Ana Guțu
Educație. Politică. Societate.
Sun, 23 Aug 2026 16:39:20 +0000
en-US
hourly
1
/wp-content/uploads/2024/10/cropped-drapel-test-5-4-xport-e1727785387656-32x32.jpg
Ana Guțu
32
32
Pactul criminal din 1939
/2026/08/23/pactul-criminal-din-1939/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=pactul-criminal-din-1939
Sun, 23 Aug 2026 16:39:20 +0000
/?p=6114
Pactul Ribbentrop–Molotov și consecințele sale încă nesoluționate. La 23 august 2026 se împlinesc 87 de ani de la semnarea odiosului Pact Ribbentrop–Molotov, cunoscut, în esență, drept Pactul Hitler–Stalin. La 23 august 1939, miniștrii de externe ai Germaniei naziste și ai Uniunii Sovietice au semnat un document care avea să schimbe dramatic destinul Europei de Est […]
The post Pactul criminal din 1939 first appeared on Ana Guțu.]]>
Pactul Ribbentrop–Molotov și consecințele sale încă nesoluționate.
La 23 august 2026 se împlinesc 87 de ani de la semnarea odiosului Pact Ribbentrop–Molotov, cunoscut, în esență, drept Pactul Hitler–Stalin. La 23 august 1939, miniștrii de externe ai Germaniei naziste și ai Uniunii Sovietice au semnat un document care avea să schimbe dramatic destinul Europei de Est și, în mod direct, destinul cetățenilor Republicii Moldpva de azi.
Pactul și, mai ales, protocolul său secret, au împărțit sfere de influență între cele două regimuri totalitare și au creat premisele pentru ocuparea unor teritorii și pentru destrămarea unor state.
1. Pactul Hitler–Stalin a stat la baza unei noi împărțiri teritoriale a Europei de Est.
În urma acestui pact, Uniunea Sovietică a ocupat țările baltice și a anexat Basarabia în 1940. Teritoriul dintre Prut și Nistru, care intrase în componența Imperiului Rus în 1812, revenise României în 1918, în urma actului de Unire.
În 1940, însă, destinul Basarabiei a fost din nou decis de două regimuri totalitare. Înțelegerea dintre Hitler și Stalin a făcut posibilă revenirea teritoriului dintre Prut și Nistru sub control sovietic.
De aceea, atunci când vorbim despre ocupația sovietică, este necesar să discutăm deschis despre caracterul său imperial și comunist și despre rolul determinant al Rusiei în acest proces.
2. Consecințele Pactului Ribbentrop–Molotov nu au fost încă pe deplin lichidate.
O metaforă folosită uneori de unioniști este aceea de „Republică Moldova – Ribbentrop–Molotov”. Dincolo de formulare, această metaforă exprimă o realitate politică: una dintre principalele consecințe ale pactului rămâne nesoluționată, și anume – România un și-a recăpătat teritoriile sale de la Est de Prut.
Statele baltice și-au redobândit independența și au revenit la propriile tradiții statale și constituționale. Republica Moldova, în schimb, după 35 de ani de independență, nu a închis toate dosarele istorice și politice legate de ocupația sovietică. Aici apare una dintre marile dileme ale Republicii Moldova: statalismul versus unionismul.
Prima opțiune susține consolidarea Republicii Moldova ca stat independent și integrarea sa în Uniunea Europeană în această calitate. A doua consideră că una dintre consecințele Pactului Ribbentrop–Molotov trebuie lichidată prin reunirea teritoriului dintre Prut și Nistru cu România.
3. Republica Moldova are nevoie de o condamnare juridică și instituțională a crimelor comunismului.
La 35 de ani de independență, trebuie să facem un bilanț: ce s-a făcut, ce nu s-a făcut și ce trebuie făcut în continuare?
Una dintre cele mai importante lacune este, în opinia mea, absența unei legislații complexe și durabile prin care crimele regimului comunist sovietic să fie condamnate în mod explicit.
În 2012, în perioada guvernării Alianței pentru Integrare Europeană, a fost creată o comisie de istorici care a elaborat un raport amplu privind crimele comunismului. În Parlament a fost prezentat un rezumat al raportului și a fost adoptată o hotărâre politică prin care crimele comunismului erau condamnate, iar simbolurile comuniste erau interzise.
Ulterior, hotărârea a fost contestată la Curtea Constituțională și declarată neconstituțională, în contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare.
Nu este suficient să judecăm retrospectiv acea decizie. Problema fundamentală rămâne însă actuală: Republica Moldova are nevoie de un cadru juridic clar pentru condamnarea crimelor regimului comunist sovietic.
4. Este necesară o instituție specializată pentru studierea crimelor comunismului.
În perioada în care eram deputat în Parlamentul Republicii Moldova, am sesizat președinția Republicii Moldva (președinte al Republicii Moldova era Nicolae Timofti) și am propus crearea unui Institut pentru Studierea Crimelor Comunismului. Inițiativa nu a fost acceptată.
Aceasta nu înseamnă că istoricii din Republica Moldova nu au făcut cercetări importante. Dimpotrivă, există numeroase lucrări științifice bazate pe documente de arhivă, care descriu represiunile politice și genocidu : deportările, foametea organizată, exterminarea ”dușmanilor poporului” de către NKVD și alte forme de crime genocidare.
Problema este că aceste cercetări trebuie să primească și o dimensiune instituțională și juridică și să fie utilizate în calitate de rechizitoriu împotriva regimului comunist/sovietic/rusesc, inlcusiv pentru a cere Rusiei despăgubiri materiale.
Astfel, este necesar un proces național de documentare și condamnare a crimelor comunismului. Un asemenea demers ar putea crea premisele pentru recunoașterea juridică a crimelor și, ulterior, pentru formularea unor revendicări față de Federația Rusă, considerată succesoare juridică a Uniunii Sovietice.
5. Republica Moldova trebuie să instituționalizeze memoria victimelor regimului comunist.
Inițiativa Ministerului Culturii privind recunoașterea foametei organizate și comemorarea victimelor sale reprezintă, în opinia mea, un pas important.
Totuși, acesta nu este suficient. La 23 august este comemorată memoria victimelor tuturor regimurilor totalitare. Republica Moldova are nevoie însă de o abordare proprie și coerentă a istorii recente. Memoria victimelor trebuie să se reflecte în legislație, în educație, în instituții, în cercetare și în spațiul public.
6. Data de 28 iunie 1940 și problema ocupației sovietice trebuie abordate fără ambiguități.
În 2010, Mihai Ghimpu, în calitate de președinte interimar, a emis un decret prin care ziua de 28 iunie 1940 era declarată zi a ocupației sovietice.
Decretul a fost ulterior declarat neconstituțional.
Eu consider că asemenea decizii demonstrează existența unei probleme mai largi: ambiguitatea instituțională în raport cu istoria recentă a Republicii Moldova. O societate nu își poate construi identitatea în mod coerent dacă evită să numească și să analizeze faptele istorice care i-au determinat existența.
