenire spirituală vie, chemată să rodească și în viitor.

Astăzi, privind cu recunoștință la viața robului lui Dumnezeu Constantin, familia și cei apropiați nu își amintesc doar un om al muncii și al datoriei, ci mai ales un soț iubitor, un părinte jertfelnic, un bunic bucuros de nepoții săi, un om bun și blând, generos și modest, care a știut să îi apropie pe oameni și să aducă lumină și bună dispoziție în jurul său. Aceasta este moștenirea nevăzută, dar trainică, pe care o lasă: nu una alcătuită din lucruri trecătoare, ci din iubirea sădită în inimile celor din familie, din binele făcut semenilor și din amintirea unei vieți trăite cu simplitate și demnitate.

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă ca, atunci când îi conducem pe cei dragi spre mormânt, să nu ne întristăm asemenea celor care nu au nădejde (cf. 1 Tesaloniceni 4, 13-14). Apostolul nu ne cere să nu plângem, pentru că lacrimile izvorâte din iubire sunt firești și omenești; ne îndeamnă însă ca durerea noastră să nu devină deznădejde. Creștinul plânge despărțirea, dar crede în reîntâlnire; simte golul lăsat de cel plecat, dar se roagă; privește mormântul, dar așteaptă Învierea. De aceea, pomenirea celor adormiți este o lucrare a iubirii care continuă dincolo de hotarul morții.

În aceste momente de durere și despărțire vremelnică, până la Învierea de obşte, adresăm doamnei Lenuța Popa, celor trei fii – preotul Constantin, arhidiaconul Gheorghe-Cristian și domnul Ioan-Dorin –, nepoților, rudelor, prietenilor și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit pe Constantin Popa un gând părintesc de mângâiere, compasiune și întărire sufletească. Durerea pierderii unei persoane atât de apropiate nu poate fi înlăturată prin cuvinte, însă ea poate fi luminată şi diminuată prin credință, rugăciune și recunoștință. Iubirea adevărată nu încetează odată cu moartea, ci se transformă în rugăciune și în pomenire.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți, Biruitorul morții și Domnul vieții, să ierte toate greșelile cele cu voie și cele fără de voie ale robului Său Constantin, să odihnească sufletul său împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit, iar familiei îndoliate și tuturor celor care îl plâng să le dăruiască mângâiere, pace, putere sufletească și nădejdea binecuvântată a revederii în lumina Învierii celei de obște.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndoliată,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Foto credit: BASILICA

„Într-o cultură a vitezei, ora de Religie poate oferi timp pentru reflecție, ascultare, dialog și căutarea sensului”, a declarat Cătălin Pîslaru, inspector școlar general pentru disciplina Religie în cadrul Ministerului Educației și Cercetării, pentru Agenția de știri Basilica, subliniind actualitatea orei de Religie și provocările elevului contemporan.

Inspectorul școlar general a arătat că profilul elevului s-a schimbat semnificativ în ultimele două-trei decenii, în special prin raportarea la tehnologie și la volumul mare de informații disponibile.

„Este mai dispus să pună întrebări, să compare și să solicite argumente, dar este și mai expus informațiilor contradictorii, relativizării valorilor și fragmentării atenției”.

„Elevul de astăzi are mai multă nevoie de dialog”

Reprezentantul Ministerului Educației și Cercetării a subliniat că elevii nu mai acceptă cu aceeași ușurință răspunsurile bazate exclusiv pe autoritate și au nevoie să înțeleagă legătura dintre ceea ce învață și propria viață.

„Față de elevul de acum două sau trei decenii, elevul de astăzi are mai multă nevoie de dialog, de activități corelate cu experiența sa și de contexte în care să descopere sensul celor învățate. Profilul său s-a schimbat, dar întrebările fundamentale au rămas aceleași”.

„Metodele clasice își păstrează valoarea, dar nu mai sunt suficiente dacă sunt utilizate exclusiv. Lectura și explicarea textelor religioase, povestirea, conversația și expunerea rămân necesare, însă trebuie integrate în activități de învățare care solicită participarea elevului: studii de caz, dezbateri, proiecte, portofolii, investigații, podcasturi sau produse digitale”, a adăugat Cătălin Pîslaru.

Provocările moderne ale orei de Religie

Inteligența artificială și tehnologia pot fi integrate în procesul educațional, însă, potrivit inspectorului școlar general pentru disciplina Religie, acestea nu pot substitui relația profesor-elev.

„Tehnologia și inteligența artificială pot fi utilizate atunci când sprijină formarea competențelor, cu ajutorul profesorului, cu respectarea principiilor etice, a siguranței digitale, a protecției datelor și a drepturilor de autor”.

O altă provocare identificată de Reprezentantul Ministerului Educației și Cercetării este legată de singurătatea, anxietatea și dificultatea elevilor de a găsi repere. Ora de Religie nu poate substitui sprijinul psihologic sau medical, dar poate contribui la crearea unui „spațiu al încrederii, al apartenenței și al speranței”.

„Educația religioasă îl ajută pe copil să descopere că fiecare persoană are demnitate și valoare, iar existența sa dobândește sens în relație cu Dumnezeu și cu semenii”, a subliniat inspectorul școlar general.

Formarea discernământului religios

Cătălin Pîslaru a evidențiat și rolul orei de Religie în formarea discernământului într-un spațiu informațional în care elevii sunt expuși diverselor forme de manipulare.

„Formarea discernământului este una dintre responsabilitățile actuale ale educației religioase. Elevii trebuie să învețe să verifice autorul, sursa, contextul și scopul unui mesaj și să compare informațiile întâlnite în mediul online cu textele sacre, învățăturile propriei confesiuni și sursele recunoscute de cultul respectiv”.

„Ora de Religie îi poate ajuta să distingă credința autentică de superstiție, manipulare, extremism sau pseudo-spiritualitate. Nu este suficient să le spunem ce este adevărat; este necesar să îi învățăm cum să caute, să verifice, să analizeze și să argumenteze”, a evidențiat inspectorul școlar general.

Ora de religie în următorul deceniu

Privind spre următorul deceniu, Cătălin Pîslaru consideră că ora de Religie trebuie să rămână fidelă adevărului de credință, dar să țină cont de realitatea în care trăiesc elevii: „Relevanța disciplinei nu va fi dată de noutatea instrumentelor, ci de capacitatea profesorului de a pune în dialog adevărurile de credință cu întrebările reale ale elevului contemporan”.

Reprezentantul Ministerului Educației și Cercetării a mărturisit ce și-ar dori să rămână în sufletul unui elev după doisprezece ani de participare la ora de Religie.

„Mi-aș dori să rămână convingerea că este iubit de Dumnezeu, că poate găsi sprijin în credință, că viața sa are sens și că nu este niciodată singur. Să știe că libertatea presupune și responsabilitate, că iubirea se dovedește prin fapte, că iertarea vindecă, iar binele făcut celuilalt ne apropie de Dumnezeu”.

„Mai presus de toate, mi-aș dori ca ora de Religie să îl fi ajutat să Îl caute pe Dumnezeu, să își cunoască și să își asume propria credință și să trăiască în respect, responsabilitate, iubire și pace cu cei din jur”, a afirmat inspectorul școlar general.

Cătălin Pîslaru este absolvent al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București și lucrează în cadrul Ministerului Educației și Cercetării din anul 2009.

Foto credit: Episcopia Caransebeșului

Clerici, teologi și specialiști în drept au dezbătut miercuri și joi la Mănăstirea Sihăstria Putnei, despre familia creștină din perspectivă canonică, juridică și pastorală.

Tema manifestării, „Instituția familiei în lumina sfintelor canoane, a prevederilor legale și a reglementărilor ecleziale actuale”, a fost aleasă cu prilejul Anului omagial 2026.

Familia, Biserica și realitățile contemporane

Lucrările simpozionului au fost deschise printr-o slujbă de Tedeum, oficiată în Biserica Mare a Mănăstirii Sihăstria Putnei. Mesajul Arhiepiscopului Calinic al Sucevei și Rădăuților a fost transmis de părintele Constantin-Ciprian Blaga, consilier cultural al eparhiei.

„Preamăriți pe Dumnezeu Cel în Treime, Care a gândit familia constituită dintr-un bărbat (Adam) și o femeie (Eva), pe care Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat-o și a sfințit-o întru Duhul Sfânt. Nu desconsiderați familia, prima și cea mai importantă instituție divino-umană, prin care sunteți chemați la împreună-lucrare creatoare cu Ziditorul a toate”, a transmis Înaltpreasfinția Sa.

În cadrul sesiunilor științifice au fost abordate teme privind căsătoria și Cununia, responsabilitatea familiei, raportul dintre normele canonice și legislația civilă, protecția juridică a familiei, precum și provocările pastorale ale vieții de familie.

Prof. Tudorel Toader, de la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a evidențiat rolul familiei în formarea persoanei și păstrarea identității comunitare.

„Dincolo de evoluțiile sau involuțiile legislative, familia rămâne sanctuarul acela în care se plămădesc, se formează personalități, caractere, se menține identitatea națională pe care noi o avem și trebuie să o promovăm”.

Cercetare canonică în dialog cu mediul academic

Părintele George Grigoriță, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, a arătat că cercetarea temei este cu atât mai relevantă având în vedere realitățile actuale.

„E o temă amplă, o temă actuală și o temă care este în România prinsă într-un hățiș legislativ. Avem o legislație destul de bogată și atunci și prevederele referitoare la familie, în special în ceea ce privește căsătoria, sunt destul de ample”.

„Am ales să prezint o prelegere care să identifice prevederele legale din România și reglementările ecleziale ortodoxe, în special cele din Biserica Ortodoxă Română, care au impact direct sau indirect asupra pastorației familiei, în special în ceea ce privește căsătoria, cununia și nunta”, a mai spus părintele profesor.

Două zile de dialog

Pe parcursul celor două zile, participanții au discutat despre familie dintr-o perspectivă interdisciplinară, reunind cercetători și cadre universitare din domeniile teologiei, dreptului și istoriei.