7. Republica Moldova are nevoie de o legislație a lustrației și de o politică coerentă de decomunizare O altă lacună importantă este lipsa unei legi a lustrației. În opinia mea, persistența unor structuri și mentalități provenite din vechiul sistem comunist reprezintă unul dintre motivele pentru care procesul de decomunizare a rămas incomplet. De aceea, condamnarea comunismului nu trebuie redusă la declarații simbolice. Ea trebuie să producă efecte juridice și instituționale.
8. Terminologia juridică și istorică trebuie să fie precisă.
În documentele publice se utilizează frecvent expresia „crimele stalinismului”.
Consider că această formulare este insuficientă. Crimele nu au fost rezultatul exclusiv al acțiunilor unei singure persoane. Ele au fost produse de un sistem politic, instituțional și represiv.
Formularea corectă trebuie să fie ”crime ale regimului comunist sovietic rusesc, cu accent pe caracterul imperial și rusesc al ocupației în teritoriul dintre Prut și Nistru. Terminologia contează, deoarece ea determină și modul în care sunt construite politicile publice, legislația și memoria colectivă.
9. Reabilitarea victimelor regimului comunist sovietic rusesc trebuie extinsă și la victimele represiunii economice.
Republica Moldova dispune de o legislație privind victimele represiunilor politice, însă eu consider că aceasta este insuficientă. Nu doar deportările și arestările au reprezentat forme de represiune. Confiscarea proprietăților și exproprierea pământurilor au afectat profund societatea basarabeană, în special populația rurală. Represiunea economică trebuie analizată și ea ca formă de represiune politică. În consecință, urmașii persoanelor ale căror proprietăți au fost confiscate ar trebui să beneficieze de mecanisme clare de recunoaștere, reabilitare și, după caz, de restituire sau compensare.
Experiența României demonstrează că recuperarea proprietăților confiscate de regimul comunist trebuie transformată într-un proces instituțional.
Republica Moldova ar trebui să examineze posibilitatea adoptării unei legislații proprii privind restituirea și compensarea proprietăților confiscate în perioada regimului comunist. Este o problemă de justiție istorică, dar și de respect pentru dreptul la proprietate, consfințit în Cinvenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărei Republica Moldova este parte.
10. Unirea Republicii Moldova cu România este, în viziunea mea, soluția finală pentru lichidarea consecinței Pactului Ribbentrop–Molotov.
Consecința Pactului Ribbentrop–Molotov care rămâne nesoluționată și azi – este divizarea românilor în două state. Din această perspectivă, reunirea Republicii Moldova cu România soluția politică și juridică pentru absolut toate problemlele cetățenilor Republicii Moldova – din perspectiva securității, stabilității politice și economice.
Unirea Republicii Moldova cu România reprezintă singura cauză politică fundamentală pentru care merită continuată lupta în Republica Moldova.
The post Pactul criminal din 1939 first appeared on Ana Guțu.]]>
TROMPETELE DEZUNIRII NOASTRE
/2026/06/14/trompetele-dezunirii-noastre/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=trompetele-dezunirii-noastre
Sun, 14 Jun 2026 19:44:29 +0000
/?p=6110
TROMPETELE DEZUNIRII NOASTRE 14.06.2026 O zicere în cadrul zgomotosului congres al PAS mi-a confirmat presupunerile mele a propos de următorul fenomen: în spațiul public, în ultimul timp, este vehiculată cu intensitate ideea superiorității clasei politice dintre Prut și Nistru în raport cu cea din. România. Explic: narațiuni în adresa României precum ”luați exemplu […]
The post TROMPETELE DEZUNIRII NOASTRE first appeared on Ana Guțu.]]>
TROMPETELE DEZUNIRII NOASTRE
14.06.2026
O zicere în cadrul zgomotosului congres al PAS mi-a confirmat presupunerile mele a propos de următorul fenomen: în spațiul public, în ultimul timp, este vehiculată cu intensitate ideea superiorității clasei politice dintre Prut și Nistru în raport cu cea din. România. Explic: narațiuni în adresa României precum ”luați exemplu de la politicienii PAS din Republica Moldova”, ”faceți digitalizarea ca în Republica Moldova”, ”luptați împotriva corupției așa cum face Maia Sandu în Republica Moldova”, ”combateți războiul hibrid al rusiei așa cum face PAS în Republica Moldova”, ”reformați justiția așa cum a reformat-o PAS în Republica Moldova”, și tot așa în același stil.
Inițial am crezut că sunt mesaje singulare, precum de exemplu, cel al lui Valeriu Pașa, ”eminent” expert și tocător de fonduri europene, un neică nimeni, fără vreo carieră profesională în spate, ajuns în mafia ONG-urilor grație faptului că i-a slujit pe liderii politici de aici, de la Filat până la Maia Sandu. Acest tip încă de prin 2020 se tot perinda prin mediile din România și din Republica Moldova în calitate de mare știutor al realităților dintre Prut și Nistru, aceste medii fiind practic obligate să-l promoveze, pentru Pașa trebuia ”să livreze” ceva după atâtea fonduri internaționale ingurgitate. Astfel, Pașa îi făcea din deget României, învinuind-o de toate relele câte i s-au întâmplat teritoriului dintre Prut și Nistru – oligarhie, stat capturat și alte baliverne ong-iste. Criticile la adresa României, aduse cu un aer de guru, sunt pur și simplu dezgustătoare – repet, acest om nu a făcut nimic la viața lui, decât să se încleșteze ca o ploșniță în sacii cu bani ai donatorilor de fonduri. Pașa are pașaport românesc.
Dar, în același rând cu Pașa au început să răsune și alte voci, mai bine zis, trompete zornăitoare. O trompetă cu pretenții de mare ”dregător de opinii” este și Ion Sturza. Un restanțier la limba română (noroc de ChatGPT care îi redactează/corectează postările în ultimul timp), fost premier în gubernie, acum mare businessman ajuns milionar din mila lui Dinu Patriciu, pentru care Sturza a intermediat în calitate de vorbitor de limbă rusă o tranzacție petrolieră multimilionară către kazahi. Sturza este stabilit bine merci în România, acolo își întâlnește bătrânețile, acolo mai face niște bani, dar (sic!) povățuiește politicienii PAS și, desigur, cântă la trompetă ditirambi în adresa președintei Maia Sandu. Omul le știe pe toate! Dar a cam uitat să întoarcă datoria către România pentru energia electrică furnizată în Republica Moldova în 1999, pe timpul când era prim-ministru. Sturza are pașaport românesc. Este anti-unionist, și, aidoma lu Pașa, tot îi dă sfaturi României cum să învețe de la Republica Moldova să trăiască!
Voi lăsa în umbră numele altor pigmei ong-iști, reprezentanți ai instituțiilor statului, mass-media, care ”livrează” discursuri publice, dorind să acrediteze superioritatea Republicii Moldova asupra României în orice domeniu.