„Cercetările din aceste zile ale profesorilor de drept canonic din țară, de la București, de la Cluj, de la Iași, și ale multor cercetători ne aduc în atenție instituția familiei. Și ne bucurăm să avem și cercetători din mediul laic și profesori renumiți din mediul academic”, a transmis protopopul de Rădăuți, Constantin Oprea, pentru Trinitas TV.

Printre temele cercetate s-au numărat viața de familie și slujirea altarului, rânduielile Logodnei și Cununiei în tradiția bizantină, divorțul și consecințele sale și administrarea Tainei Cununiei în cazul căsătoriilor intercreștine. O altă direcție a comunicărilor a vizat patrimoniul familial, protecția juridico-penală, politicile sociale, inițiativele legislative și statutul juridic al căsătoriei.

Dezbaterile s-au încheiat printr-o sesiune de întrebări și discuții, urmată de închiderea oficială a manifestării. Programul a inclus și prezentarea unor apariții editoriale recente ale Editurii Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Desfășurată pentru al doilea an consecutiv, manifestarea a fost organizată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, sub egida Centrului de Studii și Documentare „Crimca”, în colaborare cu Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și Inspectoratul Școlar Județean Suceava, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților / Sebastian-Andrei Lazăr

Iconografia vieții Sf. Pahomie cel Mare de la Mănăstirea Sucevița a fost analizată joi la Conferința internațională de spiritualitate ortodoxă de la Bose, Italia, în cadrul unei prezentări susținute de arhim. Hrisostom Rădășanu.

Studiul realizat de cadrul didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași pornește de la caracterul aparte al picturii exterioare a bisericii mănăstirii. Arhimandritul arată că reprezentarea Sfântului Pahomie este obișnuită în bisericile mănăstirilor ortodoxe.

„La Mănăstirea Sucevița însă, ciclul vieții sfântului este considerabil mai dezvoltat, ocupând o parte substanțială a peretelui exterior nordic al bisericii mari, imediat lângă intrarea principală”, a explicat părintele.

Lucrarea analizează relația dintre această iconografie și celelalte mari compoziții de pe peretele nordic, între care scenele Creației și Căderii omului și Scara Sfântului Ioan Scărarul.

Potrivit studiului, iconografia Sfântului Pahomie „pare plasată în mod deliberat ca o punte teologică între cele două narațiuni vizuale deja menționate: avertismentul Căderii și posibilitatea urcușului”.

Un călăuzitor sigur

Arhim. Hrisostom Rădășanu acordă o atenție specială unor elemente recurente precum veșmintele, coroanele și acoperămintele de cap, urmărind semnificația lor în cele trei mari compoziții. Studiul propune viața Sfântului Pahomie drept o cheie de interpretare pentru întregul program iconografic al peretelui nordic.

„În această schemă iconografică de la Sucevița, Pahomie cel Mare se arată drept garant al acestui drum, un călăuzitor sigur pe calea imitării lui Hristos”.

„De aceea, Mănăstirea Sucevița oferă nu doar o doctrină și spiritualitate ingenios împletite, ci și invitația de a parcurge noi înșine, în duh, această cale monahală. Oricine aude chemarea este invitat să-și cântărească propriile căderi și să îmbrace veșmântul virtuții lui Hristos”, a subliniat la final arhim. Hrisostom Rădășanu.

Conferința internațională de spiritualitate ortodoxă

Conferința intercreștină internațională de spiritualitate ortodoxă de la Bose se desfășoară în perioada 8-11 septembrie și a ajuns anul acesta la cea de-a 32-a ediție.

Tema ediției este „Avva Pahomie – la originile vieții de obște”, după ce ediția precedentă a fost dedicată Sfântului Cuvios Antonie cel Mare și începuturilor monahismului eremitic.

La conferință participă și Preasfințitul Părinte Maxim Danubianul, Arhiereul vicar al Episcopiei Italiei, în calitate de delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Ierarhul aflat la prima apariție publică de la hirotonie a transmis participanților mesajul Patriarhului României.

Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Peste 600 de copii din Peresecina, Republica Moldova, au primit joi daruri de la Mitropolitul Antonie al Basarabiei.

Acțiunea social-filantropică s-a desfășurat la Grădinița nr. 2 „Albinuța” și la Grădinița nr. 3 „Mugurașii” și la clasele primare ale liceului din localitate.

Darurile au fost oferite de părintele Sergiu Matei, protopop de Orhei și parohul Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Peresecina.

Cu prilejul vizitei, Înaltpreasfințitul Părinte Antonie le-a mulțumit educatoarelor pentru grija pe care o manifestă față de copii și responsabilitatea cu care îi însoțesc pe aceștia în formarea lor.

Inițiativa face parte din preocuparea constantă a Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” pentru sprijinirea copiilor și familiilor vulnerabile. Prin aceste demersuri, comunitatea menține o colaborare apropiată cu instituțiile de învățământ din localitate.

În cadrul acțiunii de la Peresecina, Mitropolitul Basarabiei a vizitat biserica parohială din localitate, unde a urmărit stadiul lucrărilor de înfrumusețare ale lăcașului de cult.

Foto credit: Mitropolia Basarabiei

Concertul caritabil în sprijinul copiilor bolnavi de cancer, intitulat „Omagiu adus femeilor sfinte”, a avut loc joi seară la Sala Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

Manifestarea a cuprins un recital artistic susținut de Grupul psaltic de fete „Sfânta Muceniță Tatiana Diaconița”, dirijat de Ana Nuță. La momentul artistic a participat și Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, ca delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Un moment distinct al serii l-a constituit recitalul Grupului psaltic „Tronos”, condus de Arhid. Mihail Bucă, care a cântat alături de Grupul „Sfânta Muceniță Tatiana Diaconița”, interpretând cântări închinate Maicii Domnului.

Ana Nuță a subliniat că dimensiunea artistică a fost însoțită de una filantropică: „Inițiativa are la bază dorința de a transforma darul primit de la Dumnezeu într-un gest concret de binefacere și de a-i încuraja și pe ceilalți să urmeze acest exemplu, făcând bine și aducând mai multă lumină în viețile celor aflați în suferință”.

„Grupul nostru s-a alăturat acestui demers, într-o seară în care vocile feminine au pus în valoare frumusețea și sensibilitatea muzicii bizantine”, a explicat dirijoarea grupului psaltic de fete.

Sfințenia nu este o realitate îndepărtată

Episcopul vicar patriarhal a transmis binecuvântarea Patriarhului României și a vorbit despre mărturia sfintelor femei în viața Bisericii.

„În mod deosebit, cinstirea celor 16 sfinte femei românce (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare), ne oferă prilejul de a redescoperi chipuri de femei care au transformat credința în viață și iubirea în jertfă”.

„Ele ne arată că sfințenia nu este o realitate îndepărtată, rezervată unui timp trecut, ci este chemarea permanentă a omului de a răspunde iubirii lui Dumnezeu prin credință și iubire față de aproapele”, a spus Preasfinția Sa.

Contribuirea la alinarea suferinței

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat și rolul muzicii bizantine în transmiterea credinței: „Muzica bizantină nu este doar expresie artistică, ci poate deveni rugăciune și mărturisire. Prin glasurile Anei Nuță și ale tinerelor din Grupul Psaltic Sfânta Muceniță Tatiana, Diaconița, cântarea Bisericii devine punte între tradiția veche și generația de astăzi, între memoria sfintelor și viața noastră de fiecare zi”.

Referindu-se la scopul caritabil al concertului, ierarhul a subliniat că „într-o lume marcată de boală și suferință, de însingurare și sărăcie, Biserica și societatea întreagă sunt chemate să contribuie mai mult la alinarea suferinței”.

„De aceea, în această seară, cântarea devine rugăciune, rugăciunea devine iubire, iar iubirea devine faptă bună. Iată frumusețea deplină a unui asemenea eveniment: cinstim sfintele femei nu numai prin cuvânt și cântare, ci și prin urmarea virtuților lor – prin credință, prin dăruire și milostivire”, a spus la final episcopul vicar patriarhal.

Veniturile strânse în cadrul concertului vor fi donate copiilor bolnavi de cancer de la Institutul Oncologic din București. Manifestarea s-a înscris în seria programelor dedicate Anului omagial al pastorației familiei creștine și Anului comemorativ al sfintelor femei din calendar.

Foto credit: Ziarul Lumina / Mircea Popa

„Iubirea adevărată se dăruiește, iubirea se jertfește. Iubirea rămâne credincioasă chiar și atunci când întâlnește nedreptate și ură”, a subliniat joi Episcopul vicar Samuel Bistrițeanul al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului la Huedin, în cadrul manifestărilor dedicate părintelui Aurel Munteanu.

Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae și Înălțarea Domnului”, ctitorită de protopopul martir. Manifestarea comemorativă a marcat împlinirea a 86 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Jertfa, măsura iubirii

Ierarhul a evidențiat legătura dintre Crucea lui Hristos și chemarea creștinului la viața veșnică: „Dumnezeu Își manifestă iubirea față de oameni prin jertfă”.

„Crucea nu înseamnă înfrângerea lui Iisus Hristos, ci biruința iubirii asupra răului”.

Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a arătat că mărturisirea credinței presupune fidelitate față de Hristos inclusiv în momentele de încercare: „Pe Cruce, Domnul Hristos a răspuns urii cu iertarea, a răspuns violenței cu blândețea și a răspuns răutății cu iubirea”.

„Creștinismul este o credință a jertfei și a mărturisirii iubirii. A fi creștin înseamnă să rămâi cu Hristos și atunci când este ușor, dar și atunci când este greu”.

„Evanghelia lui Hristos însă nu se termină cu jertfa, ci cu viața. De aceea, Biserica noastră nu privește pe martirii săi cu tristețe, ci îi pomenește cu recunoștință, cu rugăciune și cu nădejdea Învierii”, a mai spus Preasfinția Sa.

Părintele Aurel Munteanu, model de mărturisire

Episcopul vicar a subliniat că protopopul Aurel Munteanu este un exemplu de credință asumată și de slujire a Bisericii și a comunității în vremuri potrivnice.