Revin la congresul PAS de azi. Nu l-am urmărit, dar, în prim planul informațiilor a apărut zicerea lui Constantin Cheianu, citez ad literam: ”România, fiind de aproape 20 de ani în UE, a perpetuat un model de stat de care noi (adică Republica Moldova) am scăpat în 2019” (adică a picat PD cu Plahotniuc și a venit coaliția Dodon /PSRM – Sandu/PAS). Ce să zic? E mare dar de la Dumnezeu să îmbătrânești și să nu-ți pierzi mințile. Constantin Cheianu este scriitor, a ajuns deputat PAS în 2025, dar și-a dat seama repede că e mult mai ușor să faci scheciuri/glumițe pe la TV decât să-ți asumi decizii politice în parlament, și, a făcut ce a putut mai bine – și-a depus mandatul.
Vai, domnule Cheianu, cât e de genială Republica Moldova! Din 2019 se revarsă râuri de bunăstare pe drumurile sale spintecate, care, oricum duc la aeroportul internațional Chișinău de unde sute de mii de cetățeni moldoveni o iau razna prin lumea mare. Dar ce onestă a devenit Republica Moldova sub PAS! Șeful poliției guberniale are palate de milioane pe salariul său de polițist cinstit, procurorul general cultivă mii de euro prin murăturile din beci, funcționarii guvernamentali primesc donații grase de la bietele rude amărâte, etc.etc.etc. Da ce reforme a antamat Republica Moldova în justiție! Dreptatea se face din frică și mai cu seamă în favoarea celor de la putere….
Constantin Cheianu are și el pașaport românesc.
Acum să vă prezint și următorul personaj, jurnalist ”redutabil”, care are mereu opinie ce coincide cu cea a guvernării PAS – Vitalie Călugăreanu. Omul a făcut pasiune în a arunca mereu săgeți de critică acidă în adresa României – urmăriți-i postările și materialele pe DW. Subtitlul în materialul pe marginea congresului PAS scris azi pentru DW: ”România criticată pentru corupție la congresul PAS”. Din curiozitate am deschis articolul să văd cui aparține critica. Și desigur, am râs cu poftă: Călugăreanu a făcut referință la zicerea lui Cheianu! Știam că la congres a participat și Ilie Bolojan, și Siegfried Mureșan, inițial mă gândisem că poate ei au criticat România…Nu! Ei, ce mai, au moldovenii și ei nădragi! Se dau mari și tari! Aloha, Soroca și Palma de Mallorca! Să le arătăm noi românașilor cum e treaba cu justiția, cu vetting -ul, cu reziliența și războiul hibrid! Cum să nu! Chiar dacă mișună instituțiile statului de agenți de influență ai kremlinuluii fascist, chiar dacă aceștia au ajuns deputați în parlament, consiliază președinția, au fost trimiși ambasadori pe aiurea, emit /publică nestingherit direct din Chișinău, chiar dacă gubernia dintre Prut și Nistru mai e membră CSI, iar centrul (in)culturii ruse funcționează ca în magadan – totul e ok! România este de vină! De ce ne dă energie când riscăm să ne pomenim cu fundul pe tizic? De ce le dă burse tinerilor? De ce le dă cetățenie românească și indemnizații copiilor de aici?
M-am gândit ce metaforă să lipesc pe fruntea acestor ”trompete”, care aclamă superioritatea Republicii Moldova în raport cu România. Coloană a cincea avem – descendenții prostituatelor ”de căruță” și ai ocupanților ruși. În opinia mea, indivizii, unii pretins sofisticați, lansează acest discurs în spațiul public deloc întâmplător. În virtutea intensificării discuțiilor despre Unirea Republicii Moldova cu România, inclusiv la nivel internațional, cu siguranță există o filieră instituțională internațională, cândva lansată în 2007 pe axa Berlin – Moscova (faimoasa întâlnire Merkel – Medvedev), care nu dorește Unirea și acționează prin toate mijloacele pentru a împiedica expansiunea subiectului Unirii Republicii Moldova cu România ca soluție juridico-politică viabilă în actuala conjunctură regională. Acest fapt se resimte inclusiv prin opiniile unor ”experți” de tot soiul, aparent onorabili, invitați în mediile din Republica Moldova și România. ”Trompete ale dezunirii noastre” sunt în deplin consens cu discursul moldovenist al lui Dodon, diferența constând doar în ambalaj: acum a venit vremea moldovenismului european. Că ce mai – Aloha, Soroca și Palma de Mallorca. Viva Moldova, buricul pământului, dricul civilizației, muma vettingului, gubernia cognitivă a rezilienței și a …..impotenței. Dixit.
The post TROMPETELE DEZUNIRII NOASTRE first appeared on Ana Guțu.]]>
GRAȚIEREA ÎNTRE MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ
/2026/02/24/gratierea-intre-milostivenie-si-responsabilitate-politica/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=gratierea-intre-milostivenie-si-responsabilitate-politica
Tue, 24 Feb 2026 17:06:31 +0000
/?p=6102
GRAȚIEREA ÎNTRE MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ În spațiul public din Republica Moldova a izbucnit recent un scandal de proporții, după o operațiune desfășurată de instituțiile coercitive ucrainene, cu sprijinul autorităților moldovenești. Mai multe persoane, cetățeni ai Republicii Moldova, au fost arestate sub acuzația că ar fi fost implicate în activități coordonate de agenți ai Kremlinului, […]
The post GRAȚIEREA ÎNTRE MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ first appeared on Ana Guțu.]]>
GRAȚIEREA ÎNTRE MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ
În spațiul public din Republica Moldova a izbucnit recent un scandal de proporții, după o operațiune desfășurată de instituțiile coercitive ucrainene, cu sprijinul autorităților moldovenești. Mai multe persoane, cetățeni ai Republicii Moldova, au fost arestate sub acuzația că ar fi fost implicate în activități coordonate de agenți ai Kremlinului, fiind instruite pentru a comite atentate asupra unor oficiali ucraineni.
Elementul care a provocat cea mai mare indignare nu a fost însă doar amploarea operațiunii, ci faptul că unul dintre cei arestați fusese grațiat în aprilie 2022 prin decret prezidențial de președinta Republicii Moldova Maia Sandu. Persoana respectivă avea antecedente penale pentru trafic de droguri, fusese condamnată în Rusia la 11 ani de închisoare și ulterior extrădată în Republica Moldova pentru a-și continua pedeapsa. Cu toate acestea, a fost inclusă într-un decret de grațiere, care a vizat peste 20 de persoane, dintre care mai multe aveau condamnări legate de traficul de droguri.
Tăcerea instituțiilor și căutarea vinovaților
După apariția informațiilor, reacțiile oficiale au întârziat. Președinția Republicii Moldova, cu întârziere, a emis un comunicat considerat de mulți drept insuficient, iar dezbaterea s-a mutat rapid pe rețelele de socializare. Acolo, discuția s-a polarizat: unii au cerut explicații directe din partea șefei statului, alții au încercat să identifice vinovați în alte zone – Comisia de grațiere, consilieri prezidențiali, procurori sau foști demnitari.