„Viața lui ne amintește că Evanghelia nu este o carte pe care numai o citim, fie în biserică, fie acasă, ci este un adevăr pe care fiecare creștin trebuie să-l trăiască și să-l întrupeze în viața lui”, a spus ierarhul.

„Părintele protopop Aurel Munteanu a slujit Biserica, poporul și comunitatea din care făcea parte într-o perioadă în care credința creștină ortodoxă și identitatea românească au fost puse la grea încercare. Și atunci când a venit momentul încercării, el a rămas statornic în mijlocul oamenilor săi, a rămas credincios și demn”.

Referindu-se la cinstirea celor care și-au jertfit viața, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a explicat că memoria creștină nu urmărește întreținerea resentimentelor, ci păstrarea adevărului și cultivarea rugăciunii: „Protopopul Aurel Munteanu este important pentru noi, pentru felul în care a trăit și pentru ceea ce a mărturisit prin viața și jertfa sa”.

„Biserica noastră Ortodoxă nu caută să cultive ura sau răzbunarea. Doamne ferește-ne de acest lucru. Biserica noastră vrea să cultive memoria, adică amintirea. De asemenea, vrem să cultivăm adevărul și rugăciunea, ca ceea ce s-a întâmplat atunci, în ’40, să nu se mai întâmple niciodată în istorie”.

Rugăciune pentru martirii din Huedin

După Sfânta Liturghie, la mormântul protopopului Aurel Munteanu, aflat în curtea Catedralei Moților, a fost oficiat parastasul pentru acesta, pentru preoteasa Lucreția, plutonierul Gheorghe Nicula și ceilalți martiri români din Huedin.

În cadrul slujbei a fost pomenit Avram Iancu, de la a cărui trecere la cele veșnice s-au împlinit 154 de ani.

Manifestările au continuat cu o procesiune până la sediul Protopopiatului Huedin, unde Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a binecuvântat o placă omagială din bronz dedicată părintelui Aurel Munteanu.

La momentele comemorative de la Huedin au participat reprezentanți ai autorităților locale, clerici din oraș și numeroși credincioși.

Programul s-a încheiat cu depuneri de coroane și jerbe de flori, alocuțiuni și un moment artistic susținut de Grupul vocal-bărbătesc „Craii Măgurii” din Bucea.

Protopopul martir Aurel Munteanu

Părintele Aurel Munteanu s-a născut în data de 2 mai 1882, la Merghindeal, județul Sibiu. A fost hirotonit preot în 1907 la Valea Drăganului, județul Cluj.

În 1911 a devenit secretar și bibliotecar al Protopopiatului Clujului, iar în 1918 a participat ca delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia, susținând Unirea Transilvaniei cu România. În februarie 1923, a fost ales primul protopop de Huedin.

A fost martirizat în ziua de 10 septembrie 1940, la scurt timp după ocuparea nordului Transilvaniei de către Ungaria horthystă în Al Doilea Război Mondial.

Prin Legea nr. 156/2026, promulgată în luna iulie de Președintele României, a fost consacrată memoria protopopului Aurel Munteanu, declarându-l „erou și martir al națiunii române” pentru activitatea sa culturală, națională, socială și ecleziastică.

Totodată, actul normativ instituie Ziua Martirilor Români din Huedin, comemorată anual în data de 10 septembrie.

Foto credit: Mitropolia Clujului / Arthur Lonay

Compozitorul estonian Arvo Pärt împlinește vineri 91 de ani. Parcursul său artistic este profund legat de credința ortodoxă, pe care a transpus-o în muzică prin lucrări inspirate din literatura religioasă și din tradiția spirituală a Bisericii.

Născut în 11 septembrie 1935, în Paide, Estonia, Arvo Pärt este unul dintre cei mai apreciați compozitori contemporani. A studiat compoziția la Conservatorul din Tallinn și s-a afirmat în anii 1960 ca una dintre figurile avangardei muzicale est-europene.

Primele sale creații au atras rapid atenția publicului, dar au intrat în conflict cu exigențele culturale ale regimului sovietic. După o perioadă îndelungată de criză personală și artistică, în care aproape că nu a mai compus, Pärt a revenit în 1976 cu un nou limbaj muzical, denumit „tintinnabuli” (care în latină înseamnă „mic clopoțel”).

S-a covertit la Ortodoxie

Această etapă a creației sale a fost influențată de apropierea de credință, de literatura religioasă, de cântul gregorian, de polifonia medievală și de tradiția muzicală ortodoxă. În aceeași perioadă, compozitorul a descoperit scrierile Sfântului Siluan Athonitul și s-a convertit la Ortodoxie.

În 1980, Arvo Pärt și familia sa au părăsit Estonia sovietică și s-au stabilit mai întâi la Viena, apoi la Berlin. În Occident, creațiile sale au început să fie interpretate de ansambluri și muzicieni de renume, iar colaborarea cu producătorul Manfred Eicher și ECM Records a contribuit la răspândirea internațională a muzicii sale.

Arvo Pärt a avut și o legătură cu Sfântul Sofronie de la Essex, pe care l-a întâlnit în anii 1980, în Marea Britanie. Învățăturile și cuvintele de încurajare ale sfântului l-au sprijinit pe artist în perioada în care se adapta vieții din Occident.

Printre lucrările sale cunoscute se numără „Fratres”, „Spiegel im Spiegel”, „Te Deum”, „Passio”, „Berliner Messe” și „Plângerea lui Adam”. O parte importantă a creației sale este legată de teme biblice și de tradiția spirituală creștină.

Cel mai interpretat compozitor în viață din lume

Arvo Pärt este considerat cel mai mare compozitor al Estoniei, fiind numit de mai multe ori cel mai interpretat compozitor în viață din lume, conform clasamentelor anuale compilate de Bachtrack, o platformă britanică specializată în analiza muzicii.

În anul 2013, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I i-a acordat titlul de Arhonte, în semn de apreciere pentru contribuția sa la promovarea tradiției muzicale ortodoxe în fața publicului internațional.

La finalul lunii august a acestui an, compozitorul estonian a fost distins cu Medalia Goethe 2026, acordată pentru contribuția sa la cultura contemporană. Distincția a fost primită la Weimar, în numele compozitorului, de fiul său, Michael Pärt.

Foto credit: Centrul Arvo Pärt / Birgit Püve

Încheie săptămâna cu „Binele de știut” din viața Bisericii.

Instituțiile și persoanele care au sprijinit ITO au fost distinse de Patriarhul României: Sperăm într-o cooperare continuă

Instituțiile statului și persoanele care au sprijinit organizarea Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși 2026 au fost distinse joi de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Palatul Patriarhiei.

Citește mai mult. 

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului a ajutat cu rechizite 7.100 de copii la început de an școlar

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului a ajutat cu rechizite 7.100 de copii din eparhie la început de an școlar, în cadrul proiectului „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!”.

Citește mai mult. 

Parohia Mărcuța din București va găzdui un spectacol dedicat Sfintei Cuvioase Platonida de la Argeș

Parohia Mărcuța din București va găzdui duminică un spectacol dedicat Sfintei Cuvioase Platonida de la Argeș.

Citește mai mult. 

Compozitorul Arvo Pärt a fost premiat cu Medalia Goethe: Spiritualitatea ortodoxă, parte esențială a creației sale

Compozitorul estonian Arvo Pärt a fost premiat cu Medalia Goethe 2026 pentru contribuția sa remarcabilă la cultura contemporană. Spiritualitatea ortodoxă reprezintă o parte esențială a creației sale, muzica lui fiind profund legată de credință și de textele sfinte.

Citește mai mult. 

PS Maxim Danubianul a participat la Conferința de spiritualitate ortodoxă de la Bose

Preasfințitul Părinte Maxim Danubianul, Arhiereu vicar al Episcopiei Italiei, a participat joi la Conferința intercreștină internațională de spiritualitate ortodoxă desfășurată între 8 și 11 septembrie la Mănăstirea Bose din Italia.

Citește mai mult. 

Calendar Ortodox, 11 septembrie

Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria – Egipt

A fost o tânără ce se învrednicise de binecuvântările lui Dumnezeu. S-a născut într-o familie înstărită și Dumnezeu îi dăruise un soț iubitor și credincios. Însă prin lucrarea diavolului, Cuvioasa Teodora a căzut în păcat cu un tânăr în lipsa soțului ei.

Din cauza mustrărilor de conștiință, la câteva zile, Teodora și-a părăsit soțul și casa și a intrat în Mănăstirea Octodeocat, fiind tunsă și îmbrăcată în haine bărbătești. După grele încercări și aspră ascultare, fratele Teodor a fost îmbrăcat în haina monahului, neștiind nimeni că este femeie.

Postul și încercările îi schimbaseră mult trăsăturile feței, astfel încât trimisă fiind după untdelemn în Alexandria și-a văzut soțul în pragul unei biserici, iar acesta a salutat-o și a trecut mai departe. Iertându-i păcatele, Dumnezeu o învrednicește pe Cuvioasa Teodora cu darul minunilor. Diavolul, însă, nu a încetat cu ispitele asupra fericitei Teodora.

Starețul mănăstirii trimițând-o pe Cuvioasa Teodora să cumpere grâu, aceasta a trebuit să înnopteze la Mănăstirea Enatului. Aici, starețul acestei mănăstiri a primit vizita fiicei sale, deoarece fusese înainte căsătorit. Noaptea, Cuviosul Teodor se trezește în chilia în care dormea cu fata starețului care îl îndemna la păcat. Refuzând, aceea a găsit pe altcineva cu care a păcătuit, rămânând însărcinată.

După ce copilul s-a născut, starețul Mănăstirii Enatului a adus copilul la Mănăstirea Octodeocat, lăsându-l aici și punând fapta întâmplată pe seama fratelui Teodor. Cuviosul Teodor a fost alungat din mănăstire împreună cu copilul, deși ar fi putut să își dovedească nevinovăția.

Timp de șapte ani s-a chinuit într-o colibă din apropierea mănăstiri, hrănind pruncul. După cei șapte ani, a fost reprimit în mănăstire, unde i s-a dat o chilie în care să își crească copilul, fără să fie supus nici unei ascultări mănăstirești. După alți doi ani Cuviosul Teodor a murit și abia atunci s-a aflat că a fost femeie.

Tot atunci, soțul Teodorei îndrumat fiind de Dumnezeu către Mănăstirea Octodeocat a aflat cele întâmplate și întristându-se a cerut voie starețului să rămână în chilia Cuvioasei Teodora și să aibă grijă mai departe de copil. Sfaturile Teodorei și ale soțului ei au rodit, copilul ajungând stareț al Mănăstirii Octodeocat.

Tropar glasul 8

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Teodora, duhul tău.

Cuviosul Eufrosin

Era născut din părinţi neînvăţaţi, dar i-a întrecut pe cei de bun neam cu lucrările cele bune. Pentru că mulţi cu fala neamului cel bun al lor cad în adâncul iadului; fiind fără de lucrări bune, iar cei neînvăţaţi, cu smerenia lor cea îmbunătăţită, în mijlocul dumnezeiescului rai se înalţă. Aşa şi acest cuvios Eufrosin era văzut în rai. Să ascultăm prin ce fel de viaţă s-a sălăşluit în rai.

La început, slujea fraţilor într-o mănăstire, la bucătărie; dar slujea nu că oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie şi supunere, ostenindu-se în ascultare ziua şi noaptea. Rugăciunile şi posturile niciodată nu le-a lăsat. Răbdarea lui era negrăită, pentru că multe nevoi, defăimări, batjocoriri şi dese ocări lua. Focul, acest material aprinzându-l, se învăpăia cu focul cel duhovnicesc al dragostei dumnezeieşti şi ardea cu inima către Domnul.

Fierbând bucatele fraţilor, îşi gătea lui masă în împărăţia lui Dumnezeu, prin viaţa sa cea îmbunătăţită, ca să se sature împreună cu aceia pentru care s-a zis: „Fericit este cel ce va prânzi întru împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 14,15).

Deci, slujea Domnului în taină, ca să i se facă lui arătare. Şi a arătat Domnul răsplătire robului său în chipul acesta: oarecare preot, vieţuind în aceeaşi mănăstire cu dânsul, se ruga Domnului mereu, ca să-i arate lui într-un chip văzut bunătăţile viitoare, cele gătite celor cel ce-l iubesc pe el. Deci, într-o noapte, a avut o vedenie ca aceasta: i se părea că stă în rai cu frică şi cu bucurie, privind la frumuseţile cele negrăite ale raiului celui văzut acolo.

A văzut într-însul pe Eufrosin, bucătarul mănăstirii sale, umblând, şi, apropiindu-se de el preotul, l-a întrebat: „Frate, Eufrosine, ce este aceasta ? Nu cumva acesta este raiul ?” Răspuns-a Eufrosin: „Aşa este, părinte, raiul lui Dumnezeu este”. Iarăşi l-a întrebat preotul: „Dar tu cum te-ai aflat aici?” Răspunse acest bucătar, Eufrosin: „Pentru bunătatea cea mare a lui Dumnezeu sunt sălăşluit ca să locuiesc aici, pentru că locaşul aleşilor lui Dumnezeu este acesta”.

Şi a zis preotul: „Nu cumva ai vreo stăpânire peste frumuseţile acestea ?” Şi a zis Eufrosin: „Pe cât pot, pe atâta dau dintr-acestea pe care le vezi”. Zis-a lui preotul: „Oare poţi să-mi dai mie ceva dintr-acestea ?” Şi i-a grăit Eufrosin: „Cele ce pofteşti, ia-le cu darul Dumnezeului meu”. Atunci preotul a arătat cu mâna spre mere şi luând Eufrosin trei mere, le-a pus în basmaua preotului, zi-cîndu-i: „Primeşte cele ce ai cerut şi te îndulceşte”.

Şi îndată începu a toca în toaca bisericii de utrenie, iar preotul, deşteptându-se şi în sine venindu-şi, socotea că un vis vedenia aceea. Apoi, întinzîndu-şi mâna la basma, a găsit merele pe care le-a luat de la Eufrosin în vedenie. Şi mirosind bună mirosire dintr-însele, a rămas minunându-se pe pat. Şi lăsând merele pe pat, a mers în biserică şi a aflat pe Eufrosin în sobor, stând la cântarea cea de dimineaţă.

Apropiindu-se de el, l-a jurat ca să-i arate lui unde a fost în noaptea aceasta, iar el a zis: „Iartă-mă părinte, că acolo am fost în noaptea aceasta, unde m-ai văzut pe mine”. Şi i-a zis preotul: „Pentru aceasta cu jurământ înainte te-am apucat, spre arătarea dumnezeieştilor măriri, ca să nu îndrăzneşti a spune adevărul”.

Atunci, cel smerit la minte, Eufrosin, a zis: „Tu, părinte ai cerut de la Domnul ca să-ţi arate ţie în chip văzut răsplătirile aleşilor lui. Deci, a vrut Domnul ca să înştiinţeze pe cuvioşia ta prin mine, ne-învăţatul şi nevrednicul, şi m-ai aflat în raiul acela al lui, Dumnezeului meu”. Apoi l-a întrebat preotul: „Şi ce mi-ai dat mie părinte, în rai, când am cerut de la tine ?” Răspuns-a Eufrosin: „Ţi-am dat ţie acele trei mere bine mirositoare, pe care le-ai pus în chilia ta pe pat. Însă iartă-mă, părinte, că eu vierme sunt, iar nu om”.

Deci, sfârşindu-se utrenia, a adunat preotul pe fraţi şi le-a arătat lor acele trei mere din rai şi le-a spus cu de-amăruntul vedenia aceea.

Şi se umplură toţi din merele acelea de negrăită bună mireasmă şi de dulceaţă duhovnicească, şi s-au mirat, umilindu-se, de cele spuse de preot. Apoi alergară în bucătărie la Eufrosin, ca să se închine robului lui Dumnezeu, şi nu l-au aflat pe el, pentru că el, ieşind din biserică, s-a tăinuit fugind de slava omenească şi cu totul neştiut s-a făcut.

Iar unde s-a dus nu este de nevoie a căuta mult, pentru că fiindu-i lui raiul deschis, apoi avea unde să se întoarcă. Iar merele acelea le-au împărţit fraţii între dânşii, şi le-au dat spre binecuvântare la mulţi, dar mai ales spre vindecare. Citi bolnavi au gustat din ele s-au tămăduit de bolile lor şi s-au folosit mult toţi de o cuvioşie ca aceasta a Sfântului Eufrosin.

Şi scriind această minunată vedenie nu numai pe hârtii, ci şi pe inimile lor, se întindeau spre nevoinţele cele mari şi plăcute lui Dumnezeu.

Cu rugăciunile cuviosului Eufrosin, să ne învrednicească şi pe noi Domnul sălăşluirii raiului. Amin.

Troparul, glas 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eufrosine, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Mineiul mai menționează la această dată și pomenirea:

• Sf. Mc. Diodor, Diomid și Didim;
• Sf. Dimitrie și Evantia, soția sași Dimitrian, fiul lor.

Festivalul Internațional de Poezie București va cuprinde peste 50 de evenimente cu intrare gratuită, în limita locurilor disponibile, potrivit unui comunicat de presă.

Manifestarea va reuni poeți și artiști din întreaga lume într-un program amplu dedicat poeziei, dialogului intercultural și puterii cuvântului. Festivalul se va desfășura în Capitală între 14 și 20 septembrie.

La eveniment participă numeroși poeți și artiști români, cărora li se vor alătura invitați din aproape 20 de țări, printre care Republica Armenia, Austria, Republica Cehă, Cipru, China, Croația, Franța, Grecia, Italia, Lituania, Republica Moldova și Peru.

Festivalul va fi deschis oficial în data de 14 septembrie, de la ora 18:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.

Ceremonia de deschidere va reuni reprezentanți ai instituțiilor culturale și diplomatice partenere, precum și ambasadori și reprezentanți ai unor institute culturale din țările participante.

Programul detaliat poate fi consultat pe site-ul oficial al Festivalului Internațional de Poezie București.

Foto credit: Pexels

Preasfințitul Părinte Maxim Danubianul, Arhiereu vicar al Episcopiei Italiei, a participat joi la Conferința intercreștină internațională de spiritualitate ortodoxă desfășurată între 8 și 11 septembrie la Mănăstirea Bose din Italia.

Tema întâlnirii de anul acesta este dedicată Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, sub genericul „Avva Pahomie – la originile vieții de obște”.

Arhiereul vicar Maxim Danubianul a fost delegatul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la eveniment. În această calitate a transmis mesajul Preafericirii Sale.

Tema conferinței „ne invită să redescoperim o personalitate remarcabilă a monahismului creștin răsăritean, care a înțeles că desăvârșirea omului nu este doar o căutare personală a lui Dumnezeu, ci și o lucrare în comuniune, iubire frățească și responsabilitate reciprocă”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a evidențiat că „Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare este cinstit drept întemeietorul vieții monahale de obște (koinonia), organizând pentru prima dată comunități în care rugăciunea, ascultarea, munca și slujirea aproapelui se împleteau într-o armonie inspirată de Evanghelie și de modelul primei comunități creștine din Ierusalim (cf. Faptele Apostolilor 2, 42-47; 4, 32-35)”.

Sfântul Pahomie și Mănăstirea Sucevița

La conferința de la Bose participă și arhimandritul Hrisostom Rădășanu, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași.

Părintele a susținut prezentarea „Sfântul Pahomie cel Mare în iconografia ortodoxă: cazul Mănăstirii Sucevița din Bucovina”, aducând în atenția participanților un exemplu al modului în care spiritualitatea pahomiană a fost transpusă în arta bisericească românească.

Conferința intercreștină internațională de spiritualitate ortodoxă de la Bose a ajuns anul acesta la a 32-a ediție. Tema de anul trecut a fost dedicată Sf. Cuv. Antonie cel Mare, întemeietorul monahismului de tip eremitic, care presupune retragerea în pustie și în singurătate.