S-a invocat faptul că solicitările de grațiere ar fi venit încă din 2021 din partea Procuraturii Generale, iar ulterior ar fi fost reconfirmate. În argumentația prezentată la momentul respectiv s-ar fi menționat inclusiv ipoteza că persoana condamnată ar fi fost victima traficului de ființe umane. ONG-ul La Strada, condud mulți ani de Ana Revenco, specializat în materie de trafic de ființe umane, ar fi susținut această teză printr-un document oficial. A se nota : Ana Revenco în 2022 era ministru al afacerilor interne al guvernului PAS, iar actualmente este în fruntea STRATCOM – o instituție recent creată pentru a combate dezinformarea.
Cu toate acestea, întrebarea centrală rămâne: cine poartă responsabilitatea finală pentru semnarea decretului de grațiere?
Grațierea – între tradiție juridică și responsabilitate morală
Instituția grațierii are rădăcini istorice adânci, provenind din dreptul roman și fiind preluată ulterior în sistemele juridice europene. Inițial, grațierea era un act de clemență al monarhului, un instrument de milostivire față de condamnați, menit să demonstreze puterea și generozitatea suveranului.
În democrațiile moderne, dreptul de grațiere este atribuit, de regulă, președintelui. Deși, există comisii consultative și proceduri administrative, decizia finală aparține șefului statului. Tocmai de aceea, fiecare decret de grațiere presupune o analiză atentă a dosarului, a antecedentelor și a riscurilor potențiale.
Într-un context, în care Republica Moldova se confruntă cu o problemă gravă a consumului și traficului de droguri, iar securitatea regională este fragilă din cauza războiului din Ucraina, orice act de clemență acordat unor persoane condamnate pentru infracțiuni grave capătă o încărcătură suplimentară.
Războiul informațional și manipularea percepțiilor
Cazul a scos la iveală și o altă problemă: climatul tensionat al dezbaterii publice. În locul unei analize raționale, discuțiile au degenerat adesea în atacuri, etichetări și acuzații reciproce. Termeni precum „război cognitiv” sau „propagandă” sunt frecvent invocați, însă esența rămâne aceeași: societatea este profund afectată de lipsă de educație și analfabetism funcțional.
Critica deciziilor politice nu ar trebui să fie echivalată cu ostilitatea față de stat, după cum susținerea unui lider nu ar trebui să excludă dreptul la întrebări legitime. O democrație funcțională se bazează pe transparență, responsabilitate și capacitatea de a admite greșeli.
Contextul mai larg: securitate, reforme și direcția strategică
Scandalul grațierii se suprapune peste un context geopolitic extrem de complicat. Ucraina se află în plin război, iar Republica Moldova este expusă constant riscurilor hibride și influenței rusești. În același timp, problemele interne – depopularea, criza din educație, lipsa reformelor administrative profunde – alimentează percepția unei stagnări sau chiar degradări instituționale.
În acest cadru, orice decizie controversată devine un simbol al nemulțumirilor acumulate. Pentru o parte a societății, cazul grațierii nu este un incident izolat, ci expresia unei guvernări percepute ca fiind incoerentă sau insuficient de fermă în raport cu amenințările la adresa securității naționale.
Nevoia de responsabilitate și luciditate
Grațierea este, prin definiție, un act de milă. Însă mila nu poate exclude prudența, mai ales atunci când este vorba despre persoane condamnate pentru infracțiuni grave. Responsabilitatea finală aparține celui care semnează decretul, chiar dacă recomandările vin din partea altor instituții.
În același timp, dezbaterea publică trebuie să rămână una civilizată și argumentată. Critica, gândirea critică și analiza lucidă sunt semne ale unei societăți vii. Idolatrizarea necondiționată a liderilor politici sau demonizarea automată a criticilor nu ajută la consolidarea statului de drept.
Republica Moldova traversează o perioadă decisivă pentru viitorul său. Într-un context regional marcat de război și instabilitate, fiecare decizie politică are consecințe majore. Tocmai de aceea, transparența, responsabilitatea și coerența trebuie să fie reguli, nu excepții.
The post GRAȚIEREA ÎNTRE MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ first appeared on Ana Guțu.]]>
Perciun-lichidatorul și Dodon – românofobul.
/2026/02/06/perciun-lichidatorul-si-dodon-romanofobul/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=perciun-lichidatorul-si-dodon-romanofobul
Fri, 06 Feb 2026 06:52:02 +0000
/?p=6099
Ochiul Inteligent – Ediția 98 Dragi privitori, bine v-am regăsit la ediția a 98-a a Ochiului Inteligent. Astăzi voi vorbi despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și despre evenimentele de ultimă oră de pe scena politică: ce se mai petrece la Guvern, ce face Maia Sandu și, inevitabil, voi începe cu așa-zisele reforme […]
The post Perciun-lichidatorul și Dodon – românofobul. first appeared on Ana Guțu.]]>
Ochiul Inteligent – Ediția 98
Dragi privitori,
bine v-am regăsit la ediția a 98-a a Ochiului Inteligent. Astăzi voi vorbi despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și despre evenimentele de ultimă oră de pe scena politică: ce se mai petrece la Guvern, ce face Maia Sandu și, inevitabil, voi începe cu așa-zisele reforme promovate de ministrul Educației, Dan Perciun.
Ieri, în ședința de Guvern, Dan Perciun a propus – și a dus până la capăt – absorbția Universității din Cahul de către Universitatea Tehnică a Moldovei, în pofida faptului că cele două academii de științe, din Republica Moldova și din România, s-au pronunțat ferm împotriva acestei decizii. Ambele au insistat asupra necesității păstrării Universității din Cahul ca instituție distinctă, un centru de românism, o universitate care de peste 20 de ani activează într-un consorțiu cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
Cu toate acestea, ministrul Perciun a impus această inițiativă. Îmi pare sincer rău că motivațiile politice ale acestei fuziuni au fost înțelese inclusiv în România și că, prin acest gest, Dan Perciun nu a făcut decât să-și scoată în evidență – îmi asum această afirmație – românofobia, chiar dacă este român cu acte în regulă.
Peste Prut, reacțiile au fost dure: comentatori politici, academicieni, avocați, rectori de universități. Și totuși, acest tânăr ministru, care nu are în palmaresul său nicio lecție predată în fața elevilor sau a studenților, care nu este și nu a fost niciodată pedagog, a mers înainte. Exact ca Maia Sandu în perioada în care a fost ministru al Educației: fără experiență didactică, dar rămasă în memoria colectivă prin introducerea camerelor la bacalaureat și prin închiderea a zeci de școli.
O localitate fără școală este o localitate fără oameni. Unde nu sunt oameni, nu există viață economică, nu există inițiativă, iar statul dispare. Republica Moldova ajunge tot mai mult să semene cu un stat-oraș, în care viața pulsează aproape exclusiv la Chișinău.
Revenind la Dan Perciun, această fuziune reprezintă o încăpățânare dusă până la extrem. Eu o numesc un atac de tip „raider” asupra sistemului de învățământ superior. Dacă absorbția Universității Agrare de către Universitatea Tehnică a putut fi, într-o anumită măsură, justificată, absorbția Universității din Cahul este un gest antiromânesc evident.
În același context, foarte curând va avea loc concursul pentru funcția de rector al Universității de Stat din Moldova. Profesorul Igor Șarov, un opozant al actualului ministru și al inițiativelor sale lipsite de bun-simț academic, nu va mai candida. Este limpede că PAS și Ministerul Educației vor încerca să-și impună propriul candidat.
Se vehiculează deja numele Aureliei Hanganu, actuala șefă a Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare, fost rector al Universității Academiei de Științe – o instituție artificială, creată în perioada comunistă și ulterior absorbită de USM. În prezent, această agenție funcționează anevoios, cu salarii mici, personal insuficient și cercetare aproape inexistentă, iar doamna Hanganu este prezentată drept „soluția” pentru rectoratul USM.
Raportul de forțe la USM este aproape egal: aproximativ 800 de profesori și peste 800 de cercetători proveniți din structurile Academiei de Științe. Acești cercetători, deconectați de procesul didactic, dar dependenți de bugetele alocate de Agenția condusă de doamna Hanganu, vor fi, cel mai probabil, mobilizați în favoarea ei. Așa se face „raiderism” în învățământul superior.
Problemele reale ale sistemului sunt însă altele: lipsa armonizării cu legislația UE și a României, un nomenclator al specialităților complet depășit, durate ale studiilor care nu respectă modelul Bologna, un Cod al Educației anacronic, cu două trepte de doctorat, exact ca în Rusia.
Profesorii universitari nu au beneficiat de majorări salariale din 2018. Abia din 1 septembrie 2025 indemnizațiile pentru titlurile științifice au crescut ușor. În acest context, Dan Perciun vine cu o aroganță proverbială și le dă lecții rectorilor și profesorilor, cu excepția rectorului Viorel Bostan, care, prin modificarea Codului Educației, se pregătește pentru un al treilea mandat.
La toate acestea se adaugă intenția ministrului de a introduce manuale de matematică din Estonia, traduse, ignorând complet România și tradiția gândirii matematice românești. Această ostilitate față de România nu mai poate fi ignorată.
Dincolo de Dan Perciun, s-a remarcat în aceste zile și Igor Dodon, care a declanșat o campanie agresivă împotriva unioniștilor, plină de panouri publicitare finanțate, cel mai probabil, din bani publici. Întrebarea nu este din ce bani face Dodon campanie, ci cum este posibil ca un personaj cercetat pentru trădare de patrie să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Dodon trebuie judecat penal pentru discursul său pro-Kremlin, pentru negarea războiului fascist al Rusiei împotriva Ucrainei și pentru subminarea statului. El ar trebui lipsit de cetățenie și expulzat, așa cum procedează statele baltice.
Republica Moldova este infestată de coloana a cincea. Agenți ai Kremlinului sunt prezenți în mass-media, în Parlament, în spațiul public, iar instituțiile statului par paralizate. În timp ce Ucraina luptă pe două fronturi – militar și intern –, la noi această caracatiță este lăsată să prospere.
Așa-numitul centru „Stratcom”, cu un buget anual de 20 de milioane de lei, ajunge să declare că unionismul ar fi o amenințare la adresa securității statului. Este o aberație. Unirea Republicii Moldova cu România, până la frontiera administrativ controlată de pe Nistru, nu este o amenințare, ci o necesitate urgentă.
Integrarea europeană este departe, iar Republica Moldova face prea puțin pentru a-și accelera parcursul. Unirea este singura soluție reală pentru salvarea acestui stat.
Dragi privitori, mă opresc aici.
Unirea Republicii Moldova cu România este soluția.
Așa să ne ajute Dumnezeu.
The post Perciun-lichidatorul și Dodon – românofobul. first appeared on Ana Guțu.]]>
Epsteiniada – “eroi” și concluzii.
/2026/02/06/epsteiniada-eroi-si-concluzii/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=epsteiniada-eroi-si-concluzii
Fri, 06 Feb 2026 06:46:10 +0000
/?p=6097
Ochiul Inteligent – Ediția 97 din 05.02.2026 Dragi privitori, vă invit să urmăriți cea de-a 97-a ediție a rubricii Ochiul Inteligent. După o analiză atentă a tuturor informațiilor apărute în ultimele zile despre afacerea Epstein, am decis să prezint propria mea evaluare asupra a ceea ce s-a întâmplat și asupra semnificației acestui caz. Jeffrey Epstein, […]
The post Epsteiniada – “eroi” și concluzii. first appeared on Ana Guțu.]]>
Ochiul Inteligent – Ediția 97 din 05.02.2026
Dragi privitori,
vă invit să urmăriți cea de-a 97-a ediție a rubricii Ochiul Inteligent. După o analiză atentă a tuturor informațiilor apărute în ultimele zile despre afacerea Epstein, am decis să prezint propria mea evaluare asupra a ceea ce s-a întâmplat și asupra semnificației acestui caz.
Jeffrey Epstein, cunoscut ca apropiat al unor oameni extrem de influenți ai lumii, deținea o insulă în largul Statelor Unite, unde se desfășurau activități criminale grave. A fost condamnat pentru pedofilie la începutul anilor 2000, dosarul fiind ulterior închis. A fost din nou arestat în 2008–2009 și a executat doar 13 luni de detenție pentru aceleași infracțiuni.
Așa-numitele „fișiere Epstein” au constituit inclusiv un subiect de campanie politică pentru Donald Trump, actualul președinte al Statelor Unite. Vinerea trecută, Departamentul de Justiție al SUA a publicat aproximativ 3,5 milioane de documente, incluzând sute de mii de materiale video și o cantitate uriașă de corespondență. Ministrul Justiției a recunoscut că documentele au fost prelucrate în grabă, iar unele victime ale abuzurilor sexuale s-au revoltat, deoarece fețele lor nu au fost protejate corespunzător.
Cine a fost, de fapt, Epstein? După consultarea mai multor surse, cred că publicul are deja o imagine generală. Eu voi face doar o sinteză. Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă astăzi în lume, în jurul acestor fișiere, seamănă cu o otravă cu efect întârziat. Cazul Epstein va fi, fără îndoială, cel mai răsunător scandal al secolului XXI și va sta la baza unei reevaluări profunde a modului în care funcționează lumea.
Epstein nu a fost doar un pedofil. Moartea sa din 2019 – sinucidere sau crimă – rămâne controversată. Partenera sa, Ghislaine Maxwell, se află în detenție și este probabil singura persoană capabilă să depună mărturii decisive. Ea urmează să fie audiată în Senatul SUA.