Foto credit: Episcopia Italiei

Ziua Țării Moților este serbată joi pentru prima dată, după ce Parlamentul României a decis instituirea sărbătorii în data de 10 septembrie.

Inițiatorii legii au motivat că sărbătoarea Țării Moților „ar fi un bun prilej de afirmare a valorilor civice și democratice pentru care Avram Iancu a luptat: egalitate în drepturi, justiție, demnitate națională”.

„Sărbătoarea ar putea stimula implicarea tinerilor în proiecte cu tematică istorică și patriotică, contribuind astfel la formarea unei conștiințe cetățenești active”, se mai precizează în expunerea de motive.

Cu ocazia acestei zile, autoritățile publice, centrale și locale, instituțiile publice de cultură din țară și străinătate, precum și organizațiile aparținând minorităților naționale pot organiza activități culturale, sociale, educative și artistice prin care să fie promovate istoria, tradițiile, obiceiurile și patrimoniul cultural al Țării Moților.

Memoria înaintașilor

La votarea legii de către Senatul României, reprezentanții Arhiepiscopiei Alba Iuliei au salutat decizia statului.

„Prin asemenea inițiative, memoria înaintașilor și valorile care au modelat identitatea acestui ținut rămân vii și devin izvor de inspirație pentru prezent și pentru viitor”, a apreciat părintele Oliviu Botoi, consilier la Sectorul Cultural al eparhiei.

Țara Moților, cunoscută și ca Țara de Piatră, este situată în centrul Munților Apuseni și caracterizată prin faptul că este singurul loc din țară unde există așezări permanente la mare altitudine (peste 1.400 metri) locuite pe toată durata anului.

„Această parte a județului Alba, care face parte din Arhiepiscopia Alba Iuliei, este un spațiu binecuvântat, în care credința, dragostea de neam și atașamentul față de tradițiile strămoșești s-au păstrat cu statornicie de-a lungul veacurilor”, a precizat consilierul eparhial.

Data de 10 septembrie reprezintă momentul central al Serbărilor Naționale de la Țebea, locul unde este înmormântat eroul național Avram Iancu.

Foto credit: Facebook / Țara Moților

Copii și familiile vulnerabile au primit miercuri daruri cu prilejul hramului Parohiei „Sfânta Ana” din municipiul Galați.

Elevilor din comunitate le-au fost oferite, prin programul eparhial „Hristos în școală”, ghiozdane și rechizite.

Totodată, 25 de familii cu posibilități materiale reduse, aflate în evidența parohiei, au primit pachete cu alimente neperisabile.

Ocrotirea Sfinților Ioachim și Ana

În ziua cinstirii Drepților Părinți Ioachim și Ana, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a subliniat semnificația numelor celor doi sfinți și lucrarea vindecătoare a lui Dumnezeu în viața omului.

„Avem nevoie de primul înțeles al numelui Sfântului Ioachim, care înseamnă om vindecat, care poate tămădui și pe alții, vindecător”, a explicat Înaltpreasfinția Sa.

Totodată, arhiepiscopul a arătat că numele Sfintei Ana înseamnă „har”, făcând legătura între această semnificație și puterea dumnezeiască prin care omul își poate depăși neputințele: „Ne vindecă de lipsa noastră de putere omenească în viața aceasta”.

„Această domnească iubire prin rugăciune și ascultarea de suferințele noastre se face în clinica Duhului Sfânt, Biserica”, a mai spus Înaltpreasfințitul Părinte Casian.

Manifestările dedicate hramului Parohiei „Sfânta Ana” au început marți cu oficierea Vecerniei unită cu Litia și Acatistul Sfinților Ioachim și Ana.

Foto credit: Facebook / Arhiepiscopia Dunării de Jos

Instituțiile statului și persoanele care au sprijinit organizarea Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși 2026 au fost distinse joi de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Palatul Patriarhiei.

Preafericirea Sa le-a transmis mulțumiri celor implicați și a subliniat buna cooperare dintre instituții și Biserica Ortodoxă Română.

„Mulțumim celor care ne-au ajutat și sperăm într-o cooperare continuă atunci când este nevoie de a organiza evenimente utile și pline de binecuvântare și bucurie pentru Biserică și societate”.

Părintele Patriarh Daniel și-a manifestat nădejdea ca viitoarea întâlnire a tinerilor organizată la București să se poată desfășura la Centrul pentru tineret „Sf. Ilie Tesviteanul” care va fi construit în Pantelimon.

„Această lucrare, susținută din fonduri europene, este foarte importantă pentru că tinerii nu sunt doar viitorul societății și al Bisericii, ei sunt prezentul luminos de acum, fiindcă, așa cum mai spuneam și altădată: în Biserică avem tineri de vârste diferite”.

„Tinerețea nu este dată de vârsta biologică, dar este dată de entuziasmul și bucuria cu care cineva trăiește viața sa și este activ în familie, în comunitatea religioasă, în Biserică, în societate și în viața poporului”, a explicat Patriarhul României.

Un spațiu al comunicării

În deschiderea festivității, pr. prof. univ. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal în cadrul Sectorului Teologic-Educațional al Administrației Patriarhale, a evidențiat amploarea întâlnirii.

„Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși București 2026 a adus împreună, în perioada 31 august – 3 septembrie, 2.400 de tineri. Între aceștia s-au numărat participanți din eparhiile Patriarhiei Române din țară și din diaspora, din Bisericilor Ortodoxe surori, dar și 500 de voluntari din Arhiepiscopia Bucureștilor”.

„ITO București 2026 a creat un spațiu în care tinerii veniți din medii, țări și experiențe diferite s-au rugat împreună, au vorbit deschis despre dilemele generației lor și au descoperit că experiența unei comunități poate deveni resursă și inspirație pentru altele”, a subliniat părintele consilier patriarhal.

Medalii și ordine

Între instituțiile care au primit ordine se numără: Secretariatul de Stat pentru Culte; Primăria Generală a Municipiului București; Primăria Sectorului 2; Universitatea Politehnica București; Academia de Studii Economice din București; Universitatea din București; ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București.

Ordine au fost oferite și celor doi oratori care au susținut conferința „Tinerii și Familia în societatea de astăzi”: Andreea Ogăraru, Specialist în comunicare și relații publice, și Radu Ciprian Țincu, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

Totodată, Diploma anului omagial cu medalie a fost oferită următoarelor instituții: Centrului Cultural „Mihai Eminescu”; Inspectoratului Școlar al Municipiului București; „Casa Sărbătoarea” – Biserica „Sfântul Spiridon” – Nou și Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul”.

Aceeași distincție a fost primită și de pr. Florin Ionică de la Parohia Afumați II; pr. Ioan Mihai Drăgan, administrator al Centrului Social-cultural „Sf. Ierarh Calinic de la Cernica”; Iuliana Lazăr, realizator și prezentator „Jurnalul Trinitas”; Cosmin Iulian Cîrstea – realizator Trinitas, Mihai Paraschiv, inspector patriarhal; pr. Mihai-Cristian Grobnicu, inspector eparhial; Gabriel Negescu, inspector eparhial; Cristinel Rusu, inspector eparhial.

Mai multe fotografii se regăsesc în galeria foto de la eveniment.

Foto credit: BASILICA / Raluca Ene

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit ordine și medalii, joi, la Palatul Patriarhiei, celor care au sprijinit organizarea Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO) 2026.

Foto: BASILICA / Raluca Ene

Comunitatea românească din München va celebra, la sfârșitul acestei săptămâni, 10 ani de la sfințirea Bisericii de lemn „Sfânta Maria”.

Potrivit anunțului publicat pe site-ul Parohiei „Buna Vestire”, programul va debuta vineri, la ora 18:00, cu Taina Sfântului Maslu, urmată de conferința „Sfinții pe care i-am cunoscut”, susținută de teologul și publicistul Răzvan Bucuroiu. Întâlnirea va fi dedicată marilor duhovnici ai României și mărturiilor contemporane despre sfințenie.

Sâmbătă, de la ora 18:00, va fi oficiată Vecernia, după care Ioan Crișan, inginer și teolog, își va prezenta volumul „Adevărul ne va face liberi”. Cartea abordează raportul dintre perspectiva științifică și reflecția teologică, pornind de la chemarea evanghelică la libertatea în Hristos.

Momentul central al programului va avea loc duminică, atunci când, începând cu ora 09:30, vor fi săvârșite Utrenia și Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului.

De la ora 14:00 este programată o agapă frățească, urmată de un program artistic. Printre invitați se numără interpreta de muzică populară Cornelia Ciobanu. Tot duminică, de la ora 15:00, copiii și tinerii vor putea participa la activitățile caravanei „Bucurie în mișcare” organizate în curtea parohială.

Programul se va încheia luni, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci. De la ora 09:00 vor fi săvârșite Acatistul și Sfânta Liturghie, iar de la ora 11:00 vor continua activitățile dedicate copiilor și tinerilor.

Biserica „Sfânta Maria” din München a fost sfințită în 11 septembrie 2016 de către Mitropoliții Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului și Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu Episcopul Macarie al Europei de Nord și Episcopul vicar Sofian Braşoveanul al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului.

Foto credit: Facebook / Parohia Buna Vestire München

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului a ajutat cu rechizite 7.100 de copii din eparhie la început de an școlar, în cadrul proiectului „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!”.

Inițiativa a vizat sprijinirea beneficiarilor programului eparhial „Școala de Vară – Hristos, calea familiei noastre”.

Deși obiectivul inițial a fost pregătirea a 7.000 de pachete, mobilizarea credincioșilor a permis suplimentarea acestora cu încă 100 de seturi.

Proiectul eparhial a fost susținut prin implicarea parohiilor, a preoților, voluntarilor și credincioșilor, care au contribuit la pregătirea și distribuirea pachetelor destinate elevilor.

Cu prilejul începerii anului școlar, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim le-a transmis elevilor să privească dincolo de ceea ce sunt capabili să realizeze și să se întrebe asupra valorii și consecințelor propriilor alegeri: „Nu vă întrebați numai: Pot să fac acest lucru?, ci și: Este bine să-l fac?. Nu numai: Ce pot deveni?», ci și: Ce fel de om vreau să fiu?”.

Prin această inițiativă, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului continuă sprijinul acordat constant copiilor și tinerilor din eparhie.

Foto credit: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului

Episcopul Lucian al Caransebeșului a aniversat miercuri împlinirea vârstei de 56 de ani.

Cu acest prilej, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Caransebeș și și-a exprimat recunoștința față de Dumnezeu: „Îi mulțumesc Domnului pentru toate câte mi-a dat de la naștere până acum”.

Preasfinția Sa a subliniat importanța celebrării aniversării într-un cadru liturgic.

„I-am mulțumit prin Sfânta Liturghie, care este slujba supremă de mulțumire și recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru toate darurile ce le-a revărsat asupra noastră”.

Totodată, ierarhul a explicat sensul existenței pământești ca pregătire pentru viața veșnică, subliniind că „abia după această viață începe pentru fiecare dintre noi adevărata viață”.

Mulțumire pentru darul vieții

Episcopul Caransebeșului i-a îndemnat pe credincioși să rămână pe calea credinței și să se sprijine reciproc în lucrarea mântuirii.

„Îl rugăm pe Domnul să ne înțelepțească pe toți și să ne ajute să mergem pe calea cea bună, pentru a ne putea lucra fiecare mântuirea și a ne purta sarcinile unii altora, astfel încât să împlinim legea lui Hristos”.

„Vă mulțumesc tuturor care ați fost alături de mine astăzi în rugăciune și vreau să spun împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!». Cu toții am fost astăzi aici în sfânta biserică mai aproape de Tronul Preasfintei Treimi”, a adăugat ierarhul.

La Sfânta Liturghie au participat preoți, monahi, reprezentanți ai autorităților civile și militare, precum și numeroși credincioși.

Preasfințitul Părinte Lucian s-a născut în data de 9 septembrie 1970, la Arad, în familia lui Teodor și Maria Mic. În anul 2000, a fost ales de Sfântul Sinod Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, fiind hirotonit în ziua 1 octombrie 2000, iar în februarie 2006 a devenit Episcop al Caransebeșului.

Foto credit: Episcopia Caransebeșului

Parohia Mărcuța din București va găzdui duminică un spectacol dedicat Sfintei Cuvioase Platonida de la Argeș.

Piesa „Despina Doamna. Cronica unui destin” va fi pusă în scenă începând cu ora 19:00, în aer liber, în curtea fostei Mănăstiri Mărcuța.

Spectacolul este organizat de Protoieria Sector 2 din Capitală, în parteneriat cu Parohia Mărcuța și Compania teatrală Zona, în contextul Anului comemorativ al sfintelor femei din calendar – mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame.

Producția aduce în atenție viața Sfintei Cuvioase Platonida de la Argeș, soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab, canonizată anul trecut de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Din distribuție fac parte actorii Ana Calciu, Bogdan Iacob, Mihai Coadă, Claudia Vasile, Gabriela Bobeș, Cerasela Popescu și Claudia Negroiu. Scenografia este semnată de Ana Calciu și Daniel Bucur, iar regia îi aparține lui Daniel Bucur.

Accesul publicului este liber. Organizatorii îi invită pe cei interesați să participe la spectacolul desfășurat în cadrul istoric al fostei Mănăstiri Mărcuța.

Foto credit: BASILICA / Mircea Florescu (arhivă)

Aproape o sută de copii din satul Bădărăi, județul Botoșani, au primit ghiozdane cu rechizite, dulciuri și jucării, în cadrul unei acțiuni organizate de Parohia „Acoperământul Maicii Domnului și Sf. Iustin Martirul și Filosoful” din Wels–Marchtrenk, Austria. 

Campania, intitulată „Ghiozdanul Bucuriei”, s-a desfășurat la finalul vacanței de vară și a urmărit să ofere sprijin unor elevi cu posibilități materiale reduse din comunitatea botoșăneană.

„Pentru un copil, un caiet, un creion, o ciocolată sau o jucărie pot însemna mult mai mult: pot însemna bucuria de a primi și sentimentul că nu este uitat”, a transmis părintele paroh Vasile Melinte.

Un mesaj de recunoștință a fost adresat și părintelui Corneliu Robert Sârghea, din parohia botoșăneană, pentru implicarea în organizarea și distribuirea darurilor către copii.

Astfel de activități sociale sunt desfășurate constant de parohiile din diaspora, care vin în ajutorul comunităților defavorizate din țara noastră.

Foto credit: Facebook / Parohia Wels–Marchtrenk din Austria

Ziua Martirilor Români din Huedin este marcată în premieră în data de 10 septembrie, după instituirea acesteia prin Legea nr. 156/2026. Comemorarea readuce în atenție drama românilor din nordul Transilvaniei sub ocupația horthystă.

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, România a fost obligată să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei. Astfel, țara noastră a pierdut peste 43 de mii de km pătraţi şi 2.667.000 de locuitori, dintre care majoritatea români.

Mulțimea revoltată de Dictatul de la Viena

Hotărârea, impusă sub arbitrajul Germaniei naziste și Italiei fasciste, a provocat o puternică reacție în societatea românească, urmată de manifestații împotriva pierderii teritoriului, potrivit unui articol publicat pe site-ul Historia.

Constantin Virgil Gheorghiu descria astfel atmosfera acelor zile în memoriile sale: „Cumplita veste a căzut în plină noapte ca trăsnetul. Ca un tunet. Era ca un cutremur de pământ. Oamenii au coborît în stradă. S-au adunat. Mulțimea se jeluia, mergea în convoi, se îngrămădea la răscruci și în piețele publice”.

Istoricul Nicolae Iorga consemna, la rândul său, în zilele de 3-4 septembrie 1940: „Mari manifestații contra cedării la Cluj (pentru Maniu, proclamat șef al nației), la Sibiu, la București și la Timișoara”.

Represalii brutale

Retragerea administrației românești și instalarea autorităților horthyste în teritoriul cedat au fost urmate de represalii și acte de violență împotriva populației românești.

Huedinul s-a numărat printre localitățile în care schimbarea administrației a fost însoțită de violențe. Trupele horthyste au intrat în oraș în 8 septembrie 1940, iar două zile mai târziu, Protopopul Aurel Munteanu și plutonierul de jandarmi Gheorghe Nicula au fost uciși. În doar 11 zile au fost asasinați aproximativ 1.000 de români din mai multe localități din nord-vestul Translivaniei.

Părintele Mircea-Gheorghe Abrudan a explicat într-un articol publicat pe site-ul BASILICA în anul 2021 că primul protopop de Huedin era considerat de trupele horthyste care au ocupat Ardealul indezirabil și „a fost eliminat fizic, pentru a induce frică, spaimă, disperare în sânul comunității românești și a-i timora, a-i îngenunchea, a-i determina să pășească pe calea refugiului, părăsindu-și vetrele strămoșești”.

În anii următori, peste 12.000 de români au fost concentrați în detașamente de muncă, fiind trimiși în mine, la lucrări feroviare, exploatări forestiere, amenajări de aeroporturi și alte munci grele, în condiții precare.

Evenimente de comemorare a eroilor martiri

La 86 de ani de la acele fapte, memoria celor doi martiri este consacrată oficial prin Legea nr. 156/2026. Actul normativ îl declară pe Protopopul Aurel Munteanu martir și erou al națiunii române pentru activitatea sa culturală, națională, socială și ecleziastică.

„Acordarea prin lege a titlului de Erou şi martir al națiunii române Protopopului Aurel Munteanu este un gest de dreptate istorică, prin care statul român aduce un omagiu unei personalități care a slujit cu devotament Biserica şi poporul român”, a declarat pentru BASILICA părintele Dan Lupuțan, protopopul de Huedin cu prilejul adoptării legii de către Camera Deputaților.

La evenimentele de comemorare a martirilor români din Huedin participă Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

În localitate au loc Sfânta Liturghie și slujba de pomenire a eroilor martiri la Catedrala Moților, care sunt urmate de o procesiune, inaugurarea unei plăci omagiale din bronz și depuneri de coroane la statuia Protopopului Martir Aurel Munteanu.

Foto credit: BASILICA / arhid. Nicolae Iftimiu (arhivă)

Ruinele porții medievale Sfântul Gheorghe, prin care Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, au fost scoase la lumină de cercetătile arheologice ale Muzeului Național al Unirii din municipiu.

Investigațiile din zona de est a Cetății Alba Carolina au fost reluate și extinse în acest an, desfășurându-se pe Bastionul Sfântul Ioan de Capistrano, într-o zonă în care se întâlnesc vestigii aparținând unor perioade istorice distincte.

Pe același aliniament se află Poarta castrului roman al legiunii a 13-a Gemina, Poarta medievală Sfântul Gheorghe și Poarta Carol, cunoscută și drept Poarta a 3-a a cetății bastionare.

Mihai Viteazul la Alba Iulia

Arheologii au identificat anul trecut nivelul subsolului turnului medieval al Porții Sfântul Gheorghe.

Potrivit surselor istorice, spațiul respectiv ar fi avut funcția de temniță. Ansamblul defensiv era format dintr-un turn rectangular cu mai multe niveluri și o barbacană circulară ridicată la începutul secolului al 16-lea.

„A pătrunde într-o cetate reprezenta un act cu valoare ritualică, accesul reprezentând puterea și controlul”, au transmis reprezentanții instituției într-un comunicat de presă.

Legătura dintre acest loc și intrarea lui Mihai Viteazul în Bălgrad, în ziua de 1 noiembrie 1599, îi conferă o importanță aparte.

De la castrul roman la fortificația medievală

Extinderea săpăturilor a dus cercetarea la peste patru metri sub nivelul actual, unde specialiștii au identificat poarta estică a castrului legiunii a 13-a Gemina. Aceasta era principala cale de acces către zona comandamentului militar.

„Identificarea porții praetoria contribuie la clarificarea planimetriei castrului legiunii a 13-a Gemina și la înțelegerea organizării spațiului militar”, explică reprezentanții muzeului.