Epstein avea abilități excepționale de analiză financiară și a creat modele financiare sofisticate. A construit o rețea de exploatare sexuală pentru a compromite și controla persoane extrem de influente. Pe insula sa erau aduse fete minore și băieți pentru divertismentul sexual al celor bogați și puternici. În aceste fișiere apar personalități care până recent erau considerate respectabile, invitate să țină conferințe și prezentate drept elite morale ale lumii.
Trebuie subliniat că documentele publicate nu reprezintă încă concluzii judiciare definitive. Multe informații sunt cenzurate, iar înțelegerea lor necesită analiză atentă. În acest context, apar indicii privind implicarea mai multor servicii de informații internaționale, inclusiv legături cu Rusia, FSB și KGB. Marea întrebare este de ce aceste structuri nu au detonat la timp această „bombă”.
Răspunsul este simplu: banii și puterea. Cei bogați își cumpără adesea impunitatea.
The post Epsteiniada – “eroi” și concluzii. first appeared on Ana Guțu.]]>
Ochiul inteligent ediția 96 din 30.01.2026
/2026/01/31/ochiul-inteligent-editia-96-din-30-01-2026/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=ochiul-inteligent-editia-96-din-30-01-2026
Sat, 31 Jan 2026 13:49:14 +0000
/?p=6095
Dragi privitori, bine v-am regăsit! Astăzi suntem la cea de-a 96-a ediție a rubricii Ochiul Inteligent. Suntem aici în Chișinău și vom vorbi despre evenimentele de ultima oră care s-au întâmplat în Republica Moldova și mai cu seamă la nivel internațional. Un subiect care a circulat foarte intens pe rețelele de socializare a fost […]
The post Ochiul inteligent ediția 96 din 30.01.2026 first appeared on Ana Guțu.]]>
Dragi privitori, bine v-am regăsit! Astăzi suntem la cea de-a 96-a ediție a rubricii Ochiul Inteligent. Suntem aici în Chișinău și vom vorbi despre evenimentele de ultima oră care s-au întâmplat în Republica Moldova și mai cu seamă la nivel internațional.
Un subiect care a circulat foarte intens pe rețelele de socializare a fost cel legat de o cifră impunătoare, 160.000 de cetățenii a Republicii Moldova, care dețin și cetățenia Republicii României și probabil că și-au dorit și carte de identitate românească, deoarece această carte de identitate permite cetățenilor Republicii Moldova cu cetățenia română să aibă și indemnizații pentru copiii din familiile lor să lucreze peste hotare, nestingherit în spațiul occidental. Iar în conformitate cu noile modificări la legislația românescă, mai cu seamă regimul de ședere, acești 160.000 de cetățeni români originari din Republica Moldova s-au dovedit a avea cărți de identitate românești,cu un domiciliu fals, fie fals completament, fie un domiciliu ireal, deoarece au fost constatate adrese prin zona Vasluiului, Iașiului, unde zeci de mii de cetățenii a Republicii Moldova își aveau și ei domiciliul și pentru nimeni nu este secret, dragi privitori, că nu statul român se face vinovat de ceea ce s-a întâmplat, ci în primul rând cetățenii Republicii Moldova care și-au dorit cu orice preț carte de identitate românească și care au mers conștient la această tranzacționalitate cu firmele ce activează la marginea legalității aici în Republica Moldova. Nu este un secret pentru nimeni că foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova și-au redobândit cetățenia cu ajutorul unor avocați, iar acești avocați
Desigur că au fost cumva adunați toți sub umbrela unor firme. Aceste firme activează de foarte mult timp aici în Republica Moldova, iar persoanele care le gestionează practic au devenit multimilionari și desigur că avem toată libertatea de a presupune că aceste firme activează la limita legalității. Au existat tot felul de investigații care au scos la iveală faptul că mulți cetățeni din Rusia, din Ucraina, că n-aveau nicio treabă cu trecutul lor românesc și au redobândit cetățenia română și aveau, bine, mersi și cărți pe identitate.
Dragi privitori, aceste firme niciodată nu au fost cumva atacate în justiția fie moldovinească, fie cea românească, cu mici excepții, desigur, pentru activitatea pe care o desfășoară.
Deoarece ele, la prima vedere, s-ar părea că nu fac nimic grav, ele facilitează procesul de rădobândire a cetățenii prin ajutorul pe care chipurile l-ar oferi cetățenilor Republicii Moldova conștienți de acest fapt și care sunt gata să plătească bani, bani frumoși, vreau să vă spun, pentru ca cetățenia română să fie redobândită cât mai curând. Pe mine personal, ce m-a deranjat, nu doar în această istorie cu cei 160.000 de cetățeni români lipsiți de cartea de identitate sau somați să-și reperfecteze, m-a indignat, în primul rând, poziția civică, în general, a cetățenilor Republicii Moldova care și-au redobândit cetățenia română. La ce mă refer eu? Acești oameni care și-au redobândit cetățenia română și pașaportul românesc, cifra lor se ridică, apropo, la circa 1 milion, poate chiar 1 milion 200 de mii, din păcate, odată cu pașaportul românesc, nu-și asumă identitatea românească. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că, mod deschis, spun că au pașaportul românesc și l-au dorit doar pentru ca să-și îmbunătățească propriile lor condiții de viață materială, pentru a lucra peste hotare,pentru a avea un salariu mai bun, dar nici de cum pentru faptul că se simt români sau că, Doamne fierește, și-ar dori unirea Republicii Moldova cu România. Dusarul, când este prezentat în fața autorităților române, candidatul trebuie să demonstreze și cunoașterea limbiei române. Cumva, funcționarul român depisează dacă acești candidați cunosc limba română, dar, din punctul meu de vedere, nu este suficient. Pentru că, atenție!Pentru a-și redobândi cetățenia română, toți candidații trebuie să prezinte piese justificative, adică documente în original care dovedesc faptul, demonstrează faptul că străbunicii candidatului, bunicii candidatului sau părinții candidatului în funcție de vârstă s-au născut pe timpul României Regale, pe timpul României Mare, adică între 1918-1940. Acum, dacă avem logică, ar trebui să ne întrebăm
Atunci când aduci aceste documente justificative, tu îți dorești cetățenia română și tu prezinți actele de naștere ale străbunilor tăi în România Mare, iar astăzi, în secolul XXI, tu îți dorești naționalitatea română, cetățenia română, dar nu prea îți asumi dorința revenirii sub cupola statului român și a teritoriului în care te-ai născut astăzi și care teritoriul, din păcate, astăzi nu face parte din România. Dacă aș avea putere să schimb legea cetățenii, desigur că astăzi, în conformitate cu toată legislația internațională, dreptul internațional, tot ceea ce înseamnă România stat-membru, ar fi imposibil de modificat în acest sens. Dar eu mi-aș dori foarte mult că odată cu acel mini-examen sau mini-test de cunoaștere a limbii române,
Candidatul să scrie și o declarație pe propria răspundere, cu semnătură, cu dată, cu tot, prin care solicitantul ar spune clar că el pledează pentru unirea Republicii Moldova cu România. Pentru că, fără o asumare, fie chiar și forțată de circunstanțe. Eu cred că acești oameni niciodată nu vor înțelege că cetățenia română, pașaportul românesc, nu este doar un permis material. prin care ei au acces la civilizație, la o viață materială mai bună, la o posibilitate de a lucra și de a câștiga mai bine, la o posibilitate de a-și educa ai lor copii într-un mediu mai sănătos și într-un mediu care le-ar asigura și o profesie bună și posibilitatea de a se realiza.
Acestea sunt reflexiile mele. Un alt fapt care m-a indignat foarte, foarte mult pe rețelele de socializare în aceste zile este atitudinea citățenilor sau, nu știu, nu vreau să le spun influențări, atitudinea unor jurnaliști, persoane, personaje cu pretenții de influențări pe rețelele de socializare care au văzut în acest inciden odiscriminare a cetățenilor Republicii Moldova, a bieților basarabeni, care și așa au pătimit. Păi acei basarabeni români care au pătimit, acei basarabeni români știu foarte bine cine este rusul și de ce trebuie să ne unim cu România. Dar ăștia care pur și simplu și-au perfectat pașapoarte și-au făcut cărți de identitate românești ca să profite de ele, n-au făcut decât să transacționeze propriul lor suflet. Deci, naționalitatea, cetățenia română este în primul rând un act suprem de asumare a identității românești. Pentru că foarte mulți din acești oameni care și-au făcut rost de pașapoarte românești, care și-au redobândit cetățenia română, nu respectă România, blamează România și cu atât mai mult nu-și doresc unirea Republicii Moldova cu România.
Am făcut mai multe campanii electorale pe teritoriul Republicii Moldova pentru că am avut activitate politică în trecut și cu text deschis îi întrebam pe potențialii alegători de ce nu votează în favoarea partidilor unioniste sau partidul unionist pe care îl reprezentam și întrebam dacă aveți pașaport românesc, de ce nu votați? E, că e, da, am pașaport românesc, da, copiii sunt în România, dar nu, nu vreau unirea cu România, vreau să fim aparte.
Și atunci, dragi privitori, apare o întrebare, retorică desigur, dacă prin absurditate am presupune, că mâine, de exemplu, Republica Moldova adopte o legislație prin care se interzice dubla cetățenie. Atenție! Se interzice dubla cetățenie. Întrebarea mea este următoară.
Ce vor alege cetățenii Republicii Moldova? Cetățenia ales pașaportul moldovenesc sau cetățenia pașaportul românesc? Eu cred că răspunsul este foarte clar. Având tankurile rusești în preajmă, dronele și rachetele lor deasupra capului nostru, desigur că cetățenii Republicii Moldova cu dublă cetățenie cu cea românească vor alege pașaportul românesc pentru că pașaportul românesc, cetățenia română, este calea spre libertate, este calea spre emancipare, este calea spre securitate și se vor dezice ușor de cetățenia Republicii Moldova, chiar dacă străduințele actuale partidelor de guvernare, a președintei Maia Sandu și toți cei care sunt în preajma ei, străduințele de a repune Republica Moldova în atenție a întregii lumi, Ele nu vor da nimic și vorbind de pe acest subiect, desigur că revenim, involuntar revenim la afirmațiile președintei Maia Sandu cu privire la votul său într-un eventual referendum pentru unire și că ea ar vota pentru unirea Republicii Moldova cu România.
Acâta oară este un lucru foarte bun că ea ar vota pentru și e un lucru foarte bun că ea a aruncat în spațiul public internațional, regional această chestiune și ea a fost salutată de foarte mulți jurnaliști, influențări din Ucraina. Au fost oripilați doar cei din Rusia și propagandiștii ruși. Din păcate n-a fost decât o fumigenă pentru că nu a avut o continuitate și nu a avut mai cu seama o continuitate
politică, o continuitate legală, legislativă și așa mai departe, pentru că nimeni astăzi nu mai pune problemă organizării acestui referendum sau cum ar trebui să facem ca să pregătim acest referendum, ce ar trebui să facem, că ar trebui să pornim o campanie de promovare a unirii Republicii Moldova cu România, așa cum mi-aș fi dorit eu, desigur, și foarte mulți unioniști, pentru că unioniști au fost înaripați de această zicere a Maia Isandu. Revenind la discursurile politice, desigur că discursul de ultimă oră,
Unul din cele mai discutate este și cel de la Strasburg în cadrul plenului adunării parlamentare a Consiliului Europei și acest discurs al Maie Sanduia a fost invitată. A fost unul de rutină, aș spune eu, pentru că
Am ascultat cu atenție discursul. Ea a folosit din nou niște cifre care au mai figurat într-un discurs al său în fața Parlamentului European. A vorbit despre războiul fierbinte din Ucraina și războiul hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova. Ce nu mi-a plăcut mie personal în acest discurs? Cumva președinta Maia Sandu din nou a lăsat să se strecoară această opinie prepotentă, aș spune eu, precum că Republica Moldova are deja o experiență foarte bună în combaterea războiului hibrid și că a fost un discurs cumva moralizator, că Uniunea Europeană ar trebui să fie mai fermă, să ia decizii. După care a urmat o sesiune de întrebări-răspunsuri. Din acele întrebări, desigur că e foarte interesant că din cele…
Peste 10 întrebări care au fost adresate, pentru că timpul rezervat la APC este foarte scurt, o oră, care cuprinde și discursul și sesiunea de întrebări-răspunsuri, două au vizat afirmația președintei referitoare la votul pentru unirea Republicii Moldova cu România,
A venit o întrebare de la o doamnă deputată din Spania, membra grupului politic Stânga Europeană Unită. Asta ca să vă imaginați, ăștia sunt toți comuniștii, extremiștii de stânga. Iar alta a venit de la un deputat francez, membru în grupul ALDE.
Maia Sandu a evitat să răspundă direct la întrebare. A răspuns la întrebarea despre unire prin aceea că Republica Moldova este ancorată pe percursul său european și va face reforme și așa mai departe cu utilizarea cuvântului reziliență și reformă la patrat, la cub, în miit, în zicit și așa mai departe. Deci într-o terminologie birocratică pe care noi cu toții o cunoaștem. Prin urmare, subiectul unirii a fost cumva deja aruncat într-un colț. Nu mai e nevoie acum să vorbim de unire. Vorbim despre integrarea europeană. Care integrare europeană a fost promisă ucrainei? Țineți minte, s-a vehiculat într-un anumit moment data de 1 ianuarie 2027, data la care Ucraina ar fi urmat să fie admisă în UE.