Castrul roman de la Apulum face parte din bunul cultural serial „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, înscris în 2024 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Cercetările au evidențiat și faptul că o porțiune a zidului medieval suprapune zidul estic al palaestrei romane, spațiu destinat exercițiilor fizice și antrenamentelor soldaților.

Urmele mai multor epoci

Investigațiile arheologice au scos la lumină și alte elemente care documentează transformările succesive ale zonei. Printre acestea se numără urmele zidului care împrejmuia ansamblul monahal al franciscanilor bulgari, stabiliți la Alba Iulia în 1711.

Totodată, cercetătorii au observat urmele distrugerii și demolării sistematice a unor structuri medievale de către autoritățile habsburgice în a doua jumătate a secolului al 19-lea.

Arheologii descriu situl drept o adevărată „Poartă a Timpului”, unde se suprapun vestigii din epoca romană, perioada medievală și epoca modernă, oferind o imagine asupra evoluției fortificațiilor orașului.

„Ansamblul Porțile Mileniilor poate deveni, în perspectivă, un traseu turistic spectaculos, oferind vizitatorilor posibilitatea de a urmări succesiunea epocilor și fortificațiilor reprezentative pentru istoria orașului Alba Iulia”, se arată în comunicat.

Cercetarea este coordonată de Anca Timofan și este realizată de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia în cadrul unui proiect finanțat de Consiliul Județean Alba. Pentru luna octombrie este anunțată o nouă ediție a evenimentului „Porțile Deschise ale Mileniilor”, prin care publicul va putea vedea rezultatele săpăturilor.

Foto credit: Facebook / Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

O echipă internațională din cinci țări formată din arhitecți, designeri, cineaști și specialiști în conservare încearcă să salveze o biserică georgiană veche de aproximativ 1.100 de ani din nord-estul Turciei, aflată în pericol de prăbușire.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de arhitectul spaniol Tassilo de la Torre Schönborn, coordonatorul proiectului, Biserica Nuka Sakdari se află în provincia Artvin și reprezintă ultima parte păstrată a unui vechi ansamblu monahal.

Lăcașul de cult este amplasat pe o platformă îngustă, pe versantul unei văi, într-o zonă inaccesibilă autovehiculelor, iar o parte din acoperișul de piatră s-a prăbușit. Biserica a fost fotografiată în 1904 de Nikolai Marr, însă până în prezent nu a fost realizată o documentație arhitecturală completă a acesteia.

În perioada 7-20 octombrie, specialiștii din Franța, Italia, Spania, Turcia și Argentina vor realiza planuri, secțiuni și elevații, precum și un plan al sitului, pentru a pregăti lucrările de reparație.

Măsurarea lăcașului de cult va fi dificilă

Măsurătorile vor fi realizate atât manual, cât și cu ajutorul tehnologiei. Interiorul va fi scanat cu laser, iar exteriorul, dificil de cercetat din cauza amplasării pe versant, va fi fotografiat cu drona pentru realizarea unui al doilea nor de puncte.

Din cauza izolării zonei, membrii expediției intenționează să locuiască timp de două săptămâni chiar în biserică, unde vor dormi, vor găti și vor lucra. În apropierea sitului nu există electricitate, semnal telefonic sau spații de cazare.

„Nimic nu poate avansa fără desene: niciun permis, nicio finanțare, nici măcar un singur stâlp de schelă. Lipsa documentației este ceea ce face ca acoperișul să rămână deschis”, a explicat Tassilo de la Torre Schönborn.

Documentația obținută va fi transmisă autorității pentru patrimoniu din Erzurum. Obiectivul este ca lucrările de stabilizare să poată începe din 2027 și să fie realizate de arhitecți restauratori și specialiști din Turcia, cu aprobarea instituțiilor competente.

Va fi realizat un film de prezentare a bisericii

Pe parcursul expediției va fi realizat și un film de aproximativ 10-20 de minute, care va prezenta atât cercetarea bisericii, cât și viața echipei la fața locului. Materialul video va fi folosit pentru promovarea proiectului și atragerea fondurilor necesare lucrărilor de conservare.

Inițiatorii susțin că proiectul cinematografic ar constitui, de asemenea, o premieră pentru patrimoniul religios al regiunii: „Până acum nu a fost realizat niciodată vreun documentar despre bisericile din regiunea istorică Tao-Klarjeti”.

Acțiunea caută în continuare finanțare, echipamente și expertiză pentru desfășurarea expediției și pentru etapele ulterioare. Rezultatele cercetării urmează să fie prezentate și publicațiilor de arhitectură, conservare și cultură.

Foto credit: Tassilo de la Torre Schönborn

Comunitatea din Treznea, județul Sălaj, i-a comemorat miercuri pe cei 86 de martiri din masacrul din 1940. Momentul a marcat împlinirea a 86 de ani de la tragicul eveniment.

Programul a început cu oficierea Sfintei Liturghii în biserica parohială de către părintele vicar eparhial Claudiu Nechita, care a spus că „localitatea aceasta este o localitate pe care Dumnezeu a sfințit-o prin înaintași, făcând din ea un reper”.

Iubirea și memoria martirilor

Părintele Claudiu Nechita a subliniat importanța pomenirii în Biserică, explicând că Sfânta Liturghie nu este o simplă rememorare a trecutului, ci aduce înaintea lui Dumnezeu atât jertfa înaintașilor, cât și prezentul celor care îi pomenesc.

„Sfânta Liturghie este locul acela sau momentul acela în care Dumnezeu rupe cerul și face ca trecutul să vină în prezent și prezentul să se împlinească în viitor. Adică să trăim veșnicia lui Dumnezeu aici, pe pământ”.

Referindu-se la cei 86 de martiri, părintele vicar a explicat că localitatea sălăjeană păstrează mărturia celor care au fost uciși „doar pentru faptul că erau români”, iar pomenirea lor îi așază în comuniunea Bisericii de astăzi.

„Îl aducem pe Dumnezeu în inima noastră, dar, în același timp, îi aducem și pe înaintașii dumneavoastră. Pentru că în Liturghie, vă reamintesc, suntem în timpul acela al veșniciei lui Dumnezeu în care nu mai există trecut”, a spus clericul.

Totodată, părintele Claudiu Nechita a evidențiat responsabilitatea urmașilor de a păstra vie mărturia celor care au pătimit: „Să faceți mărturisirea că Îl cunoașteți pe Dumnezeu și că amintirea Lui și a martirilor îi face vii și pe ei, și pe noi, în Liturghia cerească”.

Slujbă de comemorare

Programul comemorativ a continuat la Cimitirul Eroilor, unde a fost săvârșită slujba de pomenire la mormântul comun al celor uciși în 1940 și la Monumentul Martirilor din centrul localității.

La manifestări au participat reprezentanți ai administrației locale și județene, ai instituțiilor publice și ai structurilor militare, precum și locuitori ai comunei și urmași ai victimelor.

Cu acest prilej, părintele Claudiu Nechita a transmis mesajul Preasfințitului Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. Pornind de la întrebarea adresată de Dumnezeu lui Cain după uciderea lui Abel, „unde este fratele tău”, ierarhul a evidențiat responsabilitatea omului față de aproapele.

„La Treznea, această întrebare capătă greutatea unei istorii concrete. În urmă cu 86 de ani, oameni care aparțineau aceleiași comunități omenești au fost scoși, prin logica urii, din această legătură elementară a fraternității”, a transmis Preasfinția Sa.

Episcopul Sălajului a subliniat că una dintre formele cele mai grave ale răului este pierderea capacității de a-l vedea pe celălalt ca persoană: „Credința creștină ne spune că omul poartă chipul lui Dumnezeu. Din această afirmație se naște o întreagă etică a vieții împreună. Nu avem înaintea noastră mase, categorii sau etichete, ci persoane”.

Părintele Traian Costea

Preasfințitului Părinte Benedict l-a evocat pe preotul Traian Costea, una dintre victimele masacrului. Potrivit mărturiilor, cunoscând limba maghiară, a ieșit din locul în care se adăpostise, încercând să vorbească celor înarmați și să oprească violențele, dar a fost împușcat.

„Preotul care își slujise comunitatea prin cuvânt a încercat, în fața violenței, tot prin cuvânt să salveze. Nu știm ce ar fi spus dacă ar fi fost ascultat. Știm însă că a ieșit în întâmpinarea celor înarmați cu încrederea că mai există încă o cale către conștiința omului”, a transmis ierarhul.

Preasfinția Sa a arătat că memoria martirilor din Treznea trebuie păstrată „cu adevăr și cu luciditate”, iar comemorarea trebuie să contribuie la asumarea unei responsabilități pentru prezent.

„Întrebarea adresată lui Cain rămâne, peste veacuri, și pentru noi: Unde este fratele tău? Răspunsul pe care îl dăm nu se măsoară numai prin cuvintele rostite la o comemorare, ci prin felul în care alegem să trăim împreună și să ne purtăm unii față de alții”.

Masacrul de la Treznea

În data de 9 septembrie 1940, după ocuparea nordului Transilvaniei de către Ungaria horthystă în urma Dictatului de la Viena, satul Treznea a fost locul unui masacru în care și-au pierdut viața 86 de români, între care copii, femei, bărbați și vârstnici.

Printre victime s-au aflat nouă militari români demobilizați, învățătorii Aurelia și Lazăr Cosma, precum și preotul Traian Costea.

Memoria martirilor este păstrată prin monumentul ridicat în centrul satului în 1984 și prin mormântul comun din cimitir. Preotul Traian Costea a fost deshumat și reînhumat în curtea bisericii pe care a slujit-o, prin grija părintelui paroh Trandafir Vid.

În 1995, Treznea a primit oficial statutul de „Comuna-martir”, iar în 2005 școala din localitate a fost numită în memoria dascălilor martiri Aurelia și Lazăr Cosma.

Foto credit: Episcopia Sălajului

Compozitorul estonian Arvo Pärt a fost premiat cu Medalia Goethe 2026 pentru contribuția sa remarcabilă la cultura contemporană. Spiritualitatea ortodoxă reprezintă o parte esențială a creației sale, muzica lui fiind profund legată de credință și de textele sfinte.

Distincția a fost acordată la finalul lunii august, în cadrul unei ceremonii la Weimar, fiind primită în numele compozitorului de fiul său, Michael Pärt.

Medalia Goethe este o distincție oficială a Republicii Federale Germania, acordată, din 1955, personalităților străine din educație și cultură pentru contribuția la promovarea limbii și culturii germane.

Juriul este format din reprezentanți ai unor importante instituții culturale germane, ai Ministerului Federal de Externe și ai Goethe-Institut.

Nu a renunțat la credința în Dumnezeu

În discursul de laudatio, Björn Gottstein, muzicolog și jurnalist, a evidențiat capacitatea muzicii lui Arvo Pärt de a ajunge la oameni din medii și culturi diferite: „Prin muzica sa, ajunge la oameni din toate mediile și culturile și îi emoționează”.

„Chiar și atunci când nu împărtășesc convingerea religioasă a lui Pärt, care stă întotdeauna la baza muzicii sale. În această muzică există un adevăr de neclintit. Ea oferă mângâiere și ne învață smerenia”, a spus Björn Gottstein.

Muzicologul a amintit și perioada în care Arvo Pärt s-a confruntat cu presiunile regimului sovietic: „Nu putem decât să încercăm să ne imaginăm ce înseamnă să trăiești ca artist într-o țară care îți impune o interdicție de zece ani asupra interpretării lucrărilor tale, pentru că nu ești dispus nici să te supui rațiunii de stat, nici să renunți la credința în Dumnezeu”.

„Un sentiment al unității în comuniune”

Michael Pärt a vorbit despre rolul pe care cuvintele îl au în procesul de compoziție: „Pentru tatăl meu, cuvintele, în special cele din textele sfinte, sunt adesea izvorul din care se naște muzica”.

Fiul compozitorului a explicat că „ceea ce transmite textul poate, datorită muzicii, să ni se adreseze dincolo de granițele limbii și ale contextului religios”.

„Ceea ce ni se transmite prin muzică este uneori pe cât de simplu, pe atât de greu de explicat: pace, plinătatea iubirii, un sentiment al unității în comuniune”, a adăugat Michael Pärt.

Discursurile lui Björn Gottstein și Michael Pärt sunt disponibile integral în limba germană aici.

A descoperit muzica prin credință

Goethe-Institut a realizat și un material video dedicat compozitorului estonian, în care este prezentat parcursul său spiritual și artistic.

Materialul amintește că, în perioada căutărilor sale din anii 1970, Arvo Pärt a descoperit cântul gregorian și scrierile Sfântului Siluan Athonitul, iar la începutul aceluiași deceniu s-a convertit la Ortodoxie.

Ulterior, regimul comunist sovietic a intensificat presiunile asupra sa, iar în 1980 compozitorul a părăsit Estonia împreună cu familia, stabilindu-se mai întâi la Viena, apoi la Berlin.

„Își trăiește spiritualitatea și se exprimă prin muzica sa”, a spus în videoclip Jaan-Eik Tulve, directorul artistic al centrului Arvo Pärt.

Arvo Pärt este creatorul stilului tintinnabuli și autorul mai multor lucrări celebre. După revenirea definitivă în Estonia, a fost înființat Centrul „Arvo Pärt” din Laulasmaa, care găzduiește arhiva personală și creația compozitorului. În data de 11 septembrie, Arvo Pärt va împlini 91 de ani.

Foto credit: Centrul Arvo Pärt / Birgit Püve

Joi se împlinesc 86 de ani de la martiriul părintelui Aurel Munteanu, primul protopop al Huedinului. În 2026, Parlamentul României a adoptat o lege prin care a fost declarat „erou și martir al națiunii române”, fiind comemorat alături de ceilalți conaționali care și-au jertfit viața în vremea regimului horthist.

S-a născut în data de 2 mai 1882, în localitatea Merghindeal, județul Sibiu, și a urmat studiile teologice la Sibiu și Blaj. A fost hirotonit preot în 1907, slujind inițial în parohia Valea Drăganului, județul Cluj.

Activitatea părintelui Aurel Munteanu s-a extins dincolo de responsabilitățile pastorale. În 1918, a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, iar în anii următori s-a implicat în viața culturală și socială a românilor din zona Huedinului.

În perioada 1920–1923, a contribuit la înființarea Despărțământului ASTRA de la Huedin, iar în februarie 1923 a fost ales primul protopop al noului Protopopiat Ortodox Român Huedin.

Una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost ridicarea Catedralei „Moților” din Huedin, cu hramul Sfântul Nicolae, sfințită în 1934. Părintele a mobilizat comunitatea pentru construirea lăcașului de cult, care avea să devină un reper al vieții religioase a românilor din zonă.

Martiriu în Piața Mare din Huedin

Implicarea sa publică și apărarea drepturilor românilor l-au făcut o figură cunoscută în comunitate. Aurel Munteanu a fost profesor de religie, deputat, consilier județean, membru în Adunarea eparhială și președinte al Ligii Antirevizioniste locale.

La scurt timp după cedarea nordului Transilvaniei în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, protopopul a fost ucis în Piața Mare din Huedin, în ziua de 10 septembrie a aceluiași an, pentru că s-a împotrivit regimului maghiar horthist.

Potrivit documentelor oficiale citate în materialele istorice dedicate cazului, părintele a fost atacat și bătut de un grup de agresori. Jandarmul Gheorghe Nicula, care a încercat să-l apere, a sfârșit în același fel.

Recunoaștere prin lege

Prin Legea nr. 156/2026, promulgată în luna iulie de Președintele României, a fost consacrată memoria protopopului Aurel Munteanu, declarându-l „erou și martir al națiunii române” pentru activitatea sa culturală, națională, socială și ecleziastică.

Totodată, actul normativ instituie Ziua Martirilor Români din Huedin, comemorată anual în ziua de 10 septembrie.

Potrivit legii, autoritățile și instituțiile publice de cultură pot organiza cu acest prilej acțiuni cultural-științifice dedicate românilor care au fost victime ale violențelor din acea perioadă.

Memoria părintelui Aurel Munteanu și a martirilor este păstrată și prin manifestările comemorative organizate anual la Huedin. De-a lungul anilor, protopopului i-au fost dedicate numeroase articole, studii, volume, precum și o piesă radiofonică.

Foto credit: Radio Renașterea

Ai un minut? Atât îți ia să parcurgi 5 știri esențiale publicate ieri pe Basilica.ro.

Maica Domnului a fost chip al smereniei desăvârșite: Mitropolitul Teofan la hramul Mănăstirii Vorona

„Chip al smereniei desăvârșite, al ascultării și al slujirii depline a fost Maica Domnului”, a subliniat marți Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, la hramul Mănăstirii Vorona din județul Botoșani.

Citește mai mult. 

Episcopul Veniamin la hramul istoric al Mănăstirii Sihăstria: Să medităm la smerenia și rugăciunea Maicii Domnului

„Să medităm la smerenia și rugăciunea Maicii Domnului”, i-a îndemnat marți Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, pe credincioși la hramul istoric al Mănăstirii Sihăstria.

Citește mai mult. 

Pr. Alexandru Balaban concurează la MasterChef, ca să construiască un așezământ pentru copii și mame

Părintele Alexandru Balaban de la Parohia Dăeni, județul Tulcea, concurează la MasterChef România. Clericul a declarat că-și propune să câștige, pentru a putea realiza un nou proiect social.

Citește mai mult. 

Vechile bisericuțe din lemn, printre cele mai vizitate obiective turistice din Maramureș pe durata verii

Bisericile de lemn din Maramureș aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO și cele aflate în circuitul bisericilor din Transilvania au fost printre cele mai vizitate obiective turistice din județ în sezonul de vară, potrivit președintelui Asociației Naționale pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), filiala Maramureș, Livia Sima, citată de Agerpres.

Citește mai mult. 

PS Timotei Prahoveanul despre aducerea moaștelor Sfintei Ana la București: O mare binecuvântare pentru întreaga țară

Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor a subliniat miercuri că aducerea moaștelor Sfintei Ana în Capitală reprezintă „o mare binecuvântare pentru întreaga țară și mai ales pentru familiile care nu au copii, dar care doresc să aibă”.

Citește mai mult. 

Calendar Ortodox, 10 septembrie

Sf. Mc. Minodora, Mitrodora și Nimfodora

Sf. Mc. Minodora, Mitrodora și Nimfodora (+ 305) au fost surori și au trăit în timpul împăratului Maximian (285-305). S-au născut în Bitinia (Asia Mică). S-au retras în viață sihăstrească pe un deal înalt și își trăiau viața acolo în post și rugăciune.

În timpul persecuției declanșate de împărații Dioclețian și Maximian, guvernatorul orașului Bitinia, Fronton, le-a arestat deoarece au refuzat să aducă jertfă idolilor. În urma interogatoriului la care au fost supuse, nedorind să renunțe la credința creștină, au fost supuse numeroaselor suplicii. Sfânta Minodora fiind bătută cu toiage a trecut la cele veșnice.

Pentru a le convinge să se lepede de credința creștină pe sfintele Mitrodora și Nimfodora, guvernatorul Fronton a poruncit ca să aducă trupul surorii lor, ca înfricoșându-se să apostazieze. Însă, sfintele fecioare au rămas statornice în credință și, îndurând multe chinuri, au primit moarte mucenicească. Pe locul unde au fost îngropate sfintele mucenițe, în vremea Sfântului Constantin cel Mare s-a ridicat un lăcaș de cult.

Tropar Glasul 4

Valurile cele întreite ale chinurilor şi moarte amară, pentru viaţa cea veşnică aţi schimbat, sfintelor muceniţe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceea, cu sabia fiind tăiate, urmaţi acum Mielului Celui înjunghiat şi vă rugaţi pentru cei ce cinstesc sfinţită pomenirea voastră.

Mineiul mai menționează la această dată și pomenirea:

• Sf. Pulheria împărăteasa;
• Sf. Apostoli Apelie, Luca și Clement;
• Sf. Mc. Ia;
• Sf. Petru, Episcopul Niceei