Și zilele acestea, Cancelarul Germaniei Friedrich Merz a spus că această dată este absolut ireală pentru Ucraina. Ucraina nu poate fi primită în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2027, pentru că există criteriile de la Copenhaga și aceste criterii trebuie respectate, punct, fără virgulă, pentru că Republica Moldova merge la pachet cu Ucraina și în condițiile în care negociările nici nu au început, atenție, negociările nu au început, suntem în anul 2026, cererea de aderare a fost depusă în 2022, o dată conceperea războiului, vara, în 2023, nu știu de ce s-a sperat că se va da start negociărilor, nici pe departe, a trecut și 23, a trecut 24, a trecut și 25, negociările nu au început, iar 1 ianuarie este peste, 2027 este peste 2 ani, evident că până la acea dată nici Ucraina, nici Republica Moldova nu vor putea să devină membre ale Uniunii Europene. Cumva am simțit în discursul Maesandu la APC această impacientare a dumneiei referitoare la aderarea la UE. Sigur că în mod corect dânsa a pus accent pe pericolul rusesc, doar că aderarea la UE și pericolul rusesc nu se află într-o legătură logică, pentru că Uniunea Europeană nu este gata să prezinte sau să oferă o versiune accelerată de aderare a Ucrainei și a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Lucrul ăsta l-a spus și ministrul de externe al Danimar cei zilele acestea. Cumva subiectul este închis, iar noi aici în Republica Moldova am rămas cu ochii în soare. Negocierele nu au început.
Pentru aderarea Republicii Moldova la UE, ministrii și restul, membri ai guvernului, cumva încearcă să marșeze pe ideea că totul este bine, că noi avansăm, dar de fapt nu avansăm nici deloc, pentru că Parlamentul n-a văzut să înceapă adoptarea la pachet a legilor care țin de achiul comunitar. Sunt foarte, sunt zeci de mii de pagini de legi, atenție, zeci de mii de pagini de legi care trebuie adoptate, racordate și așa mai departe. Lucrul ăsta noi nu l-am văzut pentru că nu a fost anunțat de nimeni. Iar la APCE, delegația Republicii Moldova a fost reprezentată de trei deputați PAS, Renato Usate de la partidul nostru și Dodon de la partidul socialiștilor. Nu au văzut pe nimeni din partea Partidului Democrației acasă, deci au lăsat în afara jucului la adunarea parlamentară a Consiliului Europei, de ce vorbesc
în detalii despre acest for european. La moment este cel mai important for internațional, la microfonul căruia Republica Moldova are acces. Eu personal am făcut parte timp de șase ani în calitate de membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
Vreau să vă spun că am și medalea și statutul de membru onorific pe viață al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Probabil că sunt unicul fost politician activ care are și o carte editată cu toate discursurile mele pe care le-am ținut la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Mi-a plăcut foarte mult această activitate pentru că sunt vorbitoare de limbi străine și era foarte interesant să comunici cu aleșii din
Țările membre ale adunării parlamentare a Consiliului Europii, delegații naționale și un lucru a devenit foarte clar încă în acea perioadă, în momentul în care vorbești limba țării a cărei susținere ți-o dorești, lucrul ăsta contează foarte mult și lasă o amprentă extraordinară asupra relațiilor internaționale bilaterale. Și vorbind la acest subiect, apropo, oricât de mult ar fi demonstrat Macron, de exemplu, președintele Macron, că susține Republica Moldova, din păcate, de la 8 februarie, din 8 februarie 2026, intră în vigoare interdicția aplicată de Franța pentru un șir de produse importate din Republica Moldova pentru că ele conțin niște elemente chimice interzise pe teritoriul Uniunii Europene. Se vorba și de mere, prune, mai cu seama fructe și sigur că vă dați seama că oricât de mult ar flutura Franța și președintele Macron dragostea și susținere pentru Republica Moldova, lucrurile astea nu contează atunci când se vorba de standarde europene, norme europene, Deci legea trebuie să fie respectată și în Europa nimeni nu a anulat dreptul internațional. Dreptul internațional l-a anulat Putin și Trump spune că nu-i prea-i pasă de dreptul internațional, iar în Uniunea Europeană nimeni nu a anulat tratatele și acordurile care sunt și rămân în vigoare. Parcontră România, apropo de relațiile franco-române, România prin gura lui Nicușor Dan are adus în prim plan parteneriatul Bilateral, Franța, România, România, Franța. Și asta este foarte bine. Nicușor Dan este absolvent al școlii normale din Paris, este absolvent al Sorbonnei, a susținut teza de doctorat în matematică la Sorbonne, este vorbitor de limba franceză și desigur că era de așteptat ca acest parteneriat să devină și mai activ și mai frumos și mai prolific pentru că la moment solidaritatea europeană este cea care contează în conjunctura ce s-a format din cauza sau grație comportamentului administrației Trump 2 de la Casa Albă și desigur că din cauza războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Revenim pe acest făgaș regional și internațional războiul din Ucraina. Știți foarte bine că
Ucraina a trecut printr-o criză umanitară severă și se așteaptă din nou geruri de minus 30 la Chiev. Rusia a bombardat în mod expres țintele energetice, instituțiile energetice. din Ucraina pentru a lăsa țara în frig, fără lumină, fără căldură, a rămas și fără apă, oameni în vârstă au înghețat pentru că locuiau la etajele superioare ale cartierilor rezidențiale și deoarece ascensoarele nu funcționau, acești oameni au fost din păcate și au găsit moartea. printre care și o supraviețuitoare a Holocaustului. Zilele acestea a fost conmemorată victimele cu Holocaustului și, vorbind despre asta, o cetățeană a Chievului de peste 90 de ani și-a găsit moartea în apartamentul său înghețat de frig, dar ea
A fost supraviețuitoarea Holocaustului, a supraviețuit ororilor din Auschwitz, lagerului de concentrare din Auschwitz. Iată, asta face Rusia fascista lui Putin, Cremlinul fascist. Toate negociările de pace care s-au discutat, proiect de plan de pace și așa mai departe,
Deocamdată nu au dus la încetarea focului. Vorbesc toți cunoscătorii și experții despre situația reală și spun că aceste negociări s-au proptit în problema teritorială. A rămas o singură problemă nesoluționată, este vorba de Donbass, pentru că rușii insistă ca ucrainenii să elibereze Donbasul. Ucrainenii nu pot să facă acest lucru pentru că nu le permite Constituția, chiar dacă s-ar vota un referendum, chiar dacă Parlamentul Rada de la Chiev ar vota cedarea Donbasului. Lucrul ăsta nu este posibil pentru că, ulterior, politicienii responsabili de o astfel de decizie ar fi trași la răspundere. Deci, nu este soluționată problema teritorială și ar rămâne a fi, cumva, piedică principală în încetarea focului de lungul liniei frontului, ce face Trump. Între timp, el a renunțat la intervenția militară în Groenlanda. A fost o poziție pe care Trump și-a asumat-o probabil de cauza presiunilor care vin din partea Partidului Republican, pentru că în 2026, în toamnă, vor avea loc alegerile de jumătate de parcurs